5 potopuri intr-o luna

De la inceputul lunii iulie, oltenii din Dolj tin calendarul evenimentelor dupa ordinea cronologica a inundatiilor. De cinci ori le-a trecut apa prin casa. Acum, cand vad norii ca se strang pe cer, isi urca pasarile in pod, vitele pe dealuri si se pregatesc pentru un alt potop. Cu apa care a cazut in ultima luna peste Dolj si cu cimentul primit de sinistrati, singura donatie de pret, s-ar putea ridica o statuie uriasa...

De la inceputul lunii iulie, oltenii din Dolj tin calendarul evenimentelor dupa ordinea cronologica a inundatiilor. De cinci ori le-a trecut apa prin casa. Acum, cand vad norii ca se strang pe cer, isi urca pasarile in pod, vitele pe dealuri si se pregatesc pentru un alt potop. Cu apa care a cazut in ultima luna peste Dolj si cu cimentul primit de sinistrati, singura donatie de pret, s-ar putea ridica o statuie uriasa...

Peste doljeni au trecut "5 potoape intr-o luna"

De la inceputul lunii iulie, oltenii din Dolj tin calendarul evenimentelor dupa ordinea cronololiga a inundatiilor. De cinci ori le-a trecut apa prin casa. Acum, cand vad norii ca se strang pe cer, isi urca pasarile in pod, vitele pe dealuri si se pregatesc pentru al saselea potop.

Sotii Micu din comuna Mischii, tineri casatoriti, trebuia sa-si vada casa terminata anul acesta. Era visul lor cel mare. Din 2004 au pus prima caramida, iar la inceputul verii, casuta lor prinsese contur, zidaria si acoperisul erau gata. Insa, la 12 iulie a venit potopul. Apa a izbit in pereti, scotand caramizile. De la mijloc in jos, casa a ajuns numai gauri. Dar sotii Micu nu s-au lasat. Pentru a nu li se prabusi locuinta, au pus pari de sustinere si s-au apucat sa stranga bani si materiale pentru a o repara. Au cumparat pietris, doua masini i-au costat cat vreo zece pensii de CAP din sat - 5.000.600 de lei. Insa apa care a venit martea trecuta le-a maturat si nisipul, si piatra ...

"Acum trebuie dati jos toti peretii", ofteaza Elena Micu (28 de ani), ducandu-ne prin casa intunecata, unde razele de lumina de afara intra prin gaurile dintre caramizile sparte, creandu-ti senzatia ca te afli in galeriile unei cetati medievale. "Iar a inceput sa planga bunica", anunta baiatul Elenei de cum intra in casa, iar afara, pe strada din fata curtii, un alt pustan anunta si el: "Iar vineee apa!". La auzul acestei vesti, nici una din femeile de la drum nu cere amanunte. Una dintre ele chiar intarise anterior spusele copilului citand si o sursa pentru mai multa credibilitate: secretara de la primarie. De patru ori a venit apa si de nenumarate dati au fost astfel de avertismente.

O FEMEIE A MURIT. Intr-o luna, viitura a venit in gospodariile lor mai des decat postasul. Prima data s-a intamplat la 2 iulie. Atunci, apa a distrus opt case, o scoala si doua camine culturale. Dar nu a fost decat inceputul dezastrului.

