Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca o nucă despicată în două, ca o mamă cu doi copii, ca o inimă frântă pe altarul unei mari iubiri, aşa pare Istanbulul pe harta Eurasiei: jumătate pe un continent, jumătate pe altul, fiecare aşteptând-o, parcă, la nesfârşit, pe cealaltă.
Nu ştiu să existe o mai tulburătoare poveste decât a Istanbulului, oraş în care Europa şi Asia se întâlnesc, virtual, într-o metaforă umană a spiritului care nu cunoaşte frontiere geopolitice. Locaţia unică a Istanbulului nu unifică doar Europa şi Asia, ci şi estul cu vestul, noul cu vechiul, modernul cu tradiţionalul, universalul cu localul. Cultura sa bogată şi fascinantă reflectă sinteza civilizaţiilor diferite care o compun, între care un loc aparte îl are cea europeană. E un un argument de la care s-a plecat atunci când Istanbulul a fost desemnat Capitală Culturală Europeană în 2010, alături de Essen (Germania) şi Pecs (Ungaria).
Istanbul 2010
Titlul de Capitală Europeană a Culturii a fost creat de Uniunea Europeană în 1985. Capitalele se aleg de către un consiliu internaţional, format din 13 membri, dintre care şase sunt desemnaţi de ţările comunitare, iar şapte de instituţiile Uniunii Europene. Candidaţii trebuie să satisfacă trei criterii principale: să răspundă valorilor europene, să întărească, prin susţinere publică, relaţiile dintre ţările Uniunii şi să pună în lumină rolul oraşului în formarea şi dezvoltarea culturii în Europa. Candidaţii au, totodată, datoria să prezinte un program cu un impact pe termen lung care să contribuie la dezvoltarea culturală, economică şi socială a oraşului.
Chiar dacă primirea Turciei în Uniunea Europeană rămâne un subiect politic controversat, iata că, în plan cultural, ea obţine recunoaşterea continentului unit. Este, din păcate, ultimul an când se mai foloseşte formula acceptării unui oraş din afara Uniunii Europene, întrucât, din 2011, vor fi admise numai câte două capitale europene ale culturii, obligatoriu din cadrul ţărilor membre. Astfel, în următorii trei ani vor da capitale culturale Finlanda, Estonia, Portugalia, Slovenia, Franţa şi Slovacia.
Muzeul Inocenţei
Lansând încă de la sfârşitul anului trecut programe şi proiecte culturale continentale cu bătaie lungă, Istanbulul şi-a îndeplinit prima condiţie asumată la alegerea sa. Cu sprijinul Agenţiei pentru Capitala Europeană a Culturii, organism înfiinţat printr-o hotărâre a Parlamentului turc, am putut cunoaşte, la ele acasă, câteva dintre proiectele care au început sau vor începe în 2010. La Istanbul, a debutat restaurarea a două monumente din secolul al XVIII-lea, a bucătăriilor Palatului Imperial Topkapî, a Bibliotecii Molla Murat, a mozaicurilor bizantine din Sfânta Sofia şi a unor clădiri ale Moscheii Albastre.
Un alt proiect major include renovarea Centrului de Cultură Ataturk din Piaţa Taksim şi crearea Muzeului Inocenţei. Muzeul a fost inspirat de nuvela cu acelaşi titlu scrisă de laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, turcul Orhan Pamuk, şi urmează a fi deschis în prima jumătate a acestui an. Situat în districtul Cukurcuma, care şi-a păstrat arhitectura tradiţională datând de la începutul secolului al XX-lea, muzeul va oferi publicului o reprezentare poetică şi documentară (filme, fotografii etc.) despre cultura şi viaţa cotidiană a Istanbulului din 1950 până azi.
Se ştie că fobalul este un fenomen mondial captivant. Un alt proiect pentru Istanbulul anului 2010 urmăreşte crearea unui documentar despre fanaticii fotbalului din patru mari oraşe: Liverpool, Marsilia, Neapole şi Istanbul: cum se comportă ei în funcţie de identitatea oraşului din care provin? "Suporterii fanatici" este unul dintre cele mai interesante experimente cinematografice care se bucură de sprijinul producătorilor francezi.
În sfârşit, percepţia europenilor despre non-europeni şi a non-europenilor despre europeni stă la baza unui studiu realizat de turci în colaborare cu alte două ţări nemembre ale UE, Elveţia şi Norvegia? un studiu al percepţiei identităţii culturale care diferenţiază, aparent, oamenii din cele două categorii. «Istanbulul», ne spunea E.S. Dna Ayşe Sinirlioglu, ambasadoarea Turciei la Bucureşti, "în calitate de Capitală Europeană a Culturii în 2010, va împărtăşi bogata sa moştenire istorică şi culturală cu întreaga Europă, iar Europa, la rândul ei, îşi va descoperi rădăcinile culturale în Istanbul. Acest schimb de experienţă va fi, de fapt, o oportunitate unică pentru noi descoperiri, acumulări de valori şi bună înţelegere între Turcia şi Europa."
