Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In anul 2011 s-au nascut, in Romania, doar 195.000 de copii, ceea ce reprezinta un record negativ de natalitate, din 1930 (primul an pentru care exista date oficiale) incoace, conform Yahoo.ro, care citeaza Institutul National de Statistica.
Prin comparatie, in anul 1967, cand, datorita decretului 770 din 1966, care a interzis avorturile, s-a consemnat un record pozitiv al nasterilor, cifra nou-nascutilor a fost 527.764. Populatia tarii era, in 1967, tot de 19 milioane de locuitori, ca si in prezent, ceea ce inseamna ca rata natalitatii s-a prabusit la aproape o treime din cea de atunci, cand era de 27,4 nou-nascuti la mia de locuitori.
Chiar si in 1930, cand populatia Romaniei era de 18 milioane de locuitori, s-au nascut 482.084 de copii.
Populatia Romaniei s-a imputinat cu aproape 4 milioane de persoane recenzate in ultimii 20 de ani, in conditiile in care natalitatea nu a mai coborat niciodata, de la constituirea Romaniei moderne, sub cifra 210.000.
Se considera ca suntem mai putini, de fapt, cu doua milioane, iar alte doua milioane de romani n-au mai fost recenzati, fiind stabiliti peste hotare.
Cu o speranta de viata la nastere medie de 70 de ani si o rata a mortalitatii net superioara celei a natalitatii, populatia tarii continua sa fie intr-un declin abrupt. In 2010 au murit 260.000 de romani, iar pentru anul trecut cifra trebuie sa fie asemanatoare, in conditiile in care nu s-au produs evenimente deosebite, care sa influenteze rata mortalitatii, intr-un sens sau altul.
Prin urmare, daca tendinta de descrestere a ratei natalitatii se va accentua, este posibil ca populatia Romaniei sa se mai imputineze cu un milion de suflete, la fiecare zece ani. Asta, fara a socoti fenomenul emigratiei, despre care se prezuma ca se va accentua, pe masura adancirii crizei si cu conditia ca pietele muncii din statele UE si alte tari precum Canada, Australia etc sa isi deschida mai larg portile muncitorilor romani.
Nu luam in calcul nici o accelerare a procesului de descrestere a populatiei de pe urma efectelor inevitabile ale unor catastrofe precum prabusirea totala a sistemului public de pensii, vazuta de multi ca inevitabila in 20-30 de ani de aici inainte, in urma deteriorarii continue a raportului dintre populatia contributiva si cea beneficiara a asigurarilor sociale.
Ce solutii are Romania pentru a nu disparea, ca natiune, in 150-200 de ani? Opiniile difera, de la un specialist la altul, dar cateva linii directoare se contureaza:
1. Cresterea economica, crearea de locuri de munca. Cand economia este in recesiune si natalitatea urmeaza acelasi curs. Si invers.
2. O politica de incurajare a natalitatii, prin stimulente reale acordate familiilor cu copii, cel putin pentru primii trei copii.
3. Stabilirea ca obiectiv strategic in urmatorii 4-5 ani a scaderii mortalitatii infantile spre media europeana (in prezent, rata mortalitatii infantile este dubla, in Romania, fata de media UE).
4. Scaderea ratei mortalitatii si (implicit) cresterea sperantei de viata, prin politici de sanatate si sociale care sa imbunatateasca situatia existenta in Sanatate, Protectie Sociala.
5. Incurajarea imigratiei si crearea de mecanisme prin care imigrantii sa se integreze cat mai usor, sa devina… romani (cel putin la a doua generatie).
Din pacate, in conditiile adancirii crizei financiare, care o antreneaza, inevitabil, pe cea economica, nici una dintre aceste linii de actiune nu poate fi pusa in practica.
Iar in ce priveste reiterarea celebrului decret 770, dincolo de conflictul constitutional care s-ar crea, s-a demonstrat ca, si sub dictatura, cresterea demografica succesiva interzicerii avorturilor este doar pasagera. Intre anii 1986 si 1989, rata natalitatii revenise la cifrele de dinaintea interzicerii avorturilor.
