Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fără decolteuri, fără fuste scurte, fără bijuterii, fără strălucire. Nimic special, nimic prea elegant. Un Revelion care nu trebuia să deranjeze pe nimeni.
Seara de ’88 spre ’89, marea seară de Revelion a debutat, de la ora 21:10, cu un "Cântec în prag de An Nou" – un grupaj folcloric cu miniaturi umoristice "Ceasornicarul cu… anecdote". A fost acelaşi program, au fost aceleaşi urări, au venit aceiaşi invitaţi, s-au impus aceleaşi reguli ca şi în anii trecuţi: ’88, ’87…
În ultimii ani (ai acelei perioade), după cum zice realizatorul tv Titus Munteanu, lucrurile s-au înrăutăţit şi în Televiziunea Română, cenzura a devenit tot mai severă, astfel încât programele, serioase ca un domn sobru în gri, nu au mai avut nici sare, nici piper. Au fost cuminţi şi neinteresante, nu din nepriceperea coordonatorilor şi realizatorilor, ci din ordinele care veneau "de sus".
În perioada comunistă, românul a primit totul cu "raţia", astfel a fost conceput şi Revelionul tv. Câteva minute de umor, câteva minute de muzică uşoară sau populară, sau de operetă. Totul moderat. Fără excese. Fără strălucire. Fără emoţie. "Oaspeţi la Balul Revelionului", "Microrecital Mirabela Dauer", "Maratonul Anecdotelor", "Danga – Langa" – moment vesel, "Farmecul Operetei"… sunt câteva dintre titlurile emisiunilor care s-au difuzat în acea noapte dintre ani.
Se împlinesc 20 de ani de când Tudor Vornicu a realizat ultimul Revelion TVR. Revelionul din ’88/’89 a fost, prin urmare, cel din urmă la care acest mare om de televiziune, foarte îndrăgit de colegi, şi-a adus contribuţia. În aprilie 1989, Tudor Vornicu a murit. "Tudor Vornicu a însemnat foarte mult pentru noi – spune Marin Traian –, deşi deţinea o funcţie pentru un singur departament, avea o influenţă fantastică în toată Televiziunea. Era singurul care îi mai convingea pe Marin Moraru şi pe Gheorghe Dinică, actorii care nu voiau deloc să vină la Televiziune în perioada comunistă, să apară în emisiunile postului naţional."
"Acesta a fost un Revelion ca şi celelalte", spune şi Titus Munteanu. "Au fost multe oprelişti din partea CC-ului. A trebuit să avem mare grijă la «şopârle», la ceea ce se spunea. Cântecele au devenit corecte, frumoase, dar nu spectaculoase. Recitalurile nu au deranjat. Fără decolteuri, fără fuste scurte, fără bijuterii. Nimic special, nimic prea elegant. Capul limpede a avut obligaţia să vadă textele şi să nu lase să scape nimic din ce ar fi putut supăra conducerea. De altfel, textele au trecut prin mâinile multora înainte să fie verificate, în final, de cei de la CC, care au venit la Televiziune pentru vizionare. Au fost atât de puricate, încât nici măcar o musculiţă nu mai intra neobservată. Revelionul din 1987 a avut o problemă. Cineva de la Cabinetul 2, deranjat de mustaţa unui prezentator – i se păruse lui că seamănă cu Stalin – a hotărât ca din acel an nimeni să nu mai apară la televizor cu mustaţă. S-au ras toate mustăţile chiar în preajma Revelionului. Au fost scoase secvenţele în care artiştii apăreau cu mustăţi. Au fost nişte rigori teribile."
Marin Traian, cunoscutul realizator al serialului satiric "Un zâmbet pe 16 mm", a condus o secţie de divertisment din cadrul Televiziunii Române, din echipa lui făcând parte Dan Mihăescu, Grigore Pop, Titus Munteanu şi Ovidu Dumitru. "Aici a fost cenzura cea mai mare", şi-a amintit şi Marin Traian, referindu-se la departamentul de divertisment. "Pentru noi, cei care am scris textele emisiunilor umoristice, a fost cel mai greu şi întotdeauna am avut la îndemână mai multe variante de text". Atunci a fost ultimul Revelion al celebrelor agrafe. Agrafele care au strâns părul şi perciunii mai lungi ai băieţilor. A fost ultimul Revelion comunist.
