15 ani haituita de Securitate

Unii dintre eroii rezistentei anticomuniste din anii ‘50, de la Nucsoara, si-au trait in anonimat cumplita lor viata. Marinica Chirca i-a ajutat pe luptatorii anticomunisti vreme de 10 ani. Alti cinci a stat ascunsa intr-un pod. Asta in timp ce familia ei colabora cu Securitatea. Prezentam astazi povestea cutremuratoare a eroinei din Nucsoara.

Marinica Chirca din satul Slatina, comuna Nucsoara, a tinut 15 ani piept Securitatii. Zece i-a petrecut ajutand rezistenta anticomunista din munti, cinci, ascunsa intr-un pod, de teama ca, daca o prind si o chinuiesc, securistii o vor forta sa le dea informatii despre luptatori.

Se ridica repejor de pe divan cand ii batem in geam. "Pup ochii, poftiti de intrati", ne intampina ca-n partea locului. In doi timpi e in picioare langa soba proaspat varuita in alb, din bucataria de iarna. E cald inauntru, miroase a lemn. Afara zapada s-a asezat binisor, desi nu ninge decat de vreo ora. Marinica are 88 de ani, dar nu-i dai mai mult de 70. Privirea ii e trista si dusa, dar zambeste primitor. E din neamul Chirca de-a luptat cot la cot cu Toma Arnautoiu si Gheorghe Arsenescu in munte la Nucsoara, in anii ‘50, impotriva comunistilor. De ce? "Sa ne facem oameni mari, sa schimbam regimul. Da’ dom’ Tomita si Arsenescu n-au fost ajutati", zice Marinica. Zece ani i-a ajutat cu de-ale gurii, cu haine si medicamente pe cei din grupul de rezistenta de la Nucsoara. Cinci ani a stat ascunsa de Securitate intr-un pod, in frig, flamanda. Si cine a auzit de Marinica Chirca? Este doar in volumele cercetatorilor si in dosarele Securitatii. O femeie discreta.

"I-am spus ca-i dau otrava daca-i da"

Elisabeta Rizea, simbolul Nucsoarei, i-a fost prietena. Ea a avut curajul sa vorbeasca. Marinica, nu. Din cauza firii mai retrase si a tradarii. Ea nu a tradat. Dar neamul, da. Cumnatul, sora, nepotii, ba chiar si barbatul, zice Securitatea, au dat informatii. Desi a fost chinuit in puscarie ani de zile. Marinica nu crede ca Aurel al ei a colaborat cu Securitatea: "Barbatul meu nu i-a dat (n.r. - nu i-a tradat pe membrii grupului Arnautoiu). I-am spus ca-i dau otrava daca-i da in mana pe baieti".

Educata de familia Arnautoiu, dar si cu credinta-n Dumnezeu, Marinica i-a ajutat de la inceput pe "baietii" din rezistenta. Chiar daca din 1950 a ramas singura, fara barbat, cu trei copii, doi baieti si o fata, pe care a dat-o in ingrijire unui medic din Arges. Aurel era inchis pentru 15 ani ca "a alimentat si gazduit "banda" Arsenescu-Arnautoiu. Si pe ea au ridicat-o de Craciun in 1950, o data cu Aurel, dar nu au tinut-o decat doua luni, pentru ca nu aveau probe.

"Cea mai devotata noua"

"Dupa ce a plecat Aurel, i-am alimentat eu", sustine batrana. Nu a precupetit nimic, noteaza Aurora Liiceanu in volumul "Ranile memoriei - Nucsoara si rezistenta din munti": "Procura alimente si alte obiecte necesare, asigura relatiile dintre membrii grupului si rudele lor sau alte persoane de legatura, pleca noaptea la locuri de intalnire cu membrii grupului, le aducea arme si munitie si, foarte important, ii informa despre ceea ce se intampla in sat - reactiile si miscarile lucratorilor Securitatii (...) arestarile care aveau loc - si-i avertiza asupra riscurilor".

Dom’ Tomita o aprecia. Intr-o scrisoare pe care le-a trimis-o parintilor in 1956, Toma Arnautoiu spunea: "...Sa aibe incredere in Marinica Chirca. (...) Marinica a fost cea mai devotata noua si, in caz ca noi vom pieri, sa aibe grija de ea si s-o ajute".

