Primul agricultor al ţării, în acţiune

Una dintre problemele deosebite cu care s-au confruntat cetăţenii României în anii '80 a fost penuria de alimente, generată de hotărârea lui Nicolae Ceauşescu de a plăti anticipat datoria externă a ţării prin creşterea exporturilor de produse alimentare, concomitent cu scăderea drastică a importurilor de bunuri (cu excepţia materiilor prime). Efectul pe termen scurt a fost echilibrarea balanţei de plăţi externe a României, însă au fost create dificultăţi unităţilor industriale, care aveau nevoie de importuri (utilaje, materiale şi piese de schimb etc.) pentru continuarea producţiei de bunuri. În acelaşi timp, a crescut presiunea asupra cetăţenilor.


ÎNSĂMÂNŢĂRILE ŞI IRIGAŢIILE
Deoarece se credea priceput, Ni­co­lae Ceauşescu stabilea perso­nal perioada însămânţărilor şi cum trebuie realizate acestea. De exemplu, în cadrul şedinţei Comitetului Po­li­tic Executiv al CC al PCR din 2 martie 1989, preşedintele României de­clara: "Ploile care au căzut acum au creat condiţii bune pentru lucrările agricole, şi ploile vor continua. Trebuie să însămânţăm la timp, să folosim umiditatea pe care o avem ca, realmente, să putem să obţinem o recoltă corespunzătoare. Trebuie să realizăm cel puţin 1 mil. ha la po­rumb irigat şi întreaga suprafaţă irigată la legume, în toate judeţele. Trebuie să se discute foarte serios această problemă. Trebuie să avem o abundenţă de produse. De altfel, nici în 1988 şi nici acum nu avem pro­bleme cu legume, dar să avem abundenţă şi să avem şi surse mai bune pentru exportul de legume. Programele sunt clare, s-au discutat. (...)

Eu am fost duminică (26 februa­rie 1989 - n.r.) în agricultură şi în sol temperatura era de 8-9 grade. (...) Porumbul se poate pune şi la 6 gra­de, pentru că nu mergem spre iarnă. Dacă punem porumbul la 6 cm în pământ, îi trebuie 10-15 zile până răsare şi, chiar dacă mai scade temperatura, rădăcina se duce în jos. Sigur, dacă undeva va fi îngheţ, vom vedea atunci, dar pe ansamblu termenele trebuie scurtate.

De altfel, noi am şi atras atenţia tovarăşilor că, practic, nu mai trebuie să însămânţăm nimic în luna mai. Inclusiv orezul şi toate celelalte culturi trebuie însămânţate mai devreme. Noi trebuie să câştigăm o lună pentru că, dacă primăvara câştigăm o lună de zile, câştigăm 30% la creşterea producţiei. Dacă scăpăm de luna iulie şi începutul lunii august, adică de temperaturile mari, şi dacă ne intră porumbul şi floarea-soarelui cu legătură bună, avem producţia asigurată. Acest lucru este binecunoscut, aşa că termenele trebuie scurtate. În sensul acesta trebuie discutat şi aşa trebuie luate măsurile. Nu trebuie să se mai vină cu justificări. Avem judeţe unde este peste 90% suprafaţă irigată şi nu pot să mai vină să spună că a fost secetă. Am discutat din toamnă şi sper că s-a şi lucrat la sistemele de irigaţii.
Cel puţin la televiziune, în fiecare zi  s-a spus că s-au făcut lucrări. Trebuie făcut astfel ca toate sistemele de irigaţii să func­ţi­o­neze, pentru că trebuie să asigu­răm producţiile corespunzătoare".

În acelaşi timp, Nicolae Ceauşescu era nemulţumit, pe bună dreptate, de randamentul sistemelor de irigaţii. De aceea, li­derul PCR a declarat la 2 martie 1989: "Trebuie să revedem şi sistemele de irigaţii. Prin irigaţii, noi consumăm de trei-patru ori mai multă apă decât alte ţări care şi ele fac irigaţii, pentru că noi dăm totul aşa, la voia întâmplării, şi lăsăm să curgă apa, să inunde. Nu interesează pe nimeni ce se întâmplă!

