x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tramvaiul nr. 630 – furăciune de la nemţi

0
Autor: Diana Scarlat 03 Aug 2009 - 00:00
Tramvaiul nr. 630 – furăciune de la nemţi


"Du-m-acasă, măi tramvai/ du-mă, du-mă, ce mai stai..." În 1989, România sărbătorea 630 de tramvaie produse în ţara noastră după un minunat model german. Numai că partidul unic uitase să infor­meze populaţia în legătură cu pro­venienţa minuna­tului tramvai, care n-a fost nici pe de­parte vreo invenţie extraordina­ră a unui in­giner autohton, ci o fu­ră­ciune gro­solană de la fraţii ger­mani din jumătatea federală a ţării.

Frumosul model al tramvaiului nemţesc circula deja prin Bucu­reşti încă de la începutul anilor '70, după ce o delegaţie română ajunsese la Linkehofmannbusch, (LHB) Salzgi­tter, în fosta RFG în 1969. "Trimişii Republicii Socialiste Ro­mânia se duseseră cu intenţii de­clarate de cumpărători cinstiţi, iar fraţii germani din republica fede­rală se bucuraseră că şi-au găsit piaţă de desfacere serioasă pentru frumosul model.

De «ţeapă» şi-au dat seama mai târziu", povesteşte unul dintre românii direct implicaţi în "tranzacţie". La nivel decla­rativ, se cumpăra un tramvai dublu articulat, cu opt axe, pentru a fi testat de ITB pe şinele din Bucu­reşti. Cu promisiunea ca urmă­toa­rele o sută de unităţi să fie cumpărate şi asamblate în capitala Republicii Socialiste România.

Toate bune şi frumoase, tramvaiul a ajuns la noi, s-a asamblat, s-a testat şi... s-a multiplicat precum eu­glena verde până să se trezească fraţii refegişti la realitate. După şase luni a sosit la Bucureşti şi o delegaţie din RFG la URAC - Uzina de Reparaţii "Atelierele Centrale" - şi-a constatat că românii le fura­se­ră deja modelul. Delegaţia a constatat la faţa locului că întreprin­derea bucureşteană avea capacitatea de a produce tramvaiul în serie şi-o făcea cu simţ de răspundere.

A urmat reacţia firească: nemţii şi-au cerut tramvaiul înapoi, dar... surpriză! Modelul fusese cum­pă­rat, proprietar fiind ITB. După şase luni, URAC producea primul tramvai românesc V3A. "Tramvaiul era o bijuterie. Când mă urcam în el simţeam diferenţa. Cel românesc era aproape identic, numai că avea 25 de tone în loc de 12, pentru că cel care-a tradus documentaţia tehni­că a omis câteva aspecte esenţiale. Se vedea că al nostru era făcut din topor", mai spune martorul.

Dar asta nu a împiedicat cu nimic producţia lui de masă şi "popularea" şinelor bucureştene cu exemplare clonate de URAC. Aceasta este de altfel şi explicaţia deteriorării rapide a terasamentelor, pentru că şinele nu au fost proiectate pentru a suporta o greutate atât de mare, dar trebuia să se aplice o măsură de compromis pentru bunul mers al tramvaielor prin Capitală.

A urmat un proces lung între cele două republici, fiind câştigat în final de statul român. Până în 1989, URAC a produs 630 de exemplare V3A, respectiv V2A, o versiune puţin modificată a modelului german, cu şase axe.
Citeşte mai multe despre:   special,   tramvai,   1989 - acum 20 de ani

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de