100 de ani de la primul festival „I.L. Caragiale”

In iarna 1911-1912 – in vremea in care Caragiale, la tescherea cu mostenirea 'Momuloaiei', matusa-sa din Scheii Brasovului, traia deja de sase ani in exilul berlinez autoimpus; pe cand se jurase ca nu va mai calca in tara in care un Caion il acuzase de plagiat, si-un Barbu Stefanescu Delavrancea, ca avocat de asta-data, ii spalase presupusul pacat – oamenii de seama ai Bucurestiului se adunasera intr-un comitet de strangere de fonduri pentru o... statuie a dramaturgului (Cateva luni mai tarziu, in vara lui 1912, cand scriitorul moare, demersurile acestea aveau sa fie folositoare). Lucrul cel mai sur­prin­za­tor dintre toate este insa acela ca i se dedica un festival, cat inca este in viata, fiind singurul dramaturg (cel putin din literatura romana) caruia i se aduce un astfel de omagiu.

Pe 30 ianuarie 1912, cu pri­le­jul aniversarii a 60 de ani de via­ta, foarte tanarul teatru 'Co­moedia' organizeaza primul festival 'I.L. Caragiale'. 'Comoedia' (astazi Teatrul Odeon) fusese inaugurat la Craciunul anului 1911, iar Cercul literar si artistic cu acelasi nume se afla sub patronajul Principesei Maria, sotia mostenitorului tronului, Principele Ferdinand. Presa vremii relateaza cu lux de amanunte felul in care s-a desfasurat evenimentul. 'Sala era plina de un public ales, oameni politici, literati, artisti, ziaristi, intelectuali de toate categoriile. A asistat de asemenea si Principesa Maria insotita de Principele Carol (viitorul Carol II) si de Principesa Elisabeta.

La aparitia in sala a familiei princiare, orchestra teatrului Comoedia, condusa de d. Oscar Spirescu, intoneaza imnul regal, ascultat in picioare de asistenti. Orchestra executa apoi uvertura nationala de Flechtenmacher.'

Cel care avea sa urce primul pe scena e poe­tul Radu Rosetti, care-si asuma rolul de gazda, precizand ca este 'o datorie' sa inchine primul eveniment important al teatrului 'ilustrului nostru scriitor Caragiale'. Vine randul lui Emil Garleanu (unul dintre editorialistii ziarului 'Universul' dar, mai ales, in epoca, presedintele Societatii Scriitorilor Romani) care aminteste ca numai boala care l-a tintuit la pat l-a oprit pe maestru sa se reintoarca in tara, la ceas aniversar. 'Prezenta lui – spune Garleanu – ar fi dat serbarii inflacararea unei sarbatori nationale.'

Ziarele – care vor fi stranse apoi de prieteni si trimise dramaturgului la Berlin – consemneaza elogiile presedintelui scriitorilor romani: 'Dupa cum cuvantul Ceahlau trezeste infatisarea grandiosului in natura, tot asa numele de Caragiale trezeste in mintile romanilor imaginea unui urias al gandirii. (…) Sarbatoarea de astazi este serbarea nuntii de aur a maestrului cu nemurirea'.

Multi dintre barbatii puternici ai literelor romane din acea vreme – Victor Eftimiu, Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, Radu Rosetti, G. Rane­tti, Alexandrescu-Dorna s.a. – si-au exersat pana in portretul eseistic, pentru acest prilej.

A lipsit insa ceva: o reprezentatie teatrala marca I.L. Caragiale. Si asta pentru ca dramaturgul trimisese expres, la toate ziarele, o telegrama prin care instiinta teatrele ca numai acelea care aveau autorizare scrisa din partea sa ca sa-i joace piesele aveau dreptul sa o faca. Iar o astfel de autorizare nu s-a grabit sa-i ceara nimeni. Nu inainte de 30 ianuarie 1912. De ce? Nimeni nu stie. Poate ca totusi cereri vor fi existat, dar a fost de vina posta care, in conditiile unui viscol care calarea Europa, se misca mai greu. Lucrurile aveau sa se regleze, dupa aceasta efu­ziune de simpatie a publicului, a scriitorimii, a lumii artistice, a familiei regale.

Dar abia dupa ce aniversarea si festivalul Caragiale trecusera. Paradoxal, ca de multe ori in destinul romanilor, atat de bine surprins de pana 'grecoteiului', nepot al bucatarului Stefan, de la curtea lui Voda Caragea, si-acest demers 'schiopata' cu gratie.

La primul festival Caragiale din istorie, un singur moment teatral a existat, cel in care Ion Manolescu, unul dintre actorii de forta ai inceputului de secol XX, a interpretat monologul 'Intai Aprilie'. Chiar si asa insa, evenimentul a repurtat un succes.

Tarziu, la Capsa si la Boulevard, spectatorii au continuat sa-l omagieze pe maestru, repovestindu-i copios scenele comice de mare actualitate intr-o societate care, acum 100 de ani, era in mijlocul unor framantari politice fara precedent.
La miezul noptii, personajele Bucurestiului imprumutau hainele personajelor caragialesti (si invers), in vreme ce o trasura cu doi cai negri strabatea strazile orasului in cautarea dramaturgului (auto)exilat.

Aniversat in teatre, scoli, sali de conferinta
Evenimentul organizat, sub patronajul Principesei Maria, la Teatrul Comoedia, nu a fost singular. In multe orase din tara – Iasi, Craiova, Ploiesti, Galati s.a. – au avut loc astfel de intalniri ale mintilor celor mai sclipitoare, pentru a vorbi despre el. Mai mult chiar, in scoli, licee si universitati se tin conferinte despre opera lui. Una dintre aceste conferinte este consemnata intr-o pagina din 'Dimineata': 'Conferintele obicinuite tinute in fiecare duminica in scoala «Ella Em. Savopol»', cu subiect moral sau stiintific, ieri, 29 ianuarie, au luat un alt caracter. Conferinta, dedicata celor 60 de ani de viata ai lui Caragiale, a fost sustinuta de una dintre profesoarele institutiei, dra Eleonora Aro­no­vici. 'Noi stim sa incoronam meritele unui artist desavarsit ca dramaturgul si nuvelistul nostru Caragiale.' In replica, in primele zile ale lui februarie, scriitorul tri­mite o noua telegrama ziarelor bucurestene, multumind pentru omagiile aduse.