"Steaua, o forţă ofensivă de nestăvilit!"

Declaraţia din titlu îi aparţine an­trenorului de la Galatasaray Istanbul, Mustafa Denizli, a cărei echipă a fost pur şi simplu dezintegrată la 5 aprilie 1989 în Ghencea.

În meciul tur al semifinalei din Cupa Campionilor Europeni, Steaua învingea formaţia de la malurile Bosforului cu un neverosimil 4-0. Imediat după încheierea jocului, zdruncinat de taifunul roş-albastru, Denizli se confesa reporterului ziarului Sportul: "Ştiam că Steaua este o echipă puternică, dar nu mi-am imaginat că are o forţă ofensivă de nestăvilit.

Rezulta­tul este echitabil. În meciul retur vom încerca măcar să obţinem o victorie de palmares, dar va fi foarte greu, ţi­nând cont de gradul ridicat de teh­nicitate al jucătorilor români. Mi-au plăcut în mod special Dan Petrescu şi Hagi, doi jucători de înaltă clasă internaţională". Cu puţine minute înainte, în faţa a peste 25.000 de spec­tatori, Steaua se impunea cu 4-0, prin golurile marcate de Ilie Du­mi­trescu ('8), Hagi ('39 - pen.), Dan Petrescu ('68) şi Balint ('71).

La fluierul arbitrului portughez Vitor Manuel Fernandes Correia, antre­norii Stelei, Anghel Iordănescu şi Ţiţi Dumitriu, au trimis pe teren urmă­torul "11": Lung - Dan Petrescu, Iovan, Bumbescu, Ungureanu ('64 Balint) - Ilie Dumitrescu, T. Stoica, Hagi, Ro­tariu - Lăcătuş ('86 L. Bălan), Piţurcă.

Calificată în semifinale după un spec­taculos 5-0 împotriva elveţie­nilor de la Neuchâtel Xamax, Ga­la­tasaray reprezenta la acea oră o echi­pă de mare forţă, din rândurile că­reia se desprindeau portarul Zoran Simovici, play-maker-ul Cevat Pre­kazi şi golgeterul Tanju çolak. To­tuşi, furia ofensivă a "roş-albaştrilor" a făcut ravagii, combinaţiile dintre Ilie Dumitrescu, Hagi, Lăcătuş şi Dan Pe­trescu transformându-i pe turci în simple jaloane, morişca de pase în viteză ale Stelei producând patru goluri de senzaţie.

Asta, în ciuda en­tuziasmului celor câteva mii de su­porteri turci, care cheltuiseră bani grei înaintea meciului pentru achi­ziţionarea de bilete. Din dorinţa disperată de a fi în tribunele arenei din Ghencea, mulţi dintre fanii Galatei au oferit românilor chiar şi aparate video în schimbul mult râvnitului tichet. Totul a fost însă în zadar, trupa din Istanbul fiind spulberată de o echipă stelistă dezlănţuită.

După meci, antrenorul principal al Stelei, Anghel Iordănescu, le oferea celor de la Sportul o declaraţie tipică acelei pe­rioade, insistând pe meritul colectiv. Totuşi, fostul selecţioner şi actualul senator nu s-a putut abţine să nu elogieze prestaţiile tinerilor Dan Petrescu şi Ilie Dumitrescu. "Rezultatul şi jocul m-au mulţumit pe de­plin. Poate că după numărul ocaziilor sco­rul putea fi şi mai mare. Ga­la­tasaray a încercat să strângă pe cât posibil rezultatul, dar noi am reuşit să desfacem apărarea oaspeţilor prin apa­riţiile surprinzătoare ale lui Dan Pe­trescu, care a făcut o partidă de zile mari, şi ale lui Ilie Dumitrescu, care a scos din joc doi-trei adversari.

Toţi jucătorii au în egală măsură me­ri­tul victoriei. Din acest moment, băieţii noştri trebuie să fie conştienţi că, pentru a juca marea finală de la Bar­celona, mai au în faţă meciul de la 19 aprilie, de la Izmir, pe care trebuie să-l tratăm cu toată seriozita­tea".

La rândul său, unul dintre eroii Stelei, omul care îl impresionase şi pe an­trenorul Galatei, Mustafa Denizli, fun­daşul dreapta Dan Petrescu, de­clara: "Sunt tare fericit pentru că am contribuit şi eu la această victorie. Am marcat primul meu gol în Cupa Campionilor Europeni şi poate că la Izmir, unde ne aşteaptă un meci foarte greu, voi repeta istoria. Sunt optimist în privinţa calificării în finală şi, dacă va fi aşa, meritul este al tuturor băieţilor şi antrenorilor, care au reuşit să pregătească în amă­nunt acest meci".

Returul de la Izmir, acolo unde Galatasaray fusese exilată de UEFA din cauza incidentelor produse de propriii suporteri pe Ali Sami Yeni din Istanbul, nu a fost de­cât o simplă formalitate. Steaua a re­mizat, 1-1, după ce actualul selec­ţioner, Victor Piţurcă, a izbutit un gol care va rămâne în istorie. Portarul turcilor a degajat exact în spatele atacantului stelist, de unde mingea a ricoşat în plasă.

A fost singurul eve­niment al unei partide care a fost doar un amănunt pentru o echipă a Stelei care s-a calificat en-fanfare în finala de la Barcelona, în care a în­tâlnit pe AC Milan. Era a doua fi­nală de Cupa Campionilor Europeni pentru echipa din Ghencea, care deţinea deja trofeul cucerit în 1986, dar şi Supercupa Europei, obţinută în 1987, la Monte Carlo.