Salutări din...Săpânţa

În 1989, toate traseele turistice ale Maramureşului includeau Săpânţa. Grupuri de liceeni, pionieri şi sindicalisti ori familii în concediu po­po­seau la Cimititirul Vesel din Săpânţa. Vizitau locul şi citeau versurile de pe crucile sculptate de meşterul Stan Ioan Pătraş (1908 - 1977).

Maramureşenii sunt urmaşii da­ci­lor liberi care râdeau în faţa morţii să ajungă frumoşi în faţa zeilor, le explica ghidul local acest fenomen ne­­mai­­în­tâlnit în ritualurile româ­neşti de în­mormântare. Căci, epi­ta­fa­nul fiecarei cruci era o scurtă autobiografie, adesea în registru umoristic, defunctul fiind înfătişat bucurându-se de plă­cerile trecutei vieţi.

Născut în comuna Săpânţa, pro­ve­nind dintr-o familie de ţărani, Pătraş fusese atras încă din copilărie de sculp­tura în lemn. Prin 1930 era un sculptor în lemn obişnuit printre meşterii porţilor maramureşene. A început după război să cioplească pe cruci scurte poeme, creaţii personale, scrise în numele mortului, în graiul local.

Pe parcurs artistul şi-a per­fec­ţionat talentul, crucile au devenit mult mai înguste cu figuri sculptate în relief. Culoarea predominantă e albastru, un albastru special numit azi de specialişti "albastru de Să­pân­ţa". Pe acest fundal sunt înfăţişate sce­nele compoziţiei în alb, roşu, galben şi verde. Sute de asemenea cruci de stejar au alcătuit în timp acest monu­ment unic. După moartea artistului popular, meş­te­şu­gul şi casa au fost lă­sate urmaşului său Dumitru Pop. Iar pentru propria-i cruce, Stan Ioan Pă­traş şi-a scris din vreme un epitaf.

De cu tânăr copilaş
Io am fost Stan Ion Pătraş,
Să mă ascultaţi oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orişicine mi-a cerut.
Vai săracă lumea mea
Că greu am trăit în ea
De la paisprezece ani
Trebuia să câştig bani
La lucru greu de pădure
Cu ţapin şi cu săcure.
Tata -n război a plecat
înapoi n-o înturnat.
Trei copii noi am rămas
în lume cu greu năcaz.
Vrut aş fi să mai trăiesc
şi planul să mi-l plinesc.
Din şaizeci şi nouă ţări
M-au vizitat până ieri.
Din conducători de stat
Foarte mulţi m-au vizitat
şi de acum când or veni
Pe mine nu m-or găsi.
şi le doresc la toţi bine
Care au fost pe la mine
Că viaţa o lăsai
La 69 de ai.
Crucea mea când s-a lucrat
Care eu mi-am comandat
Doi elevi ce-au învăţat
Mi-au făcut lucru pe plac:
Turda Toader, Stan Vasile
Dumnezeu Sfântu să-i ţie."