12 IULIE. O zi cu soare care contrazicea toate avertismentele venite de la Prefectura Dolj, prin care se anuntau precipitatii masive. Cerul era aproape senin, oamenii isi vedeau linistiti de treburi prin gospodarii cand, deodata, un val de doi metri de apa a navalit de pe dealuri si a izbit case, oameni, fantani, pasari si culturi agricole. Atunci a fost prapadul prapadului. In toata comuna a intrat apa in 800 de case. Jumatate din suprafata de teren arabil din cele 7 sate, cat are comuna Mischii, a fost inundata, iar culturile - compromise. In 10 minute, apa s-a retras, lasand in urma cinci mii de animale inecate, majoritatea pasari. Dar tot in ziua respectiva, spre seara, viitura s-a intors prin aceleasi gospodarii, luand cu ea ce mai era de luat. Dupa trei randuri de inundatii in doar o saptamana si jumatate, oamenii s-au apucat sa-si caute materiale de constructie pentru a-si repara stricaciunile din ograda. Saptamana trecuta, marti, apele s-au adunat a patra oara pe versanti pentru a cobori si a lovi gospodariile din Mischii. Pagubele: 650 de case inundate, 25 distruse, 35 avariate, alte 1.500 de pasari inecate, alte poduri si podete avariate, peste o mie de hectare de teren arabil transformate in mlastina. O femeie din comuna a murit. Florica Sanda de 40 de ani a fost gasita de sotul ei fara suflare, a doua zi, la 500 de metri de casa. Marti, 16 august, Florica plecase la o vecina pentru a o ajuta sa salveze ce se mai putea de prin casa si sa urce lucrurile in pod. Spre seara ar fi plecat de la vecina respectiva, dar nu a mai ajuns acasa. Florica Sanda se mutase de curand in satul Mischii. Era casatorita, dar nu avea copii.

METRI CUBI DE PROMISIUNI. Materialele de constructii promise de Guvern nu au ajuns inca. In afara de cativa saci de ciment pe care nu-l pot folosi fara pietris pentru reparatiile importante, satenii cu casele pe cale sa le cada in cap nu au vazut altceva. Catorva norocosi le-a mai donat o biserica adventista zece boltari si sarma. In rest au primit haine, cateva conserve, cate un sac de faina, unul de malai apoi un "Pa" si un "La revedere". "Prefectura ne-a dat pana acum 2.400 de saci de ciment. Avem promisiuni ca ni se vor da 185 metri cubi de BCA si 150 de cherestea. Atat am cerut noi in iulie, cand am aproximat ce ar trebui pentru reparatii. Pentru scoala din Urechesti am primit doar 100 de milioane de lei din cele 380 necesare", ne spune vice-primarul comunei Mischii, Gheorghe Popa. Tot de la el am aflat si de una din casele cel mai grav afectate din sat. Gasim locuinta care pe din afara arata ca orice casa, fara pereti crapati. Inauntru in schimb, de cum ne deschide usa proprietara, Irina Balan, zarim un peisaj in care s-ar fi putut turna un film despre bombardamentele asupra Berlinului.

PLANURI. Familia Petricele s-a mutat in satul Mischii de la bloc, de la Craiova. Voia sa se apuce aici de investitii...

APA SARACIEI. In casa numai o bomba ar fi putut face o gaura in pamant de 2 metri adancime si larga cat sa incapa in ea un sifonoier, un pat plus vreo doua mese. "Aici a fost beciul, dar s-a surpat. A venit apa si pe deasupra, dar si pe sub casa", explica Irina Balan, stapana haului din fostul hol. In aceeasi camera tremura ca varga un caine facut covrig, intr-o scobitura din cimentul care ramasese pe jos dupa ce fusese "spalata" pardoseala. "E speriat de potop". Afara ploua cu stropi mari. In aceasta casa roasa de ape, familia Balan locuieste cu baietelul lor de 2 ani si jumatate. Si nu au nici o speranta ca iarna nu ii va gasi cu casa in acelasi hal. "Ni s-a promis piatra de la prefectura si fier-beton, sa ne putem apuca de reparat. Dar nu am primit nici acum. O masina de piatra e patru milioane. De unde bani, ca noi avem o vaca, un cal si-un porc", spune Irina Balan. Si nici animalele nu stie sigur ca o sa le mai aiba pana cad zapezile. Apa le-a luat fanul si le-a facut praf pasunea. Asa ca ii este frica femeii ca vor fi nevoiti sa vanda ori calul, ori porcul, ori vaca. Pentru ca si fanul e scump pentru ei.