În general, în lume, apa se dă foarte raţional (sic!), se dă la plantă.
Trebuie să facem un colectiv care să se ocupe rapid de sistemele de irigaţii şi să facem un program. Sigur, este necesară o anumită perioadă de timp, dar imediat trebuie să ne ocupăm să reorganizăm sistemele noastre de irigaţii. Problema modernizării sistemelor de irigaţii trebuie avută imediat în vedere şi trebuie să ne apucăm cu toată seriozitatea s-o soluţionăm".
DIVERGENŢE DE OPINII ÎNTRE NICOLAE ŞI NICU CEAUŞESCU
În ceea ce priveşte zootehnia, Nicolae Ceauşescu a precizat la reuniunea de la 2 martie 1989: "Practic, trebuie să cumpărăm în întregime toate bovinele şi toţi viţeii de la gospodăriile populaţiei, care nu sunt reţinuţi pentru reproducţie. Şi această problemă trebuie discutată de judeţe. Trebuie să luăm măsurile necesare pentru asigurarea montei şi să nu se mai taie nici o viţea din sectorul de stat şi cooperatist, aşa cum se prevede. (...) Fiecare judeţ, fiecare comună, în raport cu programele care sunt, trebuie să aibă pla­nul său şi să ştim pe fiecare întreprindere de stat, pe fiecare cooperativă şi pe fiecare comună câte bovine şi câte oi trebuie să fie".

Prin măsurile respective, urma să îi deposedeze pe gospodarii din zootehnie de anumite mijloace de subzistenţă, oferind un preţ derizoriu pentru vitele acestora.

Contrariat de cele spuse de tatăl său, Nicu Ceauşescu a replicat în aceeaşi şedinţă: "Noi avem programe. Până acum tăiam bovinele la greutatea de 400 kg, dar acum se prevede să crească această greutate. (...) Dar spe­cialiştii spun că, peste greutatea de 400 kg, bovinele iau greu în sporul de greutate".

Nicolae Ceauşescu l-a contrazis însă: "Greşesc cei de la agricultură. Între 400 şi 600 kg, bovinele iau cel mai uşor în greutate şi este foarte avantajos. Pe specialiştii de la tine din judeţ trebuie să-i mai trimiţi să înveţe".
La replica respectivă, Nicu Ceauşescu a declarat sec: "Nu sunt de la mine. Aşa spun specialiştii din toată ţara".

Brusc, în discuţie a intervenit Ferdinand Nagy. În scopul aplanării divergenţei de opinii dintre tată şi fiu, secretarul de stat de la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare a declarat: "În legătură cu sporul de greutate, de la 400 kg în sus sporul poate să fie de 1.000-1.200 grame pe zi. (...) Dar trebuie să se asigure şi furajele pentru ca să se poată realiza acest spor. Însă, bineînţeles, concepţia noastră este să realizăm cea mai mare greutate şi în nici un caz sub 400 kg".

Nicolae Ceauşescu a persistat în ideea sa: "De la 300 până la 550 kg este creşterea cea mai bună. (...)
Rasa noastră, Bălţata, trebuie să ajungă la 700-800 kg. Aceasta este capacitatea ei biologică şi aşa este şi în ţările care au această rasă. Şi aceste probleme trebuie să le discutaţi, ca să înţeleagă toţi şi să nu mai umble cu teorii şi cu justificări, ci să se apuce să stabilească măsurile necesare pentru a asigura realizarea greutăţii la tăiere".


FALSURI GROSOLANE
Bilanţurile raportate lui Nicolae Ceauşescu de subordonaţii săi în vara şi toamna anului 1989, referitoare la recolta obţinută, s-au dovedit a fi o mare minciună: 18.739.047 tone de grâu şi secară, 4.686.394 tone de orz, 296.432 tone de orzoaică de toamnă,
71.176 tone de ovăz, 63.829 tone de rapiţă de toamnă, 421.670 tone de mazăre, 54.215 tone de fasole boabe (redăm statisticile oficiale în cele ce urmează).

Sistemul de raportare a produselor agricole recoltate s-a dovedit a fi extrem de nociv atât pentru oamenii obişnuiţi, cât şi pentru membrii structurii de conducere a PCR - care s-au "lepădat" rapid, după 22 decembrie 1989, de minciunile pe care le-au spus în anii '80 cu scopul menţinerii într-un mod meschin a pri­vilegiilor acordate de Nicolae Ceauşescu.