x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tovarăşa mamă şi pedagogia lui Makarenko în aplicaţia Securităţii

0
Autor: Lavinia Betea 25 Noi 2009 - 00:00
O relaţie specială a fost între Elena Ceauşescu şi copiii ei.
De fapt, disfuncţiile relaţiilor pă­rinţi cu status social înalt şi copii sunt si­milare pretutindeni în lume. Familiile miliardarilor americani sunt, în aceas­tă privinţă, nefericite, ca şi fami­liile li­derilor comunişti. Victime ale prestigiului părinţilor şi laudelor min­ci­noase ale subalternilor, "feri­ciţii" copii din vârful elitelor au, după  ex­presia unui sociolog american, alură de "mai­muţe savante". Adulţi eşuaţi, foş­tii "copii-minune" se refugiază în al­cool, droguri (dacă sunt accesibile), dependenţe sexuale şi conduite sinucigaşe.
A fost şi cazul lui Nicu Ceauşescu.    


ÎN VACANŢĂ, CU NENEA SECURISTUL

În perioada gravidităţii şi naşterii lui Valentin şi a Zoiei-Elena, "tova­răşa Lenuţa" se mulţumise a fi casnică. Cu doi ani înainte de venirea pe lume a mezinului Nicu, începuse însă de­mer­surile pentru a i se recunoaşte ve­chimea de ilegalistă în partid. Tot cam pe-atunci debutase, modestă laborantă, şi în chimie.   

Ca orice menaj de înalt activist al partidului, fuseseră şi Ceauşeştii  do­taţi cu personal administrativ, de pază şi protecţie. În casa lor, femeile de serviciu şi bucătăresele erau suprave­gheate şi dirijate de "mam' mare" - soacra mică din Petreşti.

După obiceiul familiei burgheze şi ţărăneşti, bărbatul n-a coborât nici la cratiţă, nici la scutecele urmaşilor. Nu s-a amestecat în treburile femeieşti nici măcar când copiii adolescenţi şi-au dat în petic la petreceri. Mai-ma­rea peste copii, gospodărie şi casă a fost, cu mult înainte de a-şi fi zis sa­vantă, Elena Ceauşescu.

Când i-au  crescut băieţii şi fata, a recurs la ace­leaşi mij­loace desosebite de in­for­ma­re şi supra­veghere din car­tie­rul Pri­măverii - subofiţerii şi ofi­ţe­rii Se­cu­rităţii.Iată cum a relatat co­lo­­nelul (r) Du­mitru Burlan din Di­rec­ţia a V-a re­la­ţia sa cu gaşca adoles­cen­­tului Nicu dintr-o vacanţă la Pre­deal: "Datorită faptului că Nicu a făcut mai multe accidente uşoare, Elena Ceauşescu i-a interzis să mai conducă maşini. Au venit la Predeal aduşi de o maşină de serviciu de la garajul «Leo­nida» şi lăsaţi în staţiune fără maşină.

Împreună cu ei mai erau copiii lui Paul Niculescu Mizil (Donca, Ser­ghei, Dan), copilul lui Ştefan Andrei, al lui Fazekaş, Mădălin Voicu (fiul marelui violonist Ştefan Voicu).

În fiecare zi îi raportam colonelului Vasile  toată activitatea copiilor din ziua respectivă. Vorbeam 5-10 minute la telefon. Apoi, colonelul Vasile o in­forma pe «tovarăşa Ele­na». În fie­care zi, pentru a merge prin împrejurimile Predealului, la Geizer, Timiş, Râş-nov, copiii apelau la diferite «ocazii». În această situaţie, securitatea lor nu mai putea fi asigurată. Ştiam eu cine este cel care i-a luat cu maşina?

Atunci am solicitat colonelului Vasile să aprobe ca Zoe şi Nicu să se deplaseze cu maşina mea. «Vreau să răspund numai de faptele mele, tovarăşul co­lo­nel!», i-am spus. Co­lo­nelul a fost receptiv, a raportat această situaţie Elenei Ceauşescu; aceasta a aprobat să-i transport la cererea lor unde vor. Copiii s-au bucurat foarte mult când le-am adus la cunoştinţă hotărârea «tovarăşei».

