Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ziua aleasă pentru referendum. Participarea depăşeşte cu puţin jumătate din numărul persoanelor cu drept de vot, 53,6% din 7,8 milioane de alegători. Speranţele liderilor PSM, mai ales ale lui Imre Pozsgay, că numărul necesar validării nu va fi atins, nu s-au realizat.
Altă veste proastă pentru ei este că SzDSz şi Fidesz au câştigat, chiar dacă la limită (50,2%). Plusul învingătorilor a fost de numai 6.100 de voturi. Alegerile prezidenţiale din 7 ianuarie se contramandează. Preşedintele urma să fie ales de parlament care va rezulta în martie, din primele alegeri în ultimii 42 de ani. O victorie strânsă, dar o victorie totuşi.
"Problema era importantă, a scris Charles Gatti, deoarece a demonstrat incapacitatea PSM de a-şi atinge ţelurile chiar cu susţinerea activă a partidului majoritar din opoziţie (FDM - n.a.). Chiar şi Pozsgay, care a fost «Gorbaciov al Ungariei», cu câţiva ani înainte de perestroika lui Gorbacov şi mai radical decât reformatorul sovietic, nu a putut să-şi acopere trecutul comunist în faţa electoratului. Referendumul a demonstrat, de asemenea, atomizarea politicii maghiare în preajma alegerilor libere.
Într-adevăr, ţara era într-o stare de mare nelinişte. (...) O interpretare mai optimistă şi poate chiar mai exactă ar accentua faptul că, în 1989, Ungaria a trecut doar prin prima fază a revoluţiei sale paşnice. Acea fază a semnificat distrugerea vechiului sistem care a fost dusă la împlinire fără violenţă şi vărsare de sânge. Cea de-a doua fază, începută în 1990, a determinat edificarea pluralismului politic democratic şi a unei ordini economice noi".
La 21 decembrie, când la Bucureşti Ceauşescu ţine ultimul discurs în faţa mulţimilor, Adunarea Naţională votează la Budapesta dizolvarea sa şi organizarea de alegeri libere pentru 25 martie 1990. Ungaria iese după patru decenii dintr-un capitol întunecat al istoriei sale. "Revoluţia nagociată" se încheia fără victime. Nu a fost nevoie de asaltul nici unei Bastilii. Paşnica tranziţie politică din Ungaria ajungea la punctul terminus.
Stelian Tănase, Istoria căderii regimurilor comuniste, Bucureşti, Editura Humanitas, 2009, p. 206-207
