Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Primele alegeri libere desfăşurate în Polonia după cel de-al doilea război mondial s-au soldat cu succesul zdrobitor al reprezentanţilor sindicatului "Solidaritatea", în condiţiile în care scrutinul a fost organizat de un guvern comunist.
În cele două tururi ale alegerilor, de la 4 şi 18 iunie 1989, candidaţii Partidului Muncitoresc Unit Polonez au pierdut în mod categoric în faţa "Solidarităţii", obţinând doar 8 mandate de senator (din totalul de 100) şi unul de membru al Seimului (din 161 de mandate).
O lună mai târziu, la 19 iulie 1989, generalul Wojciech Jaruzelski a devenit primul preşedinte al Poloniei comuniste. Profitând de calitatea conferită de funcţia supremă în stat, acesta a încercat să îi menţină la putere pe comunişti. Deoarece reprezentanţii sindicatului "Solidaritatea" deţineau o majoritate zdrobitoare în cele două Camere ale Parlamentului, intenţia generalului Jaruzelski a eşuat. După îndelungi negocieri, acesta a acceptat la 21 august 1989 să îi acorde lui Tadeusz Mazowiecki, unul dintre liderii sindicatului "Solidaritatea", mandatul pentru formarea unui guvern în care, după patru decenii, comuniştii nu mai deţineau funcţia de prim-ministru.
Evenimentele de la Varşovia au fost urmărite cu atenţie de Nicolae Ceauşescu. Acesta considera că generalul Wojciech Jaruzelski a greşit în momentul în care a acceptat să desfăşoare negocieri cu reprezentanţii sindicatului "Solidaritatea". Astfel, în cursul şedinţei CPEx de la 21 august 1989, preşedintele României a declarat: "Poate să ne gândim şi să ne adresăm din nou, chiar astăzi, conducerii Partidului Muncitoresc Unit Polonez. În orice caz, poziţia lor este ceva mai clară şi, dacă vor vedea că găsesc şi un anumit sprijin (în alte state socialiste - n.r.), fără îndoială vor fi încurajaţi să acţioneze (împotriva liderilor sindicatului «Solidaritatea» - n.r.).
Sigur, problema nu este dacă vor primi sau nu reprezentanţi ai «Solidarităţii» în Guvern, dar predarea conducerii Guvernului către conducerea «Solidarităţii» este gravă. Primirea în Guvern a unor reprezentanţi ai «Solidarităţii» se poate soluţiona, dar, după mine, predarea este gravă. De altfel, ei publică cele două formaţii care şi-au schimbat poziţiile tocmai datorită Uniunii Sovietice şi, desigur, presiunilor americanilor şi ţărilor occidentale".
Interpretarea pe care Nicolae Ceauşescu o dădea evenimentelor politice şi sociale din Polonia nu era o noutate pentru cei care au asistat de-a lungul anilor la reuniunile CPEx. De exemplu, la 29 aprilie 1988, liderul PCR a declarat: "Este bine cunoscut că, practic, în toate ţările socialiste este la ordinea zilei, într-o formă sau alta, problema perfecţionării activităţii şi înlăturării unor lipsuri, unor greşeli, în vederea asigurării dezvoltării construcţiei socialiste. Desigur, sunt diferite feluri de abordare a acestor probleme într-o ţară sau alta. În acest sens trebuie să subliniez că partidul nostru, îndeosebi după Congresul al IX-lea, a adoptat o serie de măsuri şi a perfecţionat activitatea de conducere, de planificare, de organizare, inclusiv dezvoltarea democraţiei socialiste, aşa cum este bine cunoscut. De aceea, pentru noi, acum nu se pun asemenea probleme".
Negarea existenţei unor probleme inerente în viaţa politică şi socială a României constituie, în opinia noastră, o dovadă a faptului că Nicolae Ceauşescu se crampona de putere, din dorinţa de a nu fi considerat un om depăşit de situaţie. În celelalte state socialiste, problemele puteau avea diferite forme şi evoluţii, nu însă şi în ţara noastră - o patrie perfectă a socialismului.
Totodată, liderul PCR a identificat principala instituţie vinovată pentru declanşarea şi desfăşurarea crizelor politice din Polonia: Biserica Catolică. De exemplu, în dimineaţa de 13 decembrie 1981, la câteva ore după instituirea Legii marţiale în Polonia, Nicolae Ceauşescu a dorit să expună pe larg participanţilor la şedinţa extraordinară a CPEx opinia sa referitoare la evoluţia crizei poloneze.