În felul acesta m-am tre­zit în mijlocul lor, devenind chiar un organizator de mici excursii. La unul din aceste picnicuri pe Valea Râşno­vului când pregăteam masa cu Zoe, Mădălin Voicu a venit cu o tânără blon­dă de 17-18 ani, pe care a dezbră­cat-o şi a urcat-o pe masă. Serghei îi turna şampanie în cap, iar Mădălin bea şampania din vârful piciorului. Poate că astăzi astfel de situaţii sunt la ordinea zilei, dar în acea perioadă pentru mine, fiu de muncitor, a fost un adevărat şoc şi nu am putut să uit scena respectivă".
Muncitori ori ţărani la origine, pentru  cazonii pedagogi ori pentru chelnerii şi portarii din localurile bucureş­tene, scene ca aceasta au fost de neuitat. Ele au ţesut legenda găştii lui Nicu.
NU-I VINOVAT NICU, CI ANTURAJUL
Elenei Ceauşescu i-au lipsit toate treptele dintre şcoala primară şi "stu­diile" de chimie. Despre pedagogia lui Makarenko şi încrederea oarbă a bol­şe­vicului Lenin în puterea educaţiei colectivului va fi auzit însă şi ea. Căci nu se poate să fi pe­trecut atâtea după-amieze şi concedii cu prietenii de fa­milie Marta şi Alexandru Drăghici fără să fi abordat şi teme ale edu­caţiei prin şi pentru colectiv. Marta (fosta ilegalistă şi de­ţinută politic Martha Csiko) ancorase temeinic la înţelep­ciu­nile sovietice. Căci soţii Drăghici, ca majo­ritatea membrilor Biroului Politic din vremea lui Dej, adoptaseră şi copii. Convinşi că o educaţie bună anihi­lează orice nedorită moştenire nativă. Elena Ceauşescu, în schimb, dăduse mai multă dreptate celeilalte prie­tene, Lilica Maurer. Care-i făcuse re­pede vânt fetiţei adoptate de Ion Gheor­ghe Maurer pe vremea însu­ră­torii lui cu precedenta nevastă.

Ceauşeştii au fost aşadar o familie deosebită de conducători: n-au adoptat orfani, dar şi-au făcut ei trei copii. Ce se naşte din pisică şoareci mă­nâncă - învăţaseră ei la ţară; iar din părinţi buni cum altfel decât buni  să iasă copiii?! Copii mici, necazuri mici; copii mari, necazuri mari, spunea altă vorbă cu miez. Şi-atunci i-au dat dreptate lui Makarenko: când informaţiile despre copii n-aveau cum fi pe placul Tovarăşei, vina aparţinea colectivului - anturajului Zoei sau găştii lui Nicu.

Cu ajutorul şi prin intermediul ofi­ţerilor din Direcţia a V-a a acţionat Ele­na Ceauşescu asupra "vinovaţilor" de purtările şi slăbiciunile copiilor ei. Şe­ful direcţiei era Marin Neagoe, fostul aghiotant din tinereţea lui Ceau­şescu, care-i văzuse pe copii crescând. Prin el şi prin ministrul de Interne, Postelni­cu, Tovarăşa se informa şi intervenea în prieteniile şi iubirile adulţilor Zoe şi Nicu.  


GAŞCA FĂRĂ TREBUINŢĂ DE BANI
Cum îşi vedeau însă paznicii "obiectivele"? Reproducem în cele ce ur­mează portretul lui Nicu Ceauşescu în descrierea colonelului (r) Adrian Eu­gen Cristea (adjunctul şefului Direc­ţiei a V-a între 1979 şi 1989):
"Venea la în­tâlniri (cu gaşca - n.n.) cu mâinile în buzunare, care îi erau goale de fiecare dată, pentru că nu purta niciodată bani la el. Era un obicei, pentru că, prac­tic, nu avea ce face cu banii. Plă­teau alţii. Lăsa  impresia că este şi zgârcit. Sau pentru că nu plătise nimic în viaţa lui, credea că şi în restul lumii lucrurile sunt asemănătoare. (...) Mai de­grabă se poate crede că Nicu nu cu­noştea valoarea banilor.

