Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Situat in inima Transilvaniei, Sibiul nu a fost ales intamplator in 2007, alaturi de Luxembourg, capitala europeana.
Sibiul este, fara doar si poate, unul dintre cele mai frumoase orase din Romania, si nu numai atat. Si-a pastrat stralucirea, dincolo de trecerea secolelor, nefiind atat de afectat, precum alte orase, de demolari haotice si masive. Sigur, si la Sibiu este nevoie de consolidarea mai multor imobile-monument, insa situatia nu atinge dramatismul altor orase, printre care si Bucurestiul.
Intr-un document ecleziastic de la Vatican, din 1191, se aminteste de Sibiu, sub numele Cibinium. Prima atestare documentara a orasului dateaza insa din 1223. Inca din secolul al XIV-lea, Sibiul era un mare centru comercial, insa reputatia de cea mai importanta cetate transilvaneana si-a pastrat-o secole de-a randul. In 1366 a fost declarat oras, iar in 1376 avea 19 bresle.
Atat Piata Mare a Sibiului, cat si Piata Mica impresioneaza prin stralucirea cladirilor-monument. O plimbare prin centrul istoric este incantatoare si te duce cu gandul la anii de inceput ai acestui splendid loc.
Grele incercari
Piata Mare era, pe la 1411, un targ de grane si a fost martora tranzactiilor negustorilor sibieni. Si, dupa cum ii este numele, era cea mai mare piata publica, aici aveau loc fel de fel de adunari cetatenesti, dar si executiile. Perioada comunista a fost una de grele incercari pentru toate orasele tarii. Nici Sibiul n-a scapat cu usurinta. La un moment dat s-a pus problema demolarii edificiilor medievale din latura nordica. Norocul a venit de la Otto Czekelius, arhitectul orasului, care s-a opus cu vehementa distrugerii acestei zone, el fiind cel care a salvat de la pieire si Sinagoga construita intre 1898 si 1899. Arhitectul sibian a reusit insa si alte lucruri importante pentru urbea in care s-a nascut. Intre 1967 si 1972 a demarat o ampla campanie de restaurare a cladirilor din Piata Mica.
Infatisarea acestei zone istorice sibiene s-a modificat in timp. Pana in 1851-1859, cand s-a produs restructurarea arhitectonica a Pietei Mici, cladirile aveau arcade specifice. Etapa a fost surprinsa intr-o descriere a lui Johann Böbel, atat in acuarele, cat si in texte: "Pana in anii ’50, toate casele din Piata Mica aveau arcade, unde panzarii, postavarii, palarierii si altii aveau standuri de vanzare. In perioada dintre anii ’50 si ’80 au fost zidite arcadele la aproape toate casele, astfel incat doar putine case mai prezinta astazi asemenea arcade. Cand a fost demolat Podul Minciunilor, Piata Mica era inca nepavata. De abia in anii ’50 a fost nivelata, asfaltata si amenajata, iar in anii ’70 au fost plantati pomi".
La inceputul secolului al XIII-lea in spatiile neamenajate se desfasurau targurile din Sibiu, Turda, Dej, Sebes, Cisnadie. Mai tarziu, acestea au fost micsorate si au primit forma de piete, apoi, in timp, pe langa amenajarile temporare pentru comercializare au fost folosite boltile si casele de breasla. Targurile au conturat imaginea localitatii, prin aparitia temporara a dughenelor si a standurilor suplimentare, a constructiilor si a amenajarilor orasenesti noi. Pe langa boltile si casele de breasla au aparut si organizarile temporare ale spatiului pietei cu scopul expunerii marfurilor.
Cat despre Piata Mica, Circulus Parvus sau Grosser Ring, aceasta este situata in interiorul celei de a doua centuri de fortificatii a orasului. Desi aliniamentul vechii incinte de fortificatie nu mai poate fi vazut, totusi subsolurile cladirilor, care astazi formeaza piata, pastreaza urme ale vechii fortificatii.
