x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Umbra "Scaunului II"

0
Autor: Serban Cionoff 12 Aug 2009 - 00:00
S-a discutat îndelung despre lo­cul pe care îl ocupa în ritualul propagandistic al "Epocii de Aur" ale­gerea modului de adresare al celor che­maţi să ia cuvântul, cu felurite prilejuri, în faţa cuplului pre­zi­denţial. Dincolo de termenii fo­lo­siţi, de recitatorii clişeelor propagandistice brevetate - "genial ctitor şi conducător al României mo­derne", "mult stimate şi iubite", "emi­nent om politic şi savant de largă re­cunoaştere internaţională" ş.a.m.d., mai exista şi o anumită gestică pe care trebuia să o respecte fiecare "cuvântător". (Acesta era numele de cod al celor care luau cuvântul la re­u­niunile de partid şi de stat.)

Cu­vântătorul trebuia să privească di­rect spre "Tovarăşul" sau spre "To­va­răşa" atunci când "dădea glas sentimentelor de profundă dra­gos­te, aleasă preţuire şi înflăcărată re­cu­noştinţă", mişcare scenică pe care o executa de două ori: prima oară la începutul cuvântului şi, a doua oară, la sfârşit - adi­că atunci când exprima angajamentul ferm "de a face totul, de a nu precupeţi nici un efort pentru în­făptuirea exemplară a sarcinilor"!

S-a întâmplat însă ca, la o reuniune prezidată de însăşi "Tovarăşa academician doctor inginer", titulara Cabinetului II, să fie nevoită - fireşte, din cauza unor importante treburi pe linie de partid şi de
stat! - să părăsească prezidiul. În consecinţă, scaunul pe care îl ocupa avea să rămână liber. Atenţie, vă rog, am scris "scaunul", nu "postul"!

Numai că "vorbitorii", care aveau scris pe foaia de hârtie sloganul imuabil: "Mult stimată Tovarăşă Elena Ceauşescu" nu se încumetau, în ruptul capului, să sară peste el. Un maliţios ar fi putut spune că umbra Cabinetului II plutea atot­stăpânitoare peste prezidiu şi peste sală. Dar numai de asemenea spi­rite de glumă nu ardea cuiva...

În consecinţă, fiecare vorbitor urca la tribună, se înclina respectuos - către scaunul gol!!! - şi rostea formula magică: "Mult stimată şi iubită tovarăşă academician doc­tor inginer". Un vorbitor, doi vorbitori, trei vorbitori şi aşa mai departe, toţi executau, fără greş, acelaşi aberant "balet mecanic". Fiecare în parte şi toţi laolaltă, confirmând, fie şi fă­ră voia lor, că ne aflăm în ţara na­tală a celui care a scris piesa "Scau­nele", genialul Eugen Ionescu!

Până când - mai bine mai târziu decât niciodată! - un vorbitor, om luminat şi cu personalitate bine croită, a tăiat, dintr-o singură miş­care, nodul gordian. Adică, s-a urcat la tribună, a privit spre sală şi a trecut direct la rândul 2 din cuvântare: "Stimate tovarăşe şi stimaţi to­varăşi". Sala a răsuflat uşurată. Mo­mentul critic fusese depăşit. Nu pentru multă vreme însă, întrucât, la scurtă vreme după asta, "To­va­răşa" a revenit la tribună, iar ritualul temenelor s-a reluat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Culmea, chiar că nu se întâmplase mai nimic! 
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de