În gaşcă, el era cel care zâmbea mereu, mai şi râ­dea, asculta poveşti şi bancuri. Doar nu se ducea la bar sau la restaurant ca să citească ori ca să înveţe! La termi­na­rea distracţiei pleca ameţit de bu­cu­ria vie­ţii pe care o trăia, însoţit de o par­teneră. Se suiau în maşină, parcur­geau câţiva zeci de km prin Bucu­reşti şi prin apropiere, apoi o vi­zi­ta la do­mi­ciliu. Câte probleme re­zul­tau dintr-o ase­menea vizită, căci, de mul­te ori, par­tenera era necunoscută! To­tul se pe­trecea către miezul nopţii, iar a do­ua zi dimineaţă mamă-sa aş­tepta să i se spună ce a mai făcut şi cine-i in­di­vida. Umblau ofiţerii toată noaptea pen­­tru a obţine un minimum de date".


NORĂ PE PLACUL SOACREI
Pentru viitorul lui Nicu, "Tovarăşa" nu s-a dat în lături de la nimic. Ca să-l des­prindă de indezirabili, a în­găduit burse de studii în Occident pentru zvă­păiaţii găştii şi angajamen­te în străi­nă­tate cântăreţelor cu prea mult lipici.  

A mers până la a impune Securităţii "să rezolve" sarcina Doncăi Mizil, iubita de cartier a mezinului. După ce prin "combinaţiile" ajutoarelor cu epoleţi încercase compromiterea fetei lui Pa­ul Niculescu-Mizil, "încurcând-o" cu fi­ul lui Fazekas, a ordonat pur şi sim­­­plu avortul. Pe fiica secretarului CC al PCR securiştii  au dus-o în forţă la Spitalul Elias, cum altădată înhăţau "duş­manul de clasă" cu duba lor nea­gră.

Apoi mama i-a aflat fiului o nevastă corespunzătoare. O ochise şi peţise în locurile frecventate de ea - şedinţe şi plenare de partid. Absolventă de Filo­sofie, fată de familie bună din Târgo­vişte, ambiţioasă şi - de ce n-ar fi fost bine?! - carieristă, Poliana Daniela Luminiţa Cristescu se făcuse remarcată prin discursul şi spectacolul pionierilor din Târgovişte organizat de ea pentru "mama copiilor ţării" şi "sa­vanta de renume mondial".

Cu dosarul gata de promovare, Nicu şi-a văzut mai departe de gaşcă. Ştiindu-şi bine supravegheată locuinţa - dotată acum de mamă şi cu o nevastă -, a apelat la prieteni.
"Fiul meu lucra în serviciul de cercetare ştiinţifică la fabrica de avioane de aici, din Bucu­reşti, mi-a povestit despre aceasta Ion Gheorghe Maurer. Şi era prieten cu Nicuşor Ceauşescu. La un moment dat, Elena Ceauşescu l-a însurat pe fiul ei cu o femeie pe care Nicuşor nu o vo­ia de nevastă. Iar lui Nicuşor îi plă­ceau foarte mult femeile! Şi, cum ăsta avea cu fiul meu legături personale, a în­ceput să vină pe la el cu câte o priete­nă. Iar femeia cu care l-a însurat maică-sa probabil că şi mai mult i-a displăcut când a intrat în intimitatea lui, în calitate de nevastă, încercând să-l stăpânească.

Şi a început să vină pe la fiul meu cu câte o prietenă Ni­cu­şor. Iar fiul meu l-a primit împreună cu junele care-l însoţeau. Eu am aflat când s-au consumat faptele. Că dac-aş fi ştiut, i-aş fi spus fiului meu să-l anunţe pe Nicuşor că dacă s-a-nsurat să vină în vizită singur sau cu nevasta. Când a aflat Elena Ceauşescu că fiul meu îl primeşte pe Nicuşor acasă, împreună cu femeile lui, a dat dispoziţie ca fiul meu să fie scos din munca în care se afla."

Pe Jean Maurer - fiul fostei sale prietene şi naşului de cununie cu pu­terea lui Nicolae Ceauşescu - Tova­răşa l-a "marginalizat" aprobându-i paşa­por­tul de emigrare în Germania.

Până la moartea părinţilor însă, în anturajul lui Nicu a existat totdeauna un nedorit: fie steaua gimnasticii mon­diale, fie o cântăreaţă de operă ori câte o chelneriţă. Dar pentru mamă, nora aleasă de ea a ră­mas bună.
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de