Tradarea surorii

In ast timp, securistii "veneau potoape" in satele comunei Nucsoara. Marinica era unul dintre "obiective". In Slatina, satul unde locuieste Marinica, a fost trimis agentul cu numele conspirativ Mihail Mohor, cunoscut de localnici drept Vasile Linie. El trebuia sa le urmareasca pe Marinica si pe sora ei, Ana Simion, care fusese inchisa trei ani pentru legaturile cu partizanii. Linie a fost trimis la Slatina ca responsabil al magazinului satesc. In plasa ii cade Ana Simion. Nu a trecut mult si Linie s-a mutat in casa Anicai.

Asa a putut inregistra deplasarile nocturne, despre care nu cunostea insa detalii, ale celor doua surori. Pentru a o recruta pe Ana ca sa smulga informatii pretioase despre "banda", Securitatea a inventat o verisoara a lui Linie tocmai la Miercurea-Ciuc. Unde au plecat in 1958 Ana si Linie, caruia ii dezvaluise trecutul sau, condamnarea pentru legaturile cu rezistenta. Pe drum insa au fost arestati la Sfantul Gheorghe, unde Ana a fost recrutata de Securitate.

Fuga

Ce nu au stiut securistii a fost ca sora Marinicai habar nu avea unde se ascundeau "banditii". Doar Marinica stia. Ca sora-sa semnase cu Securitatea a aflat de la preotul Nicolae Andreescu, si el un mare ajutor al grupului Arnautoiu. Atunci s-a decis Marinica sa plece: "I-am spus preotului Andreescu: "Ai grija de copiii mei". Securistii stiau prea multe. Mi-era frica sa nu cumva sa le zic de baieti. Te bateau de te omorau. Poate nu puteam rezista". Pe Anica era suparata, zice ca nu a luat-o, dar s-a tinut dupa ea.

"Mancam cartofii cruzi"

Surorile au umblat pe la vreo cinci cunoscuti pana au nimerit la finul Florea Ion, un tigan pe care l-au platit sa le lase sa stea in podul casei. Podul lui Florea i-a fost Marinicai acoperamant cinci ani, pana-n decembrie 1963. "Cinci ierni am dormit pe o usa de gard, pe care intinsesem un pieptar. Mancam ce apucam, mere, cartofii cruzi. Dumnezeu stie cat am suferit! Mancate de paduchi, iesind doar noaptea sa ne mai dezmortim picioarele", povesteste Marinica.

Prinderea

Ii dau lacrimile cand isi aminteste ca in acel pod a aflat ca Securitatea ii arestase baietii, pe Ion si pe Gheorghe, condamnati in 1959 la sase si, respectiv, opt ani de inchisoare.

In mai 1958 au fost prinsi toti membrii grupului Arnautoiu, cu ajutorul unui personaj care mai fusese folosit de Securitate, Grigore Poinareanu. In 1963 avea sa fie prinsa si Marinica. Finu’ Nelu a "dat-o" Securitatii. A fost condamnata la 15 ani de inchisoare, sora-sa, la sase, dar au iesit la gratierile din 1964.

Pana ar inchide ochii

Cand s-a intors la Slatina, a stat cu Aurel cu chirie in propria lor casa. Acum duce o viata linistita. Si-a recuperat cele 5 hectare de pamant pe care le avea si are o pensie bunicica, de 3,4 milioane de lei. Pe Anica nu vrea s-o vada. Barbatul i-a murit. O mai ajuta baietii. Lupta din tinerete crede ca a fost in van pentru ca americanii, pe care i-au asteptat la Nucsoara, "n-au venit cand a trebuit". Dar ar mai face ce a facut: "Cum sa nu, pana as inchide ochii".