Paradoxuri şi legende
Dacă bogatul trecut al Istanbulului face, încă din noaptea timpurilor, să aflueze vizitatorii, orasul profită de această vitrină culturală pentru a se afirma şi ca o capitală a Turciei moderne. Departe de a întoarce spatele istoriei, vechiul Constantinopol se reinventează neîncetat. Iată, de exemplu, Centrul de Artă Istanbul Modern, amenajat într-un vechi antrepozit al Vamei, în umbra moscheii Tofana... Un spaţiu privat de 4.000 de metri pătraţi, care constituie un frumos exemplu al creativităţii scenei artistice turce. Găzduit într-o fostă centrala elecrică, pe colina Eyup, Centrul de Artă Santral se vrea a fi chiar mai avangardist. Edificiul e colosal: 118.000 de metri pătraţi pentru săli de expoziţie şi de dans, cinematografe, un parc şi o bibliotecă. 1.000 de studenţi, cercetători, arhitecţi, designeri sau gânditori non-conformişti găsesc un refugiu, în ciuda faptului că această colină Eyup trece drept tradiţională şi religioasă, dovadă fiind şi marele cimitir musulman din apropiere.
Paradoxul legendar al Istanbulului nu se opreşte aici. La o plimbare pe străzi, descoperim tramvaie nostalgice lângă maşini de ultimă generaţie, fete cu voal lângă tinere punk, restaurante ultra-design lângă ceainarii unde se serveşte patiserie tradiţională... Pătrundem în pasaje acoperite, în taverne şi buticuri din care ne e imposibil să ieşim fără măcar un suvenir... Ambianţa boemă e garantată şi pe malul Bosforului, zona întotdeauna plebiscitată de sultanii şi de burghezii care se refugiau aici pentru a scăpa de lâncezeala vieţii. Astăzi, vechile palate din Beşiktaş au fost transformate în hoteluri luxoase, unde o cameră costă, pe noapte, multe mii de euro. Aici se află şi una dintre cele mai scumpe vile din lume, estimate la 100 milioane de dolari.
O plimbare cu barca de-a lungul ţărmului oferă priveliştea bogăţiilor ascunse, începând cu palatele şi terminând cu restaurantele de mare clasă. Într-unul dintre ele, la "Reina", citim în cartea oaspeţilor, pe lângă numele lui Boris Becker, Cecilia Sarkozy, Daniel Radcliffe, Kevin Kostner şi Mike Tyson, pe cele ale românilor... Angela Gheorghiu şi Călin Popescu-Tăriceanu.
Pècs
Oraşul ungar Pècs a deschis ceremoniile de învestire cu titlul de Capitală Europeană a Culturii printr-un carnaval istoric care să ilustreze cei 2.000 de ani de moştenire ai oraşului care astăzi este al patrulea ca mărime din Ungaria, numărând 160.000 de locuitori. Operatorii din turismul ungar speră că, în ciuda recesiunii, industria ospitalităţii va înregistra, în 2010, o creştere de peste 20%. Între proiectele spectaculoase ale oraşului Pecs se numără şi "Museum Street", un adevărat cartier cultural. Acesta, împreună cu zona de expoziţii, sala de conferinţe cu 1.000 de locuri şi bibliotecă, se vor deschide abia în a doua jumătate a anului 2010, din cauza problemelor de finanţare care au întârziat demararea la timp a construcţiilor. Organizatorii speră că Pècs va impresiona nu doar prin spectacolele folclorice multiculturale şi multietnice, dar şi prin climatul său cu influenţe mediteraneene şi, mai ales, prin vinurile dulci. Înainte de Crăciun, oraşele Plsen şi Ostrava au fost selecţionate, din partea Cehiei, pentru a candida la titlul de Capitală Europeană a Culturii, în 2015. Decizia finală va fi luată în cursul acestui an. Oraşul din Cehia va împărţi titlul cu localitatea Mons, din Belgia.
Essen
Capitală germană şi europeană a culturii în 2010, Essen a fost aleasă în numele întregii regiuni Ruhr, care numără 7 milioane de locuitori. Ceremonia de deschidere a avut loc la 9 ianuarie în fosta exploatare minieră Zeche Zollverein, transformată în centru cultural şi introdusă de UNESCO în patrimoniul mondial al umanităţii. Cărbunele şi oţelul, solidaritatea, muncă grea şi fotbalul sunt temele centrale ale programului cultural propus de germani pentru 2010, cu evenimente care se vor desfăşura în 53 de oraşe şi sate din regiune. Un cadru industrial impresionant, în interiorul căruia se deapănă povestea artistică şi muzicală a Ruhrului, axată pe schimbarea prin cultură şi pe cultură în timpul schimbărilor, cu noul imn al cântăreţului pop Herbert Gronemeyer, ca un corolar final. Printre elementele cele mai spectaculoase ale agendei Essen-Ruhr se înscrie o masă cu dimensiunile autostrăzii care lega Dortmund de Duisburg şi spectacolul reunind vedete culturale, naţionalităţi şi generaţii foarte diferite. Zonă cu o semnificaţie deosebită, Ruhrul este locul de naştere a Comunităţii Cărbunelui şi Oţelului, pedecesoarea Uniunii Europene. Ideea de unitate europeană e subliniată o dată prin acest acord economic încheiat, după război, cu Franţa vecină şi, a două oară, prin desemnarea Essenului drept capitală culturală, în 2010.
