Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Schimbul de generaţii, dar şi apariţia pe firmamentul fotbalului românesc a unor echipe precum Victoria şi Flacăra Moreni, puternic împinse în faţă de regimul totalitarist, au făcut din Universitatea Craiova, la sfârşitul anilor ’80, mai mult o formaţie de pluton.
"Campioana unei mari iubiri", cum a fost denumită metaforic de presa vremii gruparea din Bănie, cocheta în continuare cu întrecerile europene, însă la un nivel mult mai scăzut, Cupa Balcanică intercluburi, competiţie la startul căreia s-a aliniat Ştiinţa în sezonul '88-'89, desfăşurându-se doar sub patronajul Federaţiilor Naţionale ale ţărilor din sud-estul continentului, nu sub cel al UEFA.
Cel mai elocvent exemplu în susţinerea ideii că această Cupă Balcanică, desfiinţată de altfel în anii '90, nu se bucura de o prea mare apreciere în rândul publicului a fost reflectat în ziarul Sportul în urmă cu 20 de ani. "Nu putem pune punct acestor câteva consideraţii despre partida de pe stadionul «Central» fără a sublinia încă o dată numărul surprinzător de mic al spectatorilor din «ovalul» craiovean. E adevărat, echipa se află într-o situaţie dificilă. Dar nu acum are ea nevoie mai mult ca oricând de sprijinul suporterilor ei?", relata singurul cotidian de sport din ţara noastră la două zile după meciul Universitatea Craiova - Lokomotiv Sofia, încheiat cu victoria românilor, scor 1-0, gol marcat de Emil Săndoi, în minutul 73.
În antiteză cu suporterii echipei, conducătorii acesteia, dar în primul rând antrenorul de atunci al oltenilor, Sorin Cârţu, care avea şi statutul de jucător activ, au acordat o atenţie deosebită acestei competiţii. Aspect care avea să cântărească foarte mult în viitorul apropiat al Universităţii, jucătorii care se rodau atunci în partide de genul acesteia cu Lokomotiv Sofia urmând să se încununeze campioni la sfârşitul stagiunii '90-'91.
Revenind la meciul câştigat pe teren propriu cu Lokomotiv, disputat în Cetatea Băniei la începutul lui aprilie '89, trimisul ziarului Sportul remarca în cronică faptul că Universitatea s-a impus pe merit, după ce a dominat întâlnirea de la un capăt la altul. "Universitatea, făcând abstracţie de locul ocupat în campionat, s-a străduit mult să câştige acest meci, pornind din start cu viteza a patra spre careul lui Nikolov, portarul oaspeţilor fiind nevoit să intervină salvator la şuturile extrem de puternice ale lui Neagoe (min. 2), Gh. Popescu (min. 6 şi 10) şi Olaru (min. 12).
A fost un prim sfert de oră de forcing al echipei craiovene, fără gol însă, din păcate. A urmat o perioadă de joc mai încâlcit, după care, în finalul reprizei, Universitatea revine în atac, dar acelaşi portar Nikolov s-a opus la şuturile violente expediate de Badea (min. 31), Gh. Popescu (min. 36) şi Neagoe (min. 42). Am consemnat o singură ocazie a oaspeţilor în această parte a jocului, în min. 16, când Metkov a şutat din careul mic şi Boldici a intervenit salutar. D
upă pauză, Universitatea a început forţat din nou, ca la început, cu jucătorii din toate liniile, dar, pe rând, au irosit mari ocazii Mănăilă (min. 51), Şt. Stoica (min. 53), C. Gheorghe (min. 56), pentru ca a doua serie de mari ocazii să fie irosită în min. 60, 62 şi 63 de Gh. Popescu (de două ori) şi de E. Săndoi. Golul mult aşteptat avea să «cadă» destul de târziu, în min. 73: la o lovitură de colţ, mingea centrată perfect în faţa porţii oaspeţilor a fost reluată cu capul de E. Săndoi, balonul a lovit transversala, a ricoşat în pământ şi arbitrul a arătat decis punctul de la centrul terenului, validând golul.
Descătuşată, Universitatea s-a dezlănţuit pur şi simplu. În min. 85, Cârţu a fost faultat în careu, dar arbitrul a scos penalty-ul de rigoare în afara suprafeţei de pedeapsă, la 17 metri, lovitura liberă fiind executată de Cârţu spre E. Săndoi, care a şutat pe lângă poartă. O altă mare ocazie va fi irosită de C. Gheorghe în min. 87 şi, astfel, Universitatea obţine o victorie pe deplin meritată, raportul şuturilor, cornerelor şi ocaziilor de gol fiindu-i net favorabil."
Parcurgând garniturile celor două echipe, se remarcă faptul că Universitatea a avut pe teren câţiva tineri de reală perspectivă, în frunte cu fostul internaţional şi component al Generaţiei de Aur Gheorghe Popescu, distribuit de cronicar în caseta tehnică a meciului în avanposturi, deşi "Baciul" avea să se consacre ca fundaş central la marcaj şi închizător, şi cu Emil Săndoi, actualul selecţioner al echipei naţionale de tineret a României. De partea cealaltă, nici un nume sonor, jucătorii de atunci ai lui Lokomotiv nefăcând ulterior, precum Gică Popescu, pasul către marea performanţă.
Concluziile trase de ziarul Sportul după acest meci? "Universitatea a câştigat mult mai uşor decât lasă să se întrevadă scorul de 1-0, piesele grele rămânând Boldici, Geolgău (revenit pe post de libero, exact după zece ani!), Săndoi (periculos în atac, la loviturile libere) şi Gh. Popescu (cel mai activ dintre toţi, dar am rămas cu impresia că el, generos cum îl ştim, vrea să facă de toate şi, singur, fireşte că nu poate)."
Graţie victoriei cu Lokomotiv, Universitatea urca pe primul loc al clasamentului grupei din care mai făcea parte şi echipa iugoslavă Radnicki Niş, poziţie pe care avea s-o piardă însă, la fel şi calificarea în finala competiţiei, o dată cu eşecul, scor 1-2, pe care avea să-l sufere ulterior la Niş.
UNIVERSITATEA: Boldici - Mănăilă, E. Săndoi, Geolgău, Ad. Popescu - C. Gheorghe, Olaru, Badea (min. 46 Ciurea) - Şt. Stoica, Gh. Popescu, Neagoe (min. 59 Cârţu).
LOKOMOTIV: Nikolov - Milanov, Lalov, Vasev, Docev, Teodorov - Metkov, Salamanov, Hristov - Dudov, Nakov.
