Rebelii de la Moncada şi aniversarea revoluţiei cubaneze

De la bunul său prieten Fidel Castro, Nicolae Ceauşescu a pri­mit "Medalia comemorativă a XX-a ani­versare Cuba". Ambasadorul Hum­berto Cas­tello i-a acordat me­dalia secretarului general român la 3 decembrie 1976 "pentru participarea remarcabilă la construcţia socialismului în Cuba". Distincţia fusese emisă în vara anului 1973, la Havana.

Piesa a fost bătută în cinstea "asaltului asupra cazărmii Moncada", după cum scria în comunicatul oficial. Evenimentul, desfăşurat în 1953, a marcat în istoria Americii Centrale începutul revoluţiei cubaneze. Un grup de opozanţi ai regimului Fulgencio Batista a atacat baza militară din Santiago de Cuba, ce purta numele generalului Guillermon Moncada, un erou al Războiului de Independenţă. Era prima tentativă a lui Fidel Castro, aflat în fruntea revoluţionarilor, de a prelua puterea.

Mai târziu, deşi nu păstra amintiri plăcute de atunci, a conferit momentului o aură de legendă. Printre rebelii opozanţi regimului Batista, alături de Castro, s-au mai aflat Abel Santamaria (decedat în timpul incidentelor) şi Raul Castro Ruz. Potrivit viitorului şef de stat comunist din ţara trabucurilor, cinci rebeli au fost ucişi în timpul atacului şi 56 executaţi ulterior. Mai norocoşi, fraţii Castro au scăpat, dar au fost arestaţi şi judecaţi. Se spune că, la proces, Fidel Castro a vorbit în propria-i apărare timp de 4 ore. "Frăţeşte" au şi fost condamnaţi. Fidel la 15 ani de în­chisoare, Raul la 13 ani.     

După doi ani de detenţie, au fost eliberaţi, la presiunea opiniei pu­blice. S-au stabilit în Mexic, unde l-au cunoscut pe Ernesto "Che" Guevara. Iar în 1956, revoluţionarii şi-au încercat norocul a doua oară. Cu mai mult succes, de vreme ce au reuşit în nu­mai trei ani alungarea dictatorului Batista.