Oferte şi ajutoare militare româneşti pentru ţări din Asia şi Africa

În primăvara anului 1989, o delegaţie militară din Republica Arabă Yemen a efectuat o vizită oficială în România. Cu acel prilej, cele patru persoane din compunerea delegaţiei străine s-au interesat de posibilităţile României în ceea ce priveşte furnizarea de tehnică militară.

Însărcinatul cu Afaceri ad-interim al României în Republica Ara­bă Yemen a înştiinţat din timp autorităţile de la Bucureşti despre vizita ce urma să aibă loc în perioada 30 martie-5 aprilie 1989. Acest aspect a fost adus la cunoştinţa mi­nistrului Apărării Naţionale.

La 21 martie 1989, generalul-colonel Vasile Milea i-a propus lui Nicolae Ceauşescu să aprobe ca delegaţia yemenită să viziteze expoziţia permamentă de tehnică militară de la Clinceni, şcoala Militară de Tancuri şi Auto "Mihai Viteazul" din Piteşti şi Întreprinderea de Construcţii Aeronautice de la Ghimbav (judeţul Braşov). Totodată, în raportul ministrului Apărării Naţionale s-a precizat faptul că "delegaţia doreşte să viziteze şi o unitate integrată de prelucrare a pieilor".

Nicolae Ceauşescu a fost de acord cu toate propunerile respective, iar în program a fost inclusă şi Întreprinderea de încălţăminte "Flacăra Roşie" din Bucureşti.

La două zile după încheierea vizitei delegaţiei din Republica Arabă Yemen, generalul Vasile Milea i-a trimis lui Nicolae Ceauşescu un nou raport, în care menţiona: "Potrivit indicaţiilor Dumneavoastră de a importa pentru aviaţia militară (românească - n.r.) avioane MIG-29 din URSS şi a discuta cu furnizorul posibilitatea de a intermedia livrarea şi pentru alt partener care a solicitat sprijinul ţării noastre pentru procurarea lor, propunem şi respectuos Vă rugăm a aproba:
- reluarea tratativelor cu URSS pentru achiziţionarea unei escadrile de avioane MIG-29, împreună cu rachetele de bord, muniţia, mijloacele de asigurare tehnică şi pregătirea perso­nalului la furnizor, din care în 1989 - 4 (avioane cu - n.r.) simplă comandă şi 2 (avioane cu - n.r.) dublă comandă, în valoare de aproximativ 108 milioane ruble, iar în 1990 - 8 (avioane cu - n.r.) simplă comandă, în valoare de aproximativ 122 milioane ruble;
-analizarea, împreună cu furnizorul a condiţiilor în care ar putea livra avioane militare prin intermediul nostru".

Ţinând cont de faptul că membrii delegaţiei din Republica Arabă Yemen au vizitat, printre altele, Întreprinderea de Construcţii Aeronautice de la Ghimbav, este posibil ca, la un moment dat, aceştia să se fi interesat de modul cum puteau fi procurate avioane sovietice de vânătoare MIG-29, prin intermediul României. O asemenea ipoteză va fi confirmată sau infirmată în cursul cercetărilor viitoare, după ce va fi permis accesul la do­cu­­mentele din anul 1989 existente la Serviciul Istoric al Armatei.

Prezentarea de către autorităţile de la Bucureşti a unor produse speciale fabricate în România, care puteau fi, la un moment dat, expediate sub diferite forme într-o serie de ţări din Asia şi Africa, nu constituia o noutate pentru analiştii militari. De exemplu, în anul 1971, România a acordat Republicii Democratice Populare a Yemenului un ajutor militar nerambursabil în valoare de 3.894.000 lei. Acesta a constat din armament, muniţii, echipament militar, instrumentar medical şi alimente conservate.

