x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O altă scrisoare deschisă protestează faţă de politicile lui Ceauşescu

0
24 Mar 2009 - 00:00

Într-o scrisoare de protest adre­sată lui Nicolae Ceauşescu, poe­tul disident Dan Deşliu l-a acuzat pe preşedinte că a pus pe picioare un sistem mai rău decât mo­narhia ereditară, că se comportă ca şi cum ţara i-ar aparţine, că du­ce economia pe căi greşite şi că vio­lează Constituţia României.



Scriitorul se află sub urmărirea poliţiei secrete. Deşi nu există vreo legătură aparentă între scri­soarea lui şi scrisoarea celor şase veterani ai PCR, aceste incidente sunt semnul unei tot mai mari ne­mulţumiri în România. Totuşi, este încă prea devreme să antici­păm care dintre aceste luări de po­ziţie separate va coagula într-o zi o opoziţie.

Deşliu a scris că se va folosi de posturile radio din Vest pentru a transmite mesajul său preşedintelui, din moment ce "se ştie că scrisorile adresate direct nu ajung la tine". Potrivit scrisorii, el a învăţat acest lucru din experienţa personală: în 1988, a spus el, i-a scris lui Ceauşescu despre planul de restructurare rurală. Ce a obţinut în urma acestei tentative este că "am avut probleme cu poşta şi telefoanele".

Scrisorea I se adresează lui Cea­uşescu cu "Dle preşedinte", iar Deş­liu explică de ce a folosit această formulă. În 1945, scrie el, s-a înscris în Partidul Comunist sperând că acesta va crea "un drum anunţat ca total diferit de actualul itinerariu". Dacă ar fi ştiut că partidul va înlocui fosta monarhie ereditară cu "o dictatură inflexibilă" s-ar fi alăturat "celeilalte părţi fără nici o ezi­tare". În consecinţă, este mult mai cinstit să i se adreseze lui Ceauşescu cu "Dle Preşedinte", din cauză că "nu poţi fi tovarăş cu aceia care te calcă în picioare în fiecare zi", crezând că sunt "mai mari decât oricine altcineva".

Deşliu, care s-a născut în 1927, a fost un susţinător timpuriu şi entuziast al noului regim şi al realismului socialist în artă. El este cunoscut pentru poemele sale foarte militante cum ar fi "Lazăr de la Ruşca", "Minerii din Maramureş" şi "Cântec pentru Planul Tovărăşilor". El a fost de asemenea membru al Comitetului Central al UTC (1956-1960), a ocupat mai multe funcţii de conducere la Uniunea Scriitorilor şi a fost recompensat cu nu­me­roase premii.

Totuşi, în 1971, Deş­liu a protestat împotriva lansării de către Ceauşescu a aşa-zisei "re­voluţii miniculturale", iar mai târziu a devenit un susţinător şi un protector al scriitorilor di­sidenţi din Uniunea Scriitorilor. În 1985, de exemplu, el l-a sfidat pe preşedintele uniunii şi a citit o scrisoare de protest adresată uniunii de scriitorul disident Dorin Tudoran. Mai îna­inte chiar, la sfârşitul anului 1980, el şi-a dat demisia din partid în semn de protest faţă de ames­tecul politic în cadrul Uniunii Scriitorilor.

"Absurdul multilateral dezvoltat"
În scrisoarea sa, Deşliu i-a spus preşedintelui că poporul "a ajuns la capătul puterilor şi al răbdării". România, care potrivit regimului merge pe drumul către o "societate socialistă multilateral dezvoltată", nu era de fapt decât "un absurd multilateral dezvoltat". El l-a acuzat pe Ceauşescu de faptul că e convins că nu este nici mai mult, nici mai puţin decât stă­pânul României şi de faptul că este convins că deţine "puteri supraomeneşti". Altfel, a spus el, nu se poate explica "faptul că, deşi nu ai educaţie (în nici un domeniu), la tot pasul le spui fer­mie­rilor cum să semene, arhitec­ţilor oraşelor cum să proiecteze şi constructorilor cum să con­stru­­ias­că... (la fel) metalur­giştilor, pic­torilor, comercianţilor, fotba­liş­tilor şi profesorilor".

Deşliu spunea că în 1965, când Ceauşescu a ajuns la putere, el a mărturisit că "nu a fost şi nu ar putea fi vreodată o fiinţă omniscientă". Totuşi, "fenomenul a de­venit o realitate în închisoarea ta (România). Rezultatul este un adevărat dezastru naţional. Ne luminăm casele cu becuri de pu­terea unei lumânări, în timp ce şantierul în care se construieşte Palatul Republicii ard mari vo­lume de electricitate. Televi­ziu­nea şi presa sunt proprietatea familiei tale".

"Tu şi cu mine, îi scrie Deşliu pre­şedintelui, ne-am născut amân­­­­doi în timpul regimului Regelui Ferdinand." Moştenitorul lui Ferdinand, regele Carol al II-lea, a spus Deşliu, a fost adesea văzut "în timp ce se plimba ca un pieton de-a lungul Căii Victoriei" (unul dintre principalele bulevarde ale Bucureştiului). Astăzi însă, "apropierea maşinii prezidenţiale este precedată de sunet de sirenă".
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir.
Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza DUMITRESCU


Citeşte mai multe despre:   special,   ceausescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de