Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1989, Mircea Snegur, preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti (RSSM), a participat la şedinţa unei comisii înfiinţate de Kremlin, care a avizat favorabil legile limbii moldoveneşti recent adoptate. Prezentăm în continuare câteva pasaje, preluate din volumul de memorii "Labirintul destinului", publicat de Snegur.
Cât priveşte activitatea comisiei Sovietului Suprem al URSS, concluziile ei au stat la baza unei hotărâri speciale, din 22 septembrie 1989, a Comisiei pentru politică naţională şi relaţiile dintre naţiuni a sovietului naţionalităţilor al sovietului suprem al URSS, la şedinţa căreia am participat împreună cu dl C. Oboroc. Hotărârea se referea, în temei, la necesitatea desfăşurării pe larg a muncii de lămurire a prevederilor şi a oportunităţilor Legii "Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM".
Atât Comisia, cât şi Institutul Dreptului de Stat al Academiei de Ştiinţe a URSS nu au depistat careva încălcări ale procesului legislativ la aprobarea legii în cauză. Ni s-a cerut doar intensificarea activităţii de tălmăcire a prevederilor legii, precum şi crearea condiţiilor necesare pentru funcţionarea liberă şi deplină a legilor despre limbi. Aşadar, s-a dovedit că în Republica Moldova nimeni nu a avut de gând să limiteze drepturile vre unei minorităţi naţionale, după cum eram învinuiţi. La una din şedinţele din octombrie, Prezidiul Sovietului Suprem al republicii a adoptat o hotărâre specială privind îndeplinirea recomandărilor comisiei moscovite, ea având ca scop principal stabilizarea situaţiei social-politice.
Pentru mine, cel mai important fragment din textul documentului adoptat a fost următorul: "Ţinând cont de faptul că, în procesul elaborării, discutării şi adoptării Legii (despre funcţionarea limbilor, n.n.), n-au fost comise încălcări serioase, care ar leza drepturile constituţionale ale cetăţenilor RSSM din careva considerente, inclusiv în dependenţă de apartenenţa naţională, şi, prin urmare, nu sunt temeiuri pentru a suprima sau a întrerupe acţiunea Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM - să manifeste perseverenţă, consecvenţă şi tact în realizarea prevederilor legilor în toate sferele vieţii, să intensifice controlul asupra aplicării lor în cunoştinţă de cauză şi la timp, neadmiţând lezarea drepturilor şi intereselor naţionalităţilor şi grupurilor entice care locuiesc în republică". Aceste sarcini se puneau în seama sovietelor raionale şi orăşeneşti, ministerelor, comitetelor de stat şi departamentelor. Dar nu asta importa. Principalul era că oamenii străini s-au lămurit, au apreciat corect situaţia, nu au constatat încălcări. "Ai noştri" însă continuau să pălăvrăgească, pretutindeni, despre încălcarea drepturilor omului.
Mircea Snegur, Labirintul destinului. Memorii, Volumul I, Chişinău, Fundaţia "Draghiştea", 2007, p. 614-615
