Satul mamelor eroine, vizitat de Ceauşescu

O localitate săracă din judeţul Vaslui, situată la 8 kilometri de oraşul Huşi. Valea Grecului. I s-a spus dintotdeauna satul maternitate. Fabrica de copii. Localitatea model, pe care şi chinezii sau coreenii ar fi invidioşi. Cert este că a fost dintotdeauna locul din ţară cu indicele cel mai ridicat al natalităţii în epoca Ceauşescu.

Fa­milii­le de aici s-au situat mereu în fruntea listei satelor cu cei mai mulţi prunci, având în vedere şi numărul mic de locuitori. Însuşi Ceauşescu, într-o cuvântare importantă ţinută în 1985, l-a dat drept exemplu în acest sens. Era satul etalon pentru Nicolae Ceauşescu. Cu cea mai mare "pro­duc­ţie" de copii la hectar. Şi spunem aşa pentru că fiecare mamă care avea mai mult de cinci odrasle era bonificată (în afara nelipsitelor medalii) cu un lot tip de teren. Pământ la schimb cu copii. De aceea, poate, un sfert din femeile din acest sat erau mame eroine cu până-n zece copii şi peste. Media în anii '80 era de şapte copii de familie. Chiar şi astăzi, la 20 de ani de la Revoluţie, rata natalităţii rămâne în Valea Grecului foarte ridicată. Însă acum 20 de ani era cea mai mare. Drept exemplu în acest sens îl constituie numărul de copii din clasele de la şcoală. "Într-un sat atât de mic, întotdeauna clasele de elevi nu aveau mai puţin de 25 de elevi. De multe ori eu aveam şi câte 42-45 de elevi. Şi erau câte două-trei clase paralele pe an", îşi aminteşte învăţătoarea Maria Matei.   


LOCURI INSUFICIENTE LA GRĂDINIŢĂ
La in­trarea de pe drumul pietruit ce co­boa­ră dinspre şosea te întâm­pină ţi­pe­­tele copiilor. Parcă eşti Oblio în ţara co­­piilor neastâmpăraţi. O mare de ciu­­furi, perechi-perechi de puşti neas­tâm­păraţi care îşi întreabă ma­me­le din curţi dacă taţii plecaţi la muncă în Ita­lia nu au sunat sau da­că nu au tri­mis vreun pacheţel, o bulă de oxigen pen­tru supravieţuirea pe timp de cri­ză.

Un cătun situat la deal, în care în zilele ploioase te împotmoleşti în noroi. Nici cu carul cu boi nu te scoate nimeni la şosea. Cătunul este şi a fost unul sărac, cu oameni sărmani dintotdeauna. Poate de aceea mamele au şi făcut atâţia copii. Una dintre fostele învăţătoare de la şcoala din localitate are şi o explicaţie. Circa 150 de familii şi câteva sute de locuitori arată că Valea Grecului este o localitate mică. Înainte de 1989, anual veneau aici pe lume circa 50 de copii. Localitatea şi-a păstrat poziţia de lider naţional la numărul de naşteri chiar şi după 1989.

Astăzi, la şcoala cu clasele I-VIII din localitate învaţă circa 320 de copii. În ciuda faptului că localitatea era mândria Ceauşeştilor, niciodată la grădiniţa din localitate nu au fost locuri suficiente. Există 72 de locuri pentru preşcolari, însă copiii de vârsta grădiniţei din sat sunt şi au fost dintotdeauna peste 100.


POVESTEA DECRETULUI
În acea perioadă, în ţară existau destule femei cu mulţi copii, dar Valea Grecului era localitatea ieşită din comun din acest punct de vedere. După emiterea decretului 770, care interzicea avortul, dat de Ceauşescu în 1966, mamele din Valea Grecului au înţeles că sunt obligate să aducă pe lume cel puţin cinci prunci. Acest act a dus la naşterea între 1967 şi 1972, în România, a peste două milioane de copii. Contribuţia exemplară în acest sens era adusă, evident, din partea sa­tului Valea Grecului. Faima acelor vremuri o constituiau mamele eroine. Ele primeau diferite distincţii pentru efortul de a face mulţi copii. Naşterea a cinci fii şi fiice conferea unei femei "Medalia maternităţii" - clasa a II-a, iar pentru a primi titlul de "Mamă-eroină" o femeie trebuia să aibă cel puţin zece copii.
Titlul de "Mamă-eroină", precum şi ordinul "Gloria maternă" şi "Medalia maternităţii" au apărut în România în anul 1951, în cinstea zilei de 7 noiembrie, când se aniversa în toată ţara Revoluţia bolşevică. Atât ordinul, cât şi medalia aveau fiecare câte trei clase.