După aproape un an, la sfârşitul lunii august 1972, o delegaţie militară din Republica Democratică Populară a Yemenului s-a aflat într-o vizită în România. Cu acel prilej, şeful delegaţiei yemenite a solicitat sprijinul autorităţilor de la Bucureşti pentru acordarea unui ajutor militar nerambursabil alcătuit din armament, muniţii, tehnică auto, mijloace de transmisiuni, echipament de aviaţie, lunete de artilerie, telemetre, binocluri, studiouri fotografice, instrumentar medical şi chirurgical, echipament farmaceutic, o tipografie de campanie, corturi, pături şi uniforme pentru echiparea militarilor. Pe lista oaspeţiilor yemeniţi au fost menţionate pistoale, carabine semiautomate cal. 7,62 mm, pistoale-mitralieră AKM, mitraliere antiaeriene cal. 12,7 şi 14,5 mm, aruncătoare de bombe cal. 82 şi 120 mm, tunuri fără recul B-10 cal. 82 mm, aruncătoare de grenade antitanc RPG-7, tunuri de câmp cal. 76 mm, muniţii pentru întregul armament solicitat, plus grenade de mână, lovituri pentru tunul cal. 122 mm, mine antipersonal, trotil, autocamioane, autosanitare, mijloace grele de evacuare, autoîncărcătoare, staţii radio R-104 AM, R-104 UM şi R-108 M, piese de schimb pentru avioanele MIG-17 şi MIG-17 F, lovituri pentru tunurile NR-28 cal. 23 mm şi N-37 D cal. 37 mm, bombe şi rachete de aviaţie pentru MIG-17.

Cererea a fost analizată la Ministerul Forţelor Armate şi ge­neralul-colonel Ion Gheorghe, şeful Marelui Stat Major, i-a propus lui Nicolae Ceauşescu să se aprobe acordarea unui ajutor militar nerambursabil în valoare de 3,9 milioane lei, în anii 1972-1973. Apoi, în şedinţa din 4 septembrie 1972, membrii Prezidiului Permanent al CC al PCR au avizat favorabil propunerea respectivă. Astfel, RDP a Yemenului a fost sprijinită de autorităţile de la Bucureşti cu următoarele cantităţi de produse speciale: 200 pistoale-mitralieră AKM cal. 7,62 mm; 800 puşti Mauser cal. 7,92 mm; 500.000 cartuşe cal. 7,62 mm pentru AKM; 10.000 de grenade de mână GR-42; 100 binocluri; instrumentar medical în valoare de 87.000 lei; piese de schimb pentru avioane MIG-17, provenite din excedentul existent în România (valoare: 300.000 lei); 2.500 de metri liniari de pânză albă şi kaki; 3.000 de metri liniari de pânză de doc (albastră şi kaki); 1.000 de perechi de bocanci negri; câte 1.000 de pături şi bidoane pentru apă.

În anul 1986, autorităţile de la Bucureşti au trimis în Repu­blica Liberia produse speciale româneşti în valoare totală de 5 mi­lioane de dolari. Din păcate, doar o parte din suma respectivă a fost recuperată de România. La 14 ianuarie 1989, ministrul Apărării Naţionale, generalul-colonel Vasile Milea, îi raporta lui Nicolae Ceauşescu despre faptul că "a rămas neachitată (de către partea liberiană - n.r.) suma de 1,8 milioane dolari SUA, deşi s-a acţionat pentru recuperarea ei pe căi diplomatice şi prin delegaţii".

Deoarece ministrul român al Apărării Naţionale primise deja o invitaţie din partea omologului său din Republica Fe­derală a Nigeriei pentru efectuarea unei vizite oficiale în ţara respectivă - în luna mai 1989, generalul Vasile Milea i-a propus preşedintelui României să i se aprobe şi o vizită de două-trei zile în Repu­blica Liberia - în aceeaşi perioadă. Scopul ministrului Apărării Naţionale era de a discuta cu partea liberiană despre modul de recuperare a ratelor scadente la produsele speciale româneşti livrate în anul 1986, precum şi despre cooperarea în viitor a celor două state, în domeniul militar.

Nicolae Ceauşescu a aprobat vizitele propuse de generalul Vasile Milea în Africa, însă una dintre acestea, în Republica Liberia, nu a mai avut loc. În consecinţă, programul ministrului Apărării Naţionale a fost modificat, acesta efectuând două vizite oficiale în Libia şi Republica Federală a Nigeriei (11-20 mai 1989).