CV

Marinica Chirca s-a nascut pe 18 iulie 1915 in satul Slatina, comuna Nucsoara, raionul Arges. A absolvit patru clase primare si in 1934 s-a casatorit cu Aurel Chirca, arestat in 1950 pentru legaturi cu "banda Arsenescu - Arnautoiu". Are trei copii cu Aurel, doi baieti Gheorghe si Ion, si o fata. Impreuna cu sotul sau si apoi singura ii ajuta pe cei din grupul Arnautoiu cu alimente, medicamente si haine. In 1956, Toma Arnautoiu le scrie parintilor sai ca Marinica este cea mai devotata grupului. In 1958, dupa ce sora sa a fost recrutata de Securitate, fuge de acasa. Sora, Ana Simion, o urmeaza. Se ascund cinci ani intr-un pod dintr-un sat de langa Slatina. In 1963, este prinsa de Securitate si condamnata la 15 ani de munca silnica, sapte ani degradare civica si confiscarea totala a averii. Iese din inchisoare in 1964, fiind gratiata. Se intoarce acasa, in Slatina, unde acum traieste singura.

INEDIT

Printre notele Securitatii se afla si un document inedit, un "studiu" despre Marinica, intocmit de locotenentul Lisandru Tudor: "Desi are la baza patru clase primare, sus-numita are o cultura generala, desi femeie, are spirit de initiativa. (...) Din punct de vedere politic, este foarte redusa, deoarece traieste si s-a asociat elementelor de conceptii burgheze si elementelor care prin trecutul si pozitia lor sunt dusmani ai clasei muncitoare.

"Nici sangele, nici iubirea nu au facut-o sa incalce legamantul!"

• Jurnalul National: Cum este Marinica Chirca?

  Aurora Liiceanu: Marinica Chirca este plina de lucruri si tot ai impresia ca-ti spune ceva cifrat pentru ca are si un fel. Este foarte interesanta. Nativ, este o introverta, dar nu e absenta la lumea din jur. Asta este foarte ciudat. Ea este o persoana foarte riguroasa, aproape zgarcita, si cu ea, dar are o privire extrem de curioasa si prezenta.

• Ce v-a impresionat la Marinica?

  Ea a fost putin mai rezervata la inceput, dar are o rezerva extraordinara. Adica simti ca pune un zid. Ceea ce multi oameni nu stiu sa faca atat de ferm si fara sa te supere. Adica mi-a impus acest zid. Pe urma a devenit prietenoasa. Pe mine m-a minunat Marinica. Eu traiesc cu senzatia ca ea m-a placut. Poate nu-i asa, dar la plecare mi-a dat tuica si vin si mi-a spus sa mai vin pe la ea.

• Si-a iertat sotul, cumnatul?

  Barbata-sau era mort si nu trebuia iertat. Trebuia cel care a gresit si care a platit cu viata, nu? Si poate ca nepotii sau rudele mai indepartate...

  Mie mi s-a parut ca ea este necrutatoare. Exigentele ei fata de oameni mi s-au parut extraordinar de inalte. Consider ca este un exemplar neobisnuit, pentru ca ea facuse un legamant si nici sangele, nici iubirea nu au facut-o sa incalce legamantul.

• De ce nu a fost descoperita dupa 1989?

  Pentru ca are niste hibe si ea si le cunoaste. Cred ca are o mare tristete pentru asta. Marinica are dosarul prost, are sora (n.r. - Ana Simion), daca e sa o compara m cu Elisabeta Rizea, ca figura emblematica.

• Dar a luptat, a suferit enorm...

  Da, numai ca mai este ceva important. Marinica a fost prinsa in apropierea momentului in care oamenii au fost eliberati (n.r. - gratierea din 1964). Si-apoi, una este sa stai intr-un pod ascuns, alta e sa stai in inchisoare. Lucrurile astea lucreaza in mintile oamenilor. Sigur, au mancat-o paduchii, nu a avut ce sa manance, dar nu s-a confruntat cu dusmanul. Probabil ca si lucrul asta conteaza in imaginea ei de martir.

• Cum ar fi reactionat Marinica daca ar fi venit camerele de filmat in fata curtii?

  Eu sunt convinsa ca i-ar fi facut placere. Este o femeie frustrata. Glasul ei nu s-a auzit decat la nivel mic. A ramas nepublicata. Este o figura plina de amaraciune. Nu a primit cat a considerat ca a meritat. Este si un om care nu o sa ceara niciodata mai mult.

