Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Printre instrumentele utilizate de Nicolae Ceauşescu pentru depăşirea crizei economice din anii '80 s-au aflat: demagogia, modificarea terminologiei din discursurile oficiale şi înfiinţarea de noi structuri birocratice.
Demagogia promovată de la cel mai înalt nivel politic a avut scopul de a preveni discutarea publică a modului în care liderul PCR a condus ţara spre un dezastru economic. Procedând astfel, Nicolae Ceauşescu a urmărit să învinovăţească "poporul român" şi organele statului, acuzându-le de faptul că nu au ştiut cum să conducă "mai eficient" şi că nu a fost "ordine şi disciplină".Prin exonerarea de răspundere a Partidului Comunist Român şi mai ales a conducătorului său suprem, s-a încercat evitarea declanşării unei crize sociale similare cu cea din Polonia. Acolo, muncitorii contestau în mod deschis şi extrem de puternic rolul conducător al Partidului Muncitoresc Unit Polonez. Liderii acestuia erau consideraţi principalii vinovaţi pentru dezastrul economic în care se afla întreaga ţară.
Criza poloneză a avut efecte şi în privinţa terminologiei politice folosite în România.
Astfel, Nicolae Ceauşescu a anunţat în 1982 faptul că Partidul Comunist Român renunţa la teza "dictaturii proletariatului" în favoarea tezei "statului democraţiei muncitoreşti, revoluţionare". Este posibil ca liderul PCR să fi reţinut foarte bine una din ideile esenţiale ale discursului rostit la 5 decembrie 1980, la Moscova, de liderul polonez Stanislaw Kania: "Partidul (Muncitoresc Unit Polonez - n.r.) s-a dovedit slab în ceea ce priveşte activitatea ideologică (...) Prea devreme am lansat lozinca construirii societăţii socialiste dezvoltate".
Drept urmare, liderul PCR a înfiinţat în anii '80 diferite organizaţii, care ofereau aparenţa existenţei unei democraţii în România. Scopul urmărit a fost evitarea asocierii maselor populare în organizaţii independente de controlul partidului, similare cu cele din Polonia. În acest fel, Nicolae Ceauşescu a creat o "democraţie originală", cu noi structuri birocratice. Acestea au blocat şi mai mult procesul de adoptare a deciziilor în domeniul economic. Prin inventarea noţiunii de "stat al democraţiei muncitoreşti, revoluţionare", Nicolae Ceauşescu a încercat în mod perfid să se menţină la putere, jon-glând cu diferiţi termeni aşa-zişi politici: "conlucrare armonioasă", "participare conştientă", "democraţie muncitorească, revoluţionară".
În primăvara anului 1984, economiştii Vasile Pilat şi Daniel Dăianu au publicat în Revue Roumaine d'Études Internationales articolul intitulat "Unele probleme ale dezvoltării economiilor socialiste europene". La prima vedere, titlul respectiv nu atrăgea atenţia, dar în cadrul studiului se dezvăluia preocuparea celor doi autori faţă de criza prin care treceau statele membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER). Criza respectivă era numită de aceştia "involuţie a eficienţei producţiei sociale".
Poziţia lor se deosebea de cea a ideologiei oficiale din România (şi nu numai), care considera că doar în societatea capitalistă apar crize economice, nu şi în societăţile cu economii socialiste planificate.
În cadrul studiului, cei doi autori au subliniat faptul că reformele economice de la mijlocul anilor '60 din statele comuniste europene au avut rezultate limitate şi mai curând nesatisfăcătoare. În consecinţă, ei propuneau adoptarea unei autoadministrări sporite în cadrul economiilor respective. Totodată, au susţinut ideea formării unor preţuri flexibile la majoritatea produselor. Excepţie făceau doar preţurile de la bunurile de strictă necesitate, în special la produsele alimentare de bază. Aplicarea propunerii menţionate putea impune câteva elemente caracteristice ale economiei de piaţă în statele membre ale CAER.
De asemenea, cei doi economişti propuneau realizarea unor ajustări în economiile ţărilor socialiste în domeniul producţiei de bunuri. Această măsură ar fi determinat diminuarea sau eliminarea completă a unor produse din procesele de fabricaţie. Totodată, fondurile economisite în acest fel puteau fi alocate în domeniile care ar fi rămas viabile după efectuarea selecţiei la nivelul tuturor ramurilor economice.
Este evident faptul că ideile lor nu erau în concordanţă cu concepţia lui Nicolae Ceauşescu despre conducerea centralizată a economiei româneşti.
Liderul PCR avea nevoie, printre altele, de ţapi ispăşitori pentru a se putea menţine la putere. În consecinţă, l-a indicat drept principal vinovat pentru criza economică din România pe Cornel Burtică, ministrul Comerţului Exterior şi al Cooperării Economice Internaţionale. Acesta a fost concediat la 1 mai 1982 împreună cu întregul guvern condus de Ilie Verdeţ. Totodată, Nicolae Ceauşescu a hotărât restituirea accelerată a datoriilor externe ale României şi s-au comprimat la maximum importurile de produse industriale şi agricole. Concomitent, s-a aplicat un program de raţionalizare a consumului de alimente în întreaga ţară.
După cum constata liderul sovietic Mihail Gorbaciov, sistemul de valori pe care îl promova Nicolae Ceauşescu în anii '80 avea un eşafodaj propagandistic bine dezvoltat. Ideile fundamentale ale comunismului românesc continuau să fie staliniste. Iar Nicolae Ceauşescu le-a păstrat cu sfinţenie până la sfârşitul vieţii, aducând modificări doar formei de organizare.
În asemenea condiţii, existenţa cultului personalităţii părea firească şi chiar necesară atât pentru liderul adulat (principalul beneficiar), cât şi pentru membrii elitei politice din preajma conducătorului (beneficiarii de rang inferior). Pe de-o parte, grupul de adulatori îşi exprima în cele mai diverse moduri fidelitatea faţă de Ceauşescu, în mod constant şi public. Pe de altă parte, aceştia obţineau diverse beneficii pe care le utilizau pentru a-şi păstra condiţia socială dobândită, pentru a-şi satisface anumite capricii şi/sau pentru a-şi mulţumi clienţii din sistemul de vasalitate intercondiţionată existent în mod obişnuit în societatea românească.
Cultul personalităţii a erodat eşafodajul propagandistic construit în jurul lui Nicolae Ceauşescu. Efectele au fost atât în defavoarea liderului adulat, cât şi împotriva intereselor celor care au construit şi au menţinut acel cult. Treptat, principiile comunismului, amintite de liderul PCR ori de câte ori avea prilejul, au devenit doar o enumerare rituală a unor idei lipsite de conţinut.
Câteva efecte, generate la sfârşitul anilor '80 de cultul personalităţii şi de politica economică falimentară promovată de Nicolae Ceauşescu, se pot regăsi în documentul pe care îl publicăm în continuare. Originalul acestuia se află la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond CC al PCR - Cancelarie, dosar 53/1989, f. 126.
