Poetul Dan Deşliu acuză

În primăvara lui 1989, românii au aflat prin intermediul Europei Li­be­re de protestul lui Dan Deşliu. Ni­meni din România nu se mai adre­sa­se pu­blic în termeni atât de duri lui Ceau­şes­cu! Pe tot parcursul anului, poetul a fost în domiciliu obli­ga­toriu şi su­pra­veg­heat. Pe deasupra acuzat de "spe­cu­lă" cu cafea.

Reproducem în continuare scrisoarea poetului către Ceauşescu, aşa cum se regăseşte aceas­ta în Arhivele Eu­ro­pei Libere de la Bu­da­pesta

Sunteţi proprietarul ţării, al viilor şi al morţilor?
Domnule Preşedinte, După 40 de ani, folosesc un mod de a mă adresa di­ferit de cel de tovarăşe. Pare mai cinstit. Cei pe care îi călcaţi în picioare zi de zi nu pot fi tovarăşi cu cei care-i cal­­că în picioare. Dumnea­voastră credeţi că sunteţi mai presus de toţi ceilalţi.

Folosesc un anumit post de radio, şi nu radio Bucureşti. Este cunoscut că scrisorile curente nu ajung la dum­nea­­voastră. V-am trimis din iunie 1988 ceva cu referire la sate. După aceea, am avut problema cu poşta şi cu telefoanele. După cum ştiţi, am pornit în 1945 pe un drum care pro­cla­ma un itinerar şi obiective total di­ferite. Dacă aş fi ştiut că drumul duce la actuala situaţie, dacă aş fi ştiut din nou că în locul monarhiei eredi­ta­re vom beneficia de o dictatură ex­clu­sivă, m-aş fi alăturat fără ezitare ce­leilalte părţi. Ca unul pe care l-aţi invitat chiar să colaboreze la ceea ce părea că aveţi intenţia să faceţi la începutul anului 1965, trag concluzia că am nu numai dreptul, ci obligaţia să vă spun în mod public că sunt dator.

Domnule Preşedinte, suntem la capătul puterii, răbdărilor, al absurdului multilateral dezvoltat, din cauza unei viziuni aberante a realităţii. Dumneavoastră credeţi că sunteţi nu numai şeful suprem, nu numai dic­ta­torul, nu numai împăratul sau pă­rin­tele naţiunii, Dumneavoastră aţi sta­­bilit pur şi simplu că sunteţi pro­prie­­tarul României, al solului şi sub­so­lu­lui, al apelor dulci şi sărate, al ae­rului, al celor în viaţă şi chiar al mor­ţi­lor. Al Adevărului şi al Dreptăţii. Du­m­­nea­voas­tră sunteţi misticul ireductibil.

Sunteţi profund convins că aveţi o pu­tere supraomenească? Cum altfel pu­teţi explica faptul că, deşi nu aveţi pregătirea ca specialist, daţi totuşi in­di­caţii în toate direcţiile: ţă­ranilor cum să semene - proie­c­tanţilor de la ora­şe cum să proiecteze - constructorilor cum să construiască - metalurgiş­tilor, pictorilor, lucră­to­ri­lor din co­merţ, jucătorilor de fotbal, învă­ţă­to­rilor...

În 1965 spuneaţi într-o cuvântare că nicioda­tă nu a fost şi niciodată nu va mai fi o fiinţă atotştiutoare. Dar iată că aţi ajuns la ideea că fenomenul a devenit realitate, în per­soana dumneavoastră. Rezultatul? Un ade­vărat dezastru naţional. Ne luminăm casele cu becuri egale cu o lumânare, în timp ce pe şantierul de construcţii al Palatului Republicii ard torente de electricitate. Televiziunea şi presa sunt proprietatea familiei dumneavoastră. Am ajuns - adică dumneavoastră aţi ajuns - să vindeţi oamenii pentru mărci şi dolari. Acest lucru înseamnă "soluţionarea definitivă a problemelor naţionale".

Dar copiii?... Poate că nu vi s-a adus la cunoştinţă că şi copiii sunt dirijaţi pentru franci francezi, lire italiene.

Dumneavoastră, ca şi mine, am fost născuţi în timpul Regelui Ferdinand. Am avut ocazia, nu o dată, să-l văd pe urmaşul său, Carol al II-lea, plimbându-se pe Calea Victoriei ca un pieton, însoţit de doi sau trei membri ai Gărzii sale perso­nale. Iar astăzi? Trecerea automobilului prezidenţial este precedată de sirene.

În numele poporului sunt puse în practică tot felul de abuzuri, încălcarea legilor, a constituţiei, violarea corespondenţei, nerespectarea deliberată a obligaţilor asumate prin Tratatele Internaţionale.

Este constituţia ţării pentru dumneavoastră altceva, decât un petec de hârtie? Dacă ar fi altfel, buldozerele nu s-ar năpusti zi şi noapte asupra caselor individuale din satele ţării, prinse în "planuri de sistematizare".

I-aţi pus pe toţi sub "guvernări adânci".

Aţi reuşit să ne terorizaţi pe toţi - şi totuşi vreţi să vă menţineţi dreptul de a fi "cel mai iubit fiu al poporului"!

Imposibil.

Frica nu poate sta alături de iubire. Frica a transformat ţara într-un lagăr de concentrare în aer liber.

Refuz să fiu tratat ca un gunoi care trebuie as­cuns undeva, când boieri străini vin în vi­zită.

Sau poate nu aţi fost dumneavoastră, cel care, în urmă cu ani, aţi jurat cu mâna dreaptă pe cosntituţie, declarând-o inviolabilă, alături de celelalte legi ale ţării?

Sau poate că nu avem dreptul să susţinem că dreptul de proprietate individuală este garantat de lege?

Altfel nu-mi pot explica distrugerea sistematică a atâtor clădiri, de imensă valoare arhitecturală şi istorică, care aparţin integral culturii europene. Uimitor este că în patrimoniul naţional au intrat mai multe cărţi lipsite de valoare. În timp ce Mânăstirea Văcăreşti a fost demolată. Şi asta, doar pentru a face loc unor construcţii inutile şi urâte. Şi nimeni nu poate să protesteze.

Este motivul pentru care eu am refuzat să mă alătur echipei pe care aţi pregătit-o în 1965, deoarece mi-am dat seama că dumneavoastră nu aveţi nevoie de oameni care să vă sfă­tuiască, pentru că dumneavoastră aveţi nevoie doar de propriile opinii.

Am avut un prieten, Gheorghe Ursu, care a fost ucis de securişti zeloşi, pentru că şi-a scris în intimitate jurnalul. Doina Cornea nu a făcut altceva decât să-şi exercite dreptul de a-şi exprima opiniile, garantat de lege.

Eu nu mă consider un duşman sau un disident, ci doar un om care are idei şi păreri. Şi nu mai public de multă vreme, pentru că sunt de părerea că un scriitor nu poate să slujească pe cei care nu au vreo legătură directă cu realitatea şi viaţa României de astăzi.
Dan Deşliu