NORMĂ DEPĂŞITĂ
Învăţătoarea Maria Matei spune că satul era prin tradiţie unul cu mulţi copii. "Judeţul Vaslui avea natalitatea cea mai mare şi, din judeţ, Valea Gre­cu­lui era satul cu cei mai mulţi copii. Erau foarte multe mame eroine şi destule femei aveau chiar peste zece copii; Elena, femeia lui Iorgu Carp, avea 11, Vasilica lui Ciobanu (poreclită şi «Cap mare»), femeia lui Vasile Trifan, avea, de asemenea, mulţi copii. Existau însă şi recorduri - nevasta lui Pe­­trică Costinescu născuse vreo 14 co­pii, cea a lui Lică Cozma a avut tot 14, dar n-au trăit toţi, a rămas cu zece. Ioa­na Buzdugan şi Elena Costinescu au 12 copii, dar de născut, cu tot cu avorturi, au născut peste o duzină. Cum­nata Ioanei, Tinca Buzdugan, avea 11, Ioana Nica vreo zece, iar fe­meia lui Costică Rogojanu, nouă. Tot nouă aveau şi Tinca Carp, precum şi Elena Lazăr". Pentru aceste "performanţe", săten­ce­le primeau la început, pentru fiecare co­pil adus pe lume, câte 300 de lei, apoi 500 de lei. Apoi nu li s-au mai dat bani. Multe nu făceau avort pentru că erau credincioase sau de-a dreptul neştiutoare. De fapt, aproape toate femeile aveau de la cinci prunci în sus. Puţine erau familiile cu cinci copii. Sub cinci nu avea mai nimeni. Un sfert dintre familii aveau până-n zece, printre acestea numărându-se şi ma­mele cu mai mult de zece, până-n 14 co­pii. Nu tuturor le-au supravieţuit ur­maşii, însă cert este că la Valea Grecului există şi astăzi femei cu 12, 13 şi chiar 14 copii. Iar motivul principal al acestei natalităţi crescute era faptul că mamelor cu cel puţin cinci copii li se dădea câte un lot-tip fără să se ducă la muncă. "Şi preotul le influenţa, pentru că le spunea să nu facă întreruperi de sarcină. Le zicea «dacă faci chiuretaj, mănânci copilul pe lumea cea­lal­tă»." Dar femeilor le pria să aibă mulţi copii. "Ele stăteau acasă şi-şi trimiteau fetele şi băieţii la muncă pe câmp, pentru că, spre deosebire de alte sate, copiii din Valea Grecului erau puşi foarte mult la treabă şi mai puţin la învăţătură. Şi de crescut, copiii se creşteau unul pe altul. Şi bărbaţii munceau, mulţi cu căruţa, fiindcă primeau de la CAP câte un atelaj", spune Maria Matei.


NATALITATE ÎN CIFRE
În Valea Grecului erau circa 140 de familii, iar vreo 40 dintre ele aveau câte zece copii şi mai mult. Iar celelalte 100 de familii aveau de la cinci copii în sus. "Li s-au dat medalii, dar voiau şi bani. Într-un fel, era şi justificat. Nici la şcoală nu prea mergeau copiii şi era greu ca tu, cadru didactic, să poţi cere unuia care avea peste cinci băieţi şi fete să-i trimită la cursuri, că le trebuiau atâtea - uniforme, rechizite, şi toate costau", spune învăţătoarea. În ciuda sărăciei şi a educaţiei precare, femeile mergeau să nască la maternitate. "Înainte de a fi CAP, le apucau durerile pe câmp şi acolo năşteau. Sau aduceau pe lume copiii în căruţă. Apoi, în ultimii ani de comunism, erau mult mai atente, se duceau toate la spital. Şi acum îmi amintesc o discuţie cu Iorgu Carp, care ştia că nevasta îi este gravidă: «Ei, Iorgule, ai trimis-o pe Ileana la spital?». «Da, am rămas din opt cu zece», mi-a spus el, care abia aflase că femeia născuse gemeni."


