x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ultima Sinteză Agerpres citită de Ceauşescu

0
Autor: Lavinia Betea 04 Noi 2009 - 00:00
Ultima Sinteză Agerpres citită de Ceauşescu Arhivele Naţionale/


Cât şi cum fusese informat Cea­u­şescu despre schimbările din toamna lui '89 în ţările vecine? Ultima Sinteză specială ce-i fusese furnizată de Agerpres în luna noiembrie era cum nu se poate mai liniştitoare: documentele şi expunerile liderilor comunişti promiteau mersul netulburat al lumii spre comunism.   


SURSE SPECIALE DE INFORMARE
După cum povestesc componenţi ai cercului puterii, una dintre sursele de informare ale CPEx erau buletinele speciale întocmite pentru membrii săi. Uneori soţii Ceauşescu primeau buletine şi "mai speciale", concepute şi redactate anume pentru ei.

În ultimul an însă membrii CPEx nu mai primeau nici buletinele speciale Agrepres. Iar posturile de radio Europa Liberă sau Vocea Americii nu le puteau asculta, ştiindu-se "monitorizaţi" de Direcţia a V-a a Securităţii. Ce se în­tâmpla prin lume şi în ţările ve­cine aflau în şedinţe din infor­mă­ri­le lui Ceauşescu. Dar fluxul de informaţii spre Cabinetul 1  era "cenzurat" de Ca­binetul 2. Pe motiv că e bolnav, "To­varăşa" nu mai admitea să-l indispu­nă ori să-l supere cineva pe "To­va­ră­şul". Cu aceleaşi argumente se spune că erau cenzuraţi şi  capii serviciilor speci­a­le şi Armatei. Din 1965 şi până la 22 de­cembrie 1989, aceştia i-au raportau totdeauna direct lui Ceau­şescu. Co­respondenţa de la Armată şi Inter­ne ajungea în mâinile secretarului ge­neral în plicuri sigilate. În mod ex­cep­ţional, Ceauşescu le deschidea singur. După ce citea documentele pri­mi­te, nota pe ele rezoluţiile şi observa­ţi­ile personale. Fără a mai trece prin mapa ori pe sub ochii şefului de cabinet sau al Cancelariei CC, Ceauşescu lipea plicurile destinate miniştrilor Armatei şi Internelor.

Cât de corect îl informau însă pe Ceauşescu aceştia deocamdată nu putem şti. Rapoartele capilor diplomaţiei, Armatei şi Securităţii către Ceauşescu nu se află (încă) la dispoziţia cercetătorilor în  ANIC.  Dacă de-a lungul timpului au fost publicate diverse, note şi sinteze ale ambasadorilor către Centrala din Bucureşti ori ale di­verselor direcţii militare către directorii şi miniştii lor, nu avem nici o dovadă că respectivele informaţii au ajuns şi pe biroul lui Ceauşescu.
FĂRĂ UNGURI, IUGOSLAVI ŞI POLONEZI
Piesa rară ce este ultima "sinteză-do­cumentare" destinată de Agerpres lui Ceauşescu despre re­gi­mul comunist din Europa se află la Arhivele Naţionale. Datat noiembrie 1989, buleti­nul a fost întocmit de Agenţia Ro­mâ­nă de presă Agerpres şi poartă titlul  "Po­zi­ţii exprimate în unele ţări socia­liste în legătură cu teoria şi practica edificării socialismului, în legă­tu­ră cu politica imperialistă de destabi­lizare a situaţiei din unele ţări so­cia­lis­te, de denigrare a socialismului".

În timpul când se făcea apologia "raţionalizării şi economiei  re­sur­se­lor", chiar şi documentele destinate lui Ceauşescu erau imprimate pe hârtie de proastă calitate. Lux destinat exclusiv "celui mai iubit fiu al poporului" era însă utilizarea unui corp special de literă mare. "To­va­răşul", le citea, fără ochelari, con­ţi­nu­tul, cum făcea şi cu rapoartele la con­gres. Aşa se face că în loc de vreo 30 de pagini, cât ar avea obişnuit textul "sintezei", documentul depă­şeş­te suta de pagini.