Case cu loggii
Cel mai reprezentativ monument militar, care apartine acestui nivel de fortificare, este Turnul Sfatului, prin care se realizeaza si legatura cu Piata Mare, fiind unul dintre primele spatii locuite de colonistii saxoni. Pe locul unde se afla candva un turn de aparare al incintei a II-a se facea pe atunci, printr-un tunel, accesul in cetate dinspre Orasul de Jos. Pe acest loc se afla acum Podul Minciunilor, primul pod din fonta de pe teritoriul tarii noastre, construit in anul 1859, dupa demolarea caselor care se intindeau pana aproape de Turnul Sfatului. Pe culoarul unde s-a construit Podul Minciunilor se afla "Biserica Arcadelor", dar si Casa Thomas Gulden, Casa Jickeli si Cantarul orasului. Pe laturile de nord si est au fost construite cladiri ale breslasilor, asa-zisele "case cu loggii". Loggiile au fost amenajate pentru a crea o circulatie permanenta de-a lungul pontului cladirilor, fara a fi necesara traversarea pietei, mai ales in zilele ploioase. Mai tarziu, in secolele XVI-XVII, li s-a adaugat si cate un etaj. Aspectul actual al Pietei Mici a fost configurat in secolul al XVIII-lea. Atunci, pe locul Casei Breslei Croitorilor, s-au construit biserica si casa parohiala romano-catolica (1726-1733). Piata Mica era legata de restul cetatii medievale prin Pasajul Pielarilor, care face legatura cu Strada Avram Iancu, acoperit in secolul al XVII-lea, prin culoarul Macelarilor, care uneste Piata Mica si Piata Huet si prin tunelul care facea legatura cu Orasul de Jos. Odinioara exista si un drum ce unea Orasul de Sus cu Orasul de Jos. In secolul al XVIII-lea au fost create si alte posibilitati de acces, cea mai cunoscuta fiind cea de sub turnul Bisericii Romano-Catolice, construit in locul farmaciei "Vulturul Negru". Demolarea aliniamentului de sud-est a dus la crearea unui pasaj pietonal, utilizat si pentru vehicule. Trebuie spus de asemenea ca Piata conserva, cu putine modificari, aspecte din secolele XV-XVI-lea, toate cladirile fiind monumente istorice, distingandu-se unele elemente de fortificatie, cladiri publice si casele de locuit.
Totusi, in Piata Mica, in apropierea Casei Artelor (exemplu fericit de conservare a unei splendide cladiri) se afla si un imobil care, la o prima vedere, n-ar parea sa aiba vreo problema. Perfect incadrat in stilul medieval al zonei, casa de la numarul 22 se afla in pericol de prabusire. Cui a apartinut aceasta cladire nu se poate spune cu exactitate daca proprietarul cel dintai a fost jude, comite sau notar! A fost sigur un om de vaza, dupa blazon, datat 1694, posibil Johann Zabanius Sachs von Harteneck. Pe langa destinatia de locuit, imobilul a avut si destinatie comerciala. In timpul Revolutiei de la 1848, aici s-a aflat sediul Statului Major al Armatei Austriece. In perioada comunista a fost transformata in Aprozar apoi i s-au dat, rand pe rand, destinatii de atelier de incaltaminte, sifonerie, dar si sediu de gazeta sibiana ori magazin de antichitati. Astazi, cladirea din Piata Mica nr. 22, aflata in proprietatea Primariei Municipiului Sibiu, gazduieste o sectie a Universitatii de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu", Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public si Privat al Municipiului Sibiu, "Sala Fresca" a Muzeului National Brukenthal, respectiv Centrul de Documentare Oras Istoric si Monumente din cadrul Primariei Sibiu. Monument istoric, asemenea celorlalte cladiri, imobilul de la numarul 22 nu este insa lasat in paragina. Primaria l-a cuprins anual pe lista obiectivelor de investitii, fiind reabilitate corpurile dinspre strada si partea dreapta a cladirii. N-a fost uitata nici partea stanga a imobilului, realizandu-se totusi lucrarile de punere in siguranta. Cum situatia cladirii este complicata din pricina legislatiei care nu permite consolidarea separata a corpurilor unui imobil, costurile pentru refacerea totala sunt mari, iar posibilitatile financiare ale administratiei publice locale sunt sarace. Primaria insa n-a ramas impasibila, iar solutiile de parteneriat nu sunt excluse.
