Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În comuna Căneşti, livrările la fondul de stat de la gospodăriile
populaţiei nu numai că nu s-au realizat în nici unul din anii de când
se aplică aici principiul autoaprovizionării, dar din 1986 ele s-au
aflat într-o continuă scădere.
Au fost sarcinile de plan prea mari? – cum încearcă să motiveze factorii de răspundere din comună. Nici vorbă, atât timp cât planul a fost fixat cu mult sub nivelul indicatorilor cuprinşi în programul unic pe ţară şi cu mult mai mic chiar faţă de anii anteriori. Bunăoară, conform programului unic, gospodăriile populaţiei din comună trebuiau să livreze la fondul de stat în 1988 un număr de 135.500 ouă, iar planul fixat a fost de numai 40.000 bucăţi (faţă de 70.000 cu un an înainte), pentru ca în realitate să se livreze doar 12.100 ouă. Sau, ca să dăm un alt exemplu, în loc de 5,5 tone carne de pasăre, cât ar fi trebuit să livreze gospodăriile populaţiei conform programului unic, s-a fixat în 1988 un plan de numai trei tone, pentru ca în realitate să se livreze doar 0,6 tone.
Adevărul este că nu sarcinile de plan au fost prea mari, ci preocupările pentru înfăptuirea lor au fost prea mici. Să exemplificăm:
Lipsa exemplului personal. Deşi ar fi fost firesc ca în fruntea listei contractanţilor să se afle cadrele de bază din comună, acestea fie au contractat cantităţi insignifiante, fie au livrat doar o mică parte din ceea ce au contractat. Astfel, preşedintele CAP-ului din comună a "uitat" să livreze în 1988 laptele datorat la fondul de stat (deşi vaca acestuia a fost în lactaţie aproape tot anul), iar din cei 15 deputaţi ai comunei nici unul n-a livrat anul trecut numărul minim de ouă prevăzut în programul unic. Or, ce exemplu pot oferi aceştia celorlalţi locuitori ai comunei?
Simple omisiuni? Pentru înfăptuirea obligaţiilor contractuale, sătenii din Căneşti au primit asigurări de la primărie că vor fi sprijiniţi cu material biologic. Anul trecul li s-au promis 260 purcei de lapte şi li s-au oferit de fapt doar 24; anul acesta au primit 31, faţă de un necesar de 100. Aceeaşi situaţie şi în privinţa puilor de incubator, primăria din comună, cooperativa agricolă de producţie şi cea de desfacere a mărfurilor amânând de mai mulţi ani amenajarea unei maternităţi de scroafe şi un spaţiu de adăpostire a puilor pentru primele 2-3 săptămâni, după care să fie daţi cetăţenilor pentru creştere. Sau un alt exemplu: în prezent, doar 9 din cele 638 de familii din comună cresc iepuri. Cu toate acestea, cooperativa de producţie, achiziţii şi desfacere a mărfurilor n-a adus în comună în ultimii patru ani nici un iepure-matcă (deşi o putea face, la nivelul judeţului existând rezerve importante), neglijând totodată să inventarieze solicitările locale în această privinţă.
Primii la drepturi, ultimii la obligaţii. Sătenii din Căneşti, ca de altfel toţi sătenii din judeţul Buzău, au primit în 1988 integral (subliniem – integral) cantităţile de produse alimentare prelucrate prevăzute în programul local de autoaprovizionare, produse livrate din fondul centralizat al statului, ca şi produsele industriale stabilite; în schimb, obligaţiile lor faţă de fondul de stat nu şi le-au onorat decât în următoarele proporţii: carne – 28%, lapte de vacă – 4,7%, ouă – 30%, fasole – 5%, mari restanţe înregistrându-se şi în celelalte grupe de produse. Să mai notăm că cele 314 familii deţinătoare de ovine din comună au tăiat în 1988 pentru vânzare pe piaţa neorganizată sau pentru autoconsum peste 600 miei, iar pentru fondul de stat au livrat doar 105 miei (aproape jumătate faţă de un an în urmă). La fructe – fondul de stat a fost realizat în proporţie de numai 3%, restul fructelor fiind folosite pentru producţia individuală de ţuică.
Au mai rămas puţine zile până la încheierea acţiunii de contractare. Primăriile, unităţile de specialitate din toate localităţile judeţului Buzău vor trebui să-şi intensifice în această perioadă eforturile.
Mihai Ionescu
Stelian Chiper, corespondentul "Scînteii"
Scînteia, nr. 14.465 din 1989
