Solidaritate cu lupta poporului palestinian!

Începutul de an a dat prilej regimului de la Bucureşti să-şi afirme "relaţiile paşnice" cu palestinienii. Chiar la 1 ianuarie se sărbătorise "Ziua revo­luţiei palestiniene", care marca primele acţiuni armate ale Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei din 1965.

Prin telegrame de felicitare şi materiale ample în presa centrală, guvernul comunist de la Bucureşti susţinea "cauza dreaptă a poporului palestinian şi aspiraţiile sale legi­time". În noiembrie 1988, ţara noastră re­cu­noscuse din punct de vedere politic Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, inamicul tradiţional al Israelului. La scurtă vreme, reprezentanţa di­plomatică palestiniană la Bucureşti a fost ridicată la rangul de ambasadă.

Prin vocea ambasadorului Yosef Govrin, acre­ditat la Bucureşti între 1985 şi 1989, Israelul a protestat energic. Bunăvoinţa cu care Bucureştiul privea cauza palestiniană a iritat oficialii isra­elieni şi a deteriorat relaţiile dintre România şi statul evreu. Relaţia bilaterală fusese foarte bună până la acel moment. În 1967, România, singură între "ţările frăţeşti", refuzase ruperea relaţiilor diplomatice cu statul evreu ca urmare a Războiului de Şase Zile. De la acel moment, "prietenia româno-israeliană" a evoluat. Totul până în noiembrie 1988.

Respectând fidel linia oficială a politicii externe româneşti, Scînteia a menţionat în paginile sale "marea sărbătoare a poporului palestinian". Articolul s-a numit "Soli­daritate militantă cu lupta dreaptă a poporului palestinian", fiind semnat de Nicolae N. Lupu. Gazetarul Scînteii a prezentat pe larg acţiunile de "eliberare naţională" ce se desfăşurau în teritoriile palestiniene, dar şi "relaţiile strânse" dintre preşedintele român Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat. Nicolae N. Lupu îşi informa cititorii că "de aproape 13 luni continuă revolta populaţiei palestiniene din Cisiordania şi Gaza, iar pe de altă parte în Orientul Mijlociu au intervenit o serie de evoluţii noi, de o deosebită însemnătate. Este vorba de declararea Satului Palestinian Independent – Palestina, urmate de recunoaşterea sa de către circa 90 de ţări ale lumii, precum şi de începerea unui dialog politic între Statele Unite ale Americii şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei". Prin vocea autorului, regimul "se felicita" că susţinuse continuu cauza poporului palestinian: "În spiri­tul politicii sale consecvente de solidaritate, Ro­mânia socialistă s-a situat în permanenţă de partea cauzei drepte a poporului palestinian, căruia i-a acordat un spi­rit multilateral – politic, diplomatic şi material. Ţara noastră s-a aflat printre primele state care au recunoscut Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, la Bucureşti func­ţionând de mulţi ani o reprezentanţă a acestei organizaţii".

Pentru a exemplifica modalităţile de susţinere a cauzei palestiniene, ziaristul Scînteii îl citează pe "întâiul stateg" al politici externe româneşti, Nicolae Ceauşescu: "Ne-am pronunţat întotdeauna pentru soluţionarea pe cale politică a situaţiei din Orientul Mijlociu, pentru o pace trainică şi justă în această regiune, care să asigure dreptul la autodeterminare al poporului palestinian – inclusiv la realizarea unui stat palestinian indepen­dent – securitatea şi integritatea tuturor statelor din regiune, inclusiv a Israelului. Ţara noastră a salutat şi recunoscut noul stat palestinian, considerând hotărârea Consiliului Naţional Palestini­an privind proclamarea noului stat ca o hotărâre de o însemnătate deosebită care deschide calea unei soluţionări juste a problemelor".

"Bunăvoinţa" lui Nicolae Ceauşescu faţă de Yasser Arafat şi Organizaţia pentru Eiberarea Palestinei cu prilejul "Zilei revoluţiei palestiniene" nu a scăpat atenţiei ambasadorului israelian Yosef Govrin. "Am observat că preşedintele Nicolae Ceauşescu, nota acesta într-un volum de memorii apărut recent, a condiţionat în feli­citarea sa către Yasser Arafat recunoaşterea de către România a statului Palestinian de recu­noaşterea de către Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei a rezoluţiei Consiliului de Securitate 242 şi a existenţei Israelului, şi de asigurarea existenţei independente a tuturor statelor din re­giune, inclusiv Israelul, în pace şi în securitate".

Strategia Bucureştiului, de-a împăca şi capra şi varza, i s-a părut nesatisfăcătoare ambasadorului. În tot cursul lunii ianuarie, Yosef Govrin nu a scăpat chestiunea din ochi, mai ales că la 2 ianua­rie, Khaled al Hassan, membru în Comitetul Central al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei şi consilier al lui Yasser Arafat, acorda un interviu ziarului saudit Almedina, în care declara: "Pericolul sionist este un pericol naţional, de aceea este vorba de o confruntare mondială cu sionismul, şi nu propriu-zis cu un conflict israeliano-arab".