La o primă evaluare a conţinutului, observi interesul pentru URSS  şi absenţa (neexplicată în document)  referinţelor la Ungaria, Iugoslavia şi Polonia. Judecând retrospectiv, Cea­uşescu îi scosese din câmpul său de observaţie tocmai pe aceia care i se declaraseră "pe faţă" duşmani.

Con­ducătorii iugoslavi îl în­şti­in­ţa­se­ră că vor întrerupe legăturile; în consecinţă, încetaseră şi ei să mai existe pentru Ceauşescu! Din vară, cu Ungaria se acutizaseră divergenţele: după manifestările organizate la Budapesta în faţa Ambasadei României, în iunie comandase şi el adunări populare "de ripostă" în diferite judeţe ale ţării. Cât despre grevele şi mişcările de protest din Polonia, îl deranjaseră atât de mult, încât în august se adresase comi­tetelor centrale ale "partidelor frăţeşti" propunând dezbaterea lor.
Cu mintea struţului, cu o lună înainte de demonstraţiile de la Timişoara, Ceauşescu îşi oblonise fereastrele către vecini.
TOT ÎNAINTE!
Fiecare pagină a amintitului do­cument are două registre: pe partea din stânga sunt  "ideile principale" (vizând calmarea oricărei îngri­jo­rări privind viitorul); iar în dreapta ( exemple "edificatoare" din cu­vân­tă­rile şi documentele citate.

Ce "secrete" aflase de aici Cea­u­şescu? Deşi Uniunea Sovietică trepi­da din toate încheieturile în opintelile şi zguduirile perestroikăi (termen tradus în document prin "restructurare"), din buletin  reiese că Gorbaciov, activul lui de partid şi cei 20 de milioane de membri ai PCUS mărşăluiau netulburaţi spre comunism. Citatele extrase ca ilustrative pentru situaţia puterii de la Răsărit sunt grupate (fără comentarii şi contextualizări) pe urmă­toarele teme: Socialismul - orân­duirea dreptăţii şi echităţii; PCUS - forţă socială de avangardă; "Demo­cratizarea forţelor sociale nu poate fi folosită împotriva ordinii consti­tuţionale"; Combaterea "recoman­dărilor de abandonare a valorilor socialiste şi de promovare a restructurării pe bază de capita­lism"; Respin­gerea încercărilor for­ţelor reacţio­nare de denigrare a socialismului, de destabilizare a situaţiei din unele ţări socialiste.

Ce-i ofereau lui Ceauşescu "ex­per­ţii" singurei agenţii de presă din Ro­mâ­nia? Nimic altceva decât ştiri şi declaraţii accesibile cititorului de ziar din "lumea liberă" interesat de Est. Spre exemplu, decupaje din de­cla­raţia lui Gorbaciov pentru agenţiile China Nouă şi Tass la ultima sa vizită din China. "În trecut consideram că nu există decât un model de socialism, zisese atunci liderul PCUS. Realitatea demonstrează că lucrurile nu stau tocmai aşa. Am analizat această problemă în ultimii câţiva ani. Nu am renunţat la marxism-leninism, dar încercăm să-l aplicăm concret la viaţa noastră, potrivit condiţiilor reale ale ţării noastre."

Dacă presa occidentală şi cea americană difuzaseră declaraţiile lui Gorbaciov în mai 1989, lui Ceauşescu i se recomandau spre reflecţie tocmai în luna noiembrie! Când se prăbuşea Zidul Berlinului, lui i s-a spus că "so­cia­lismul este singura alternativă umană la capita­lism", iar "viitorul RDG îl constituie socialismul şi nimic altceva!". Nimic despre demon­stra­ţiile şi forumurile pragheze sau contestaţiile contra lui Jivkov. Documentul ce urmează a fi redat serial în ziarul nostru ridică noi întrebări. Era Ceauşescu, cu bună ştiinţă, dezinformat? Ori Elena Ceauşescu comandase Agerpresului, prin Constantin Mitea, informaţii liniştitoare? Dar dacă toate infor­mările strict secrete ale capilor Armatei, diplomaţiei sau Securităţii erau la fel de concludente ca buletinele speciale Agerpres?!
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de