Deoarece reuniunea respectivă a fost convocată în pripă, liderul PCR nu a avut la dispoziţie un material scris conceput special pentru a-i susţine punctele de vedere. În consecinţă, Ştefan Bîrlea a fost nominalizat de Nicolae Ceauşescu să prezinte evenimentele din Polonia, astfel: «Agenţia AFP transmite: în Polonia a fost declarată starea de război sâmbătă noaptea, la ora 23:00 GMT, 24:00 ora locală», a anunţat generalul Jaruzelski. El a anunţat, de asemenea, arestarea conducătorilor extremişti ai «Solidarităţii» şi a altor membri ai unor organizaţii ilegale care vor fi deferiţi Curţii marţiale.
Măsura a fost adoptată de Consiliul militar de salvare naţională", a precizat Jaruzelski într-o alocuţiune pronunţată în cadrul buletinului de ştiri de la ora 6:00, difuzat de postul de radio naţional. Au mai fost arestate "persoanele responsabile de erorile din anii '70, şi anume fostul prim-secretar Edward Gierek, fostul prim-ministru, Piotr Jaroszewicz, precum şi Zdzislaw Grudzien, Jerzy Lukaszevicz, Jan Szydlak şi T. Wrzaszczyk", foşti membri ai Biroului Politic, care vor fi deferiţi Curţii marţiale.
Forţele de ordine au ocupat la ora 4:00 GMT, 3:00 ora locală, secţia din Varşovia a sindicatului independent "Solidaritatea" şi au arestat pe unul dintre conducătorii săi, Krzystof Sliwinski, liderul secţiei internaţionale a sindicatului din Varşovia. Zeci de maşini cu miliţieni, maşini militare ale armatei şi vehicule obişnuite încărcate cu militari în uniformă patrulează pe străzile capitalei. Toate legăturile telefonice şi telex fuseseră subit întrerupte la ora 23:00 - ora locală.
De asemenea, tot agenţia de presă AFP transmite, în continuare, că generalul Jaruzelski a declarat duminică, într-un mesaj radiodifuzat, că Polonia ar trebui să rezolve criza prin propriile forţe, părând să excludă prin aceasta un apel la o intervenţie sovietică. "Suntem o ţară suverană. Trebuie să ieşim din această criză prin propriile noastre forţe", a spus primul-ministru polonez. Adresându-se "aliaţilor şi prietenilor" Poloniei, el a subliniat că "alianţa polono-sovietică va rămâne elementul crucial" al politicii Varşoviei. Generalul Jaruzelski s-a adresat opiniei publice internaţionale, cerându-i să dea dovadă de înţelegere şi a adăugat: "Acţiunea noastră nu ameninţă pe nimeni".
Generalul Jaruzelski a cerut soldaţilor să fie fideli jurământului lor, declarând: "De atitudinea voastră depinde soarta ţării". El a cerut, de asemenea, miliţiei "să apere ţara împotriva duşmanului" şi muncitorilor "să renunţe la dreptul lor imprescriptibil de grevă, pentru a permite ca ţara să iasă din criză".
Într-un apel dramatic adresat bărbaţilor şi femeilor din Polonia, pe care i-a numit fraţii şi surorile sale, generalul Jaruzelski a cerut să nu fie vărsată nici o picătură de sânge polonez şi să se facă totul pentru a evita războiul civil.
Mesajul generalului Jaruzelski, citit pe un ton grav şi trist, a fost precedat şi urmat de imnul naţional. Postul de radio polonez nu a furnizat nici o altă informaţie suplimentară şi difuzează muzică de Chopin.
Pentru a face faţă situaţiei neobişnuite, Nicolae Ceauşescu a apelat la trei extrase ample din stenogramele discuţiilor pe care le-a purtat cu Serghei Kraigher, Lionel Jospin şi Bettino Craxi în cursul anului 1981. Opiniile expuse de liderul român la întâlnirile respective au fost extrem de critice la adresa Papei Ioan Paul al II-lea şi a prelaţilor Bisericii Catolice. Aceştia erau consideraţi principalii vinovaţi pentru declanşarea şi acutizarea crizei din Polonia.
