Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După întâlnirea cu Margaret Thatcher, o altă vizită duce la recunoaşterea importanţei sindicatului Solidarnosc. La 10 decembrie, liderul său Lech Walesa face, însoţit de câţiva dintre consilieri, o vizită în Franţa. Deşi în Polonia oficialităţile îl consideră o "simplă persoană particulară", primirea care i se face este cea rezervată şefilor de state. Este un semnal clar trimis regimului de la Varşovia.
Este prima vizită în străinătate a liderului Solidarnosc după 13 decembrie 1981. Dacă Jaruzelski, Rakowski şi Kiszczak mai aveau unele iluzii în ce priveşte regimul de la Varşovia, ele s-au năruit. Walesa este tratat ca un om de stat, în vreme ce în Polonia este aproape zilnic ţinta campaniilor presei oficiale. Liderii Solidarnosc, odată întorşi acasă, constată o schimbare în raportul între autorităţi şi opoziţie.
Un alt aspect al vizitei este descris de Bronislaw Geremek, membru al delegaţiei "Nu voi uita niciodată discuţia cu Saharov şi momentul foarte special în care, în timpul conferinţei de presă ce preceda sfârşitul călătoriei, Lev Timofeiev a declarat că, fără Solidaritatea, n-ar fi existat Gorbaciov şi Suharov la Paris. Nu uitaţi că, în acel moment, nu se ştia încă nimic despre evoluţia evenimentelor! Nu ştiam ce se întâmplă cu adevărat în Polonia şi nici ce se va întâmpla în Europa de Est (...) Pentru mine, anul 1989 a început tocmai la Paris, la jumătatea lui decembrie 1988. Perestroika lui Gorbaciov nu ar fi existat fără Solidaritatea. Lunile următoare vor lungi dramatic lista lucrurilor care nu ar fi avut loc fără Solidarnosc poloneză."
Decizia autorităţilor de a negocia e determinată de criza internă, de iminenţa unor proteste sociale de proporţii, dar şi de radicalizarea reformelor în URSS. Înainte de sfârşitul anului, evenimentele care duc la începerea mesei rotunde se accelerează.
Stelian Tănase, Din volumul: Istoria căderii regimurilor comuniste, Bucureşti, Humanitas, 2009, p. 167
