x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Silviu Purcărete – "cel aşteptat" la Craiova

0
Autor: Andreea Tudorica 27 Mai 2009 - 00:00
Silviu Purcărete – Arhiva Teatrului Naţional Craiova/


"Cum spunea marele poet Nichita Stănescu, poezia şi arta în general trebuie să încurajeze soarele să răsară şi femeia să nască. Această metaforă cred că se potriveşte de minune superbului spectacol al Naţionalului craiovean, «Piticul din grădina de vară», în regia lui Silviu Purcărete, care cuprinde secvenţe zguduitoare", Grigore Vieru, 25 iunie 1989.



Piesa "Piticul din grădina de vară", pusă în scenă în ultimul an de comunism în regia lui Silviu Purcărete, acest mare regizor care urma să îmbibe cu forţa, generozitatea şi mo­destia lui scena Teatrului Naţional cra­iovean, a făcut în acealaşi an (alături de "Unchiul Vanea" şi "Mobilă şi durere") turul Românie într-un turneu care a rămas în amintirea a mii de spectatori care au aplaudat frenetic la tragerea cortinei.

Împătimiţii de teatru veneau de la Bucureşti pe ploaie şi viscol pentru a vedea un "pitic din grădina de vară" ieşit din viziunea rutinieră de până atunci. La una din repre­zen­taţiile piesei, printre spectatorii din sala Naţi­o­na­lului craiovean se afla şi o puş­toai­că. Însoţită de tatăl său. Nu ştia cu ce se mănâncă actoria, dar ar fi vrut să soarbă fiecare replică a fiecărui actor. Cioplea în mintea ei , precum un sculp­tor amator, fiecare rol, fiecare personaj. Apoi îl şlefuia sau îl dădea la o parte. A descoperit astfel că teatrul poate să-i creeze senzaţii puternice.

Despre "Piticul din grădina de vară", piesa lui D.R. Popescu regizată de Purcărete la Craiova se poate spune că este o piesă cu ilegalişti, că este o dramă ilegalistă. Puştoaica n-ar fi înţeles în ruptul capului la vârsta aceea ce este "ilegalistul", "ilegalitatea" şi cu ce se mănâncă ea. Dar un jgheab de apă în mijlocul scenei, nişte paturi de cazarmă în decor şi prota­gonista căreia i se smulgeau unghiile pe scenă au marcat-o direct. Perso­najul Maria reprezintă frumuseţea, acea frumuseţe despre care chiar Grigore Vieru spunea în iunie 1989 că "este de fapt răzbunarea frumuseţii pe urâţenie", considerând răscolitoare scena în care Maria naşte încă­tuşată.
Puştoiaca nu înţelegea în ruptul capului răutatea oamenilor din piesă.

La sfârşit însă, s-a ridicat în picioare, a aplaudat o dată cu alţi zeci de spectatori, fascinată. Se simţea încărcată, puternică. Cu o exeprienţă pe care sigur urma să o mai repete.

Acţiunea piesei e simplă: august 1944, o tânără comunistă este condamnată la moarte pentru "activitate subversivă" - pedeapsa capitală e comutată pentru câteva luni, fata fiind găsită însărcinată, în urma violului colectiv din arestul Poliţiei. Confruntarea ei cu an­chetatorii ucigaşi e directă, din moment ce în piesă sunt două planuri care se confruntă: agresorii, grup compact de ticăloşi, şi de­ţinutele, victime ale unei existenţe chinuite.

Regizor al Teatrului Mic din Bucureşti, alături de Cătălina Bu­zoianu şi Cristian Hadjiculea, Silviu Purcărete participase la premiera craioveană a spectacolului "Mobilă şi durere" pus în scenă de acesta din urmă. Ocazie cu care directorul de atunci al Naţionalului craiovean,  Emil Boroghină, i-a propus să monteze pe scena din Bănie un spectacol shakespearean, cu­noscându-i atracţia pentru teatrul lui Sha­kespeare şi al tragicilor greci. A ales "Troilus şi Cresida".