Securitatea voia s-o recruteze

dosar multe pagini in legatura cu Marinica Chirca. Referatele si notele informative sunt pline de greseli gramaticale: "Numita Chirca Marinica in timp ce se gasea bucatareasa la munte, i-a legatura cu cumnatul sau Chirca Ion care era dezertor din anul 1931 care in 1949 se incadreaza in banda terorista Arsenescu-Arnautoiu, cu care ocazie numita Chirca Marinica i-a legatura cu membrii bandei pe care ii sprijina cu alimente" (fisa biografica intocmita de Securitate).

In 1954, se propunea chiar recrutarea sa: "Cea in cauza ar fi printre primele persoane care ar cunoaste despre existenta banditilor, deoarece a fost agent de legatura al acesteia inca de la constituire. (...) Tot susnumita a pus in cunostinta pe banditul Arsenescu, care era in acel timp conducatorul bandei, ca Ion Chirca ii va trada prin aceia ca vroeste sa-i predea intreaga banda securitatii." (Referat al Securitatii, 1 iulie 1954). Aceasta avand in vedere faptul ca unul dintre cumnatii sai, Ion Chirca, zis si Dezertoru, membru de baza al grupului Arnautoiu, un nepot si chiar si sotul sau, Aurel, sora, Ana Simion, au colaborat, se arata in dosarul Marinicai. Securitatea insa nu a reusit sa o recruteze pe Marinica.

"BANDA"

Grupul Arnautoiu, episodic Arsenescu, s-a constituit si a actionat in sudul Muntilor Fagaras, Iezer-Papusa si Leaota, in perioada 1949-1958, dupa cum scrie chiar fiica lui Toma Arnautoiu, Ioana-Raluca Voicu-Arnautoiu, in cartea sa, "Luptatorii din munti - Toma Arnautoiu - Grupul de la Nucsoara - documente ale anchetei, procesului, detentiei".

Juramantul

Colonelul Gheorghe Arsenescu si capitanul Toma Arnautoiu s-au legat prin juramant sa fie credinciosi unul altuia si uniti. Li se alatura fratele lui Toma, Petre, si multi altii. Cu totii depuneau un juramant, al carui text era foarte dur redactat, scrie Aurora Liiceanu. Se referea la loialitate fata de patrie, rege, Guvernul liber al patriei. Dusmanii erau: "comunistii-bolsevici", "rusii", "strainii si ticalosii", "tradatorii si vanzatorii de tara". Tradarea de haiduc era pedepsita cu moartea. Asa i s-a intamplat lui Ion Chirca, cumnatul Marinicai, pentru ca promisese Securitatii ca-i va preda pe toti. La grup au aderat familii intregi, precum Arnautoiu, familia Elisabetei Rizea, Jubleanu, Dragoi, Milea.

10 ani cumpliti

Arsenescu s-a retras chiar in 1949, sef ramanand Toma, fiu de taranist. Supravietuirea, timp de aproape 10 ani in munti, a fost cumplit de grea, iar ajutorul oamenilor de jos, din sat, a fost nepretuit. Regimul insa nu a fost schimbat de rezistenta lui Arnautoiu. In 1958, unul dintre sustinatorii miscarii, Grigore Poinareanu, a fost santajat de Securitate si a tradat. Cei care mai ramasesera din grup au fost arestati in mai 1958. La sfarsitul volumului sau, Ioana-Raluca Voicu-Arnautoiu publica o lista cu 97 de sustinatori ai miscarii, condamnati pentru sprijinul adus grupului. Liderii au fost condamnati la moarte, ceilalti la munca silnica. Multi au fost chinuiti ingrozitor in puscarie.

Eroii

De toate dramele lor a fost raspunzator Serviciul "Bande" din cadrul Securitatii, special creat pentru a anihila rezistenta armata din munti. Despre Nucsoara s-a scris mult pana acum. Dar nu toti eroii acestui loc, napastuit in anii ‘50, au fost descoperiti. Cei care inca mai traiesc au ramas aceiasi oameni simpli si "mandri, cu fruntea senina si cu sufletul curat", cum ii scria Toma Arnautoiu, culmea, tocmai primarului comunist din Nucsoara, care nu era in stare sa inteleaga sufletul "banditilor". ( LAVINIA TUDORAN )