VIAŢĂ GREA
Oamenii nu o duceau prea bine, că erau multe guri la masă. "Petrache Păduraru, de exemplu, adeseori mânca borş făcut cu păsat. Aşa că nu prea îi interesau onorurile atrase de statutul de familie cu mamă eroină. Pe femei le chema la şcoală şi le dădea medalii primarul de atunci al co­munei Duda-Epureni, Arseni Dor­neanu. Dar femeile spuneau că mai bine s-ar alege cu 100 de lei, că le-ar fi mai de folos." În rest, copiii se duceau cu vitele la păscut. Nu prea veneau la grădiniţă ori la şcoală. "De exemplu, dintre cei 11 copii ai unei familii, numai cinci au învăţat." Erau şi fe­meile mai puţin informate. În sat era dispensar, dar nu prea îşi controlau sănătatea. Şi asta în ciuda faptului că, în urmă cu mai bine de un secol, toate familiile ajunse în satul ce luase fiinţă sub numele de Valea Grecului fuseseră împroprietărite: "În 1893, boie­rul de Epureni, Iamandi îl chema, a împroprietărit oamenii. Ţăranii au venit şi s-au aşezat aici, unde aveau pământ, iar unul Budeanu a înfiinţat satul de clăcaşi. Şi fiindcă erau aproape de Huşi, unde mai târziu s-au înfiinţat gostaturi, IAS-uri, ferma partidului, şi unde era şi gară, unii au început să lucreze la oraş. Dar, în ciuda trecerii timpului, destui încă gândeau că ce-i al tuturor e şi al lor, aşa că exista şi o vorbă: «Nu-s gospodină dacă nu-s la furat la CAP»."


CEAUŞESCU ŞI-A VIZITAT MAMELE EROINE
Odată, Ceauşescu a poposit în satul mamelor eroine. Se afla în drum către graniţa ţării. Cadrele didactice de la şcoala din localitate îşi amintesc, pentru că au fost mobilizate pentru ca în­tâm­pinarea preşedintelui să fie una cât mai reuşită. "În '70 şi ceva era, e po­sibil să se fi dus în Rusia şi a oprit cam în toate localităţile. A venit cu elicop­terul la Huşi, a aterizat pe stadion, apoi au plecat cu maşinile către Al­biţa, aşa că au trecut şi prin Valea Gre­cului. A oprit maşina la marginea sa­tu­­lui, la şosea, şi Ceauşescu a coborât. A fost servit cu plăcinte şi cu vin. Ceci­lia lui Obreja i-a pus Elenei Ceaşescu o maramă, iar el a servit puţin din tava care era plină cu plăcintă. În schimb, aghiotanţii lui s-au înghesuit să ia cât mai multe. Agenţii Securităţii împânziseră lanurile cu porumb. Nu mi-am închipuit că sunt atâţia, dar, deodată, au început să iasă din lan. Erau aşa de bine ascunşi, că nici noi n-am ştiut că-s acolo. Veniseră pro­babil din timp. Ne obligau pe toţi, adulţi şi copii, să strigăm: «Ceauşescu, PCR!». Dar fiindcă eu nu scandam, a venit unul şi a zis: «Strigă, tovarăşă!»", povesteşte învăţătoarea Maria Matei. Era o scenă improvizată pe care se dan­sa. Veniseră instructorul de partid şi preşedintele Consiliului Popular de la Epureni. "Se făcuseră pregătiri cu multe zile înainte, iar în cea cu vizita ne-au pus să ne trezim de dimineaţă tare. Se făcuse mobilizarea şi s-au adus oameni cu camioanele de la Du­da, de la Epureni, cu pancarte. Ceau­şescu s-a oprit la şoseaua care duce că­tre Vama Albiţa. Era toată şcoala acolo, iar în rândurile celor care îl ovaţionau, la loc de cinste, se aflau mamele eroine ale lui Ceauşescu. Mândria ţării. Ceauşescu oprise special într-un sat mic cu câteva sute de oameni doar pentru că era o localitatea specială pentru el. Era satul cu cea mai mare natalitate din Republica Socialistă România. Pohta ce-a pohtit!"