 Însă atunci când urma să se ia o decizie defi­nitivă asupra titlului piesei care urma să fie montată, Silviu Pur­cărete anunţă că a renunţat la "Troilus şi Cresida", motivând că, deşi a încercat, nu se poate des-prinde încă de viziunea lui David Esrig şi de spectacolul acestuia de la Teatrul de Comedie, realizat la mij­locul anilor '60. "Cum Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste cerea expres teatrelor naţionale în acea perioadă să includă în repertoriu texte din dramaturgia contemporană românească, l-am rugat pe domnul Purcărete să pună totuşi în scenă, pentru început, un astfel de text, sugerându-i şi câteva titluri: «Muntele» şi «Piticul din grădina de vară» de D.R. Popescu sau «Lup­tător pe două fronturi» de Marin Sorescu. Întrucât văzuse una sau două montări cu «Piticul...», care cred că nu îl impresionase, acesta ieşea iniţial din calculele şi op­ţiunile sale", îşi aminteşte Emil Boroghină.

La trei zile după această discuţie, Purcărete anunţă în final, totuşi, opţiunea sa pentru "Piticul din grădina de vară", simţind că "ar putea face un spectacol credibil". A alcătuit distribuţia şi a început lucrul cu actorii.

După mai multe repetiţii la care nu participase, Boroghină asistă într-o zi la ceea ce "părea dintr-o altă lume", dupe cum singur afirmă. "Actorii, pe care-i cu­noş­team, le ştiam şi calităţile (la mulţi, de excepţie) dar şi limitele, nu mai erau aceeaşi. Se transfi­gu­ra­seră. Erau parcă vrăjiţi. Ascultau dumnezeieşte şi încercau să răs­pundă cu promptitudine la absolut tot ce le cerea regizorul. În intimitatea mea, am simţit în acel moment că Silviu Purcărete este pentru acest colectiv «cel aşteptat», cel cu care, dacă un teatru are şansa, se poate întâlni o dată la câteva ge­neraţii.

Ajutat şi de şansă, Silviu Purc­ă­rete a devenit într-adevăr pentru Craiova omul providenţial", po­vesteşte Boroghină. Spectacolul "s-a înălţat", devenind ceea ce a fost şi va rămâne unul dintre cele mai mari spectacole realizate vreodată în teatrul românesc.

S-a transformat în ceea ce l-a făcut pe criticul muzical Iosif Sava să afirme că a asistat la "o adevărată Simfonie", "Pi­ticul din grădina de vară" oferindu-i cea mai sur­prin­zătoare dovadă că muzica şi teatrul sunt aliaţi.

Ca şi în "Unchiul Vanea", montată la Craiova de regizorul Mircea Cornişteanu, scenografia Ştefaniei Cenean a devenit parte integrantă, actor principal în cadrul spectacolul, mărind forţa expresivă a textului. Lucrând cu Silviu Purcărete la "Piticul din grădina de vară", Ştefania Cenean şi-a confirmat valoarea atrăgând atenţia unui alt mare regizor, Andrei Şerban.

Concluzia acestei montări a fost clară şi unanimă pentru întreaga lume a teatrului, care descoperea acum o montare a "Piticului..." ieşită din rutina montărilor precedente. Despre Silviu Purcărete, Ileana Berlogea, istoric de teatru, afir­ma că "a creat o montare de mare frumuseţe şi forţă emo­ţio­nală, rescriind într-un limbaj tea­tral alcătuit din semne cu o impresionantă putere de sugestie rec­viemul eroic al lui D.R. Popescu", şi despre care chiar autorul piesei, spunea la o lună de la premieră "că este unul dintre regizorii de marcă, nu numai ai generaţiei sale, ci chiar al teatrului românesc".

În cadrul Festivalului Naţional de Teatru din acelaşi an, "Piticul din grădina de vară" a primit mai mul­te distincţii: premiul I pentru spectacol, premiul I pentru regie, premiul I pentru scenografie (Şte­fania Ce­nean), premiul I pentru actriţa Leni Pinţea Homeag, pre­miul al II-lea pentru actorul Tudor Gheor­­ghe, premiul al II-lea pentru actriţa Mirela Cioabă şi premiul al III-lea pentru actriţa Diana Gheor­ghian.       
Citeşte mai multe despre:   special,   grădina,   silviu,   purcărete,   vară,   piticul,   silviu purcărete

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de