DOUA DINTR-O LOVITURA. Doua case au in batatura sotii Petricele, proaspeti locuitori ai satului, mutati aici de la Craiova, de la bloc. Si ambele locuinte au fost inundate. Ii gasim pe oameni in ograda lor, singura pe care am intalnit-o in sat, unde apa inca balteste si iti trece de glezne. Una din case nu e terminata, e construita doar pana la acoperis. Cand a venit viitura din 12 iulie, le-a inghitit toate materialele de costructie din interiorul casei. Aici, apa balteste ca intr-o piscina si nici un pompier nu s-a sinchisit intr-o luna sa-i ajute. "Am sunat la Pompieri si mi-au spus ca primarul trebuie sa-i cheme", explica Aurica Petricele, pensionata pe caz de boala din cauza TBC-ului. Norocul lor ca cea de-a doua locuinta e pozitionata mai sus si acolo apa a intrat, le-a distrus mobila si tot ce au avut prin casa, dar a iesit singura. Cand am plecat de la familia Petricele, am intalnit, chiar in satul alaturat, un echipaj al pompierilor care tocmai tragea apa dintr-o casa sub atenta supraveghere a viceprimarului din Mischii. Le-am spus militarilor de casa familiei Petricele. La auzul recomandarii noastre, vicele s-a apucat sa urle la noi si parca mai avea putin si se infigea in gatul nostru. "Sotii Petricele sunt tot timpul nemultumiti!", ne tranteste vicele replica, incercand sa ne demonstreze ca ideea noastra de a se duce pompierii si acolo e una cat se poate de proasta.

BLESTEM "Dupa ce ca ne-a lovit apa, ne-a ajuns si mana acum. Si nu au numai cei inundati, ci tot satul are. Nu mai e nimic, nu mai e struguri, rosii, castraveti. Nimic! Cum da soarele in gradina, cum pica strugurii" O batrana din Mischii

VORBE GOALE "Cei de la prefectura mi-au zis ca am casa prabusita si mi-au dat 40 de saci de ciment. Atat. Dar nu avem cum sa ne reparam casa fara piatra. Ne-au promis pietris si fier" Irina Balan sateanca din Mischii

Asteptarea din Ghercesti

AMINTIRE. Din casa Ioanei au ramas tavanul, peretii mancati de apa la radacina si tablourile naive pe care femeia nu se indura sa le ia. Cat inca mai sunt la locul lor, caminul nu pare de tot pustiit.

Inconjurat de dealuri, satul Ungureni e pe fundul unui cazan urias de pamant in care se revarsa puhoaiele cazute din ceruri. Drumul desfundat ce leaga satul de comuna Ghercesti e mancat de ape. Nici doctorita nu razbeste aici, decat o data pe saptamana, cand vine sa vada care a mai cazut la pat.

Preotul locuieste in Craiova si, ca sa faci o molifta sau o pomana, trebuie sa-l anunti din timp. Satenii nu se plang, spun ca vine, daca e nevoie si-l chemi, si ajunge la timp, chiar si pentru o impartasanie...

CIMENT SI APA. Pe podetul de la intrarea in Ungureni sunt stransi ciopor toti batranii satului. Nu intr-un sfat despre salvarea localitatii de sub blestemul potopului, ci in asteptarea postaritei, care trebuia sa le aduca pensiile de doua zile si n-a izbutit pana acum sa biruie drumurile inundate. Oamenii s-au primenit cu hainele cele bune si-si lungesc privirile rabdatori, barbatii pe o parte a ulitei, femeile pe cealalta, ca la biserica, sa le vina banii. Cand apare masina, dupa cateva ore bune de ramasaguri, e sarbatoare. Cam la fel cu aceea de acum o luna, cand la Ungureni a venit insusi Mircea Geoana, presedintele PSD, sa le aduca cimentul. "Era imbracat la costum, cu pantofi, fara cravata, chiar el a adus sacii", isi amintesc satenii, inca emotionati de importanta momentului. "S-a oprit la biserica, a dat mana cu oamenii, s-a descarcat cimentul. N-a coborat in vale, unde era curtile inundate". Cu apa care a cazut in ultima luna peste sat si cu cei 400 de saci de ciment primiti de sateni, singurul ajutor de pret, s-ar putea ridica o statuie uriasa...

SECOND-HAND. Si sinistratul Popescu Marin a dat mana cu presedintele PSD. Era prin preajma. N-a apucat sa-l duc in casa lui de paianta unde, pe un perete ros pe jumatate de viitura, a ramas neatins de apa un calendar cu PSD, de la electorale.... 20 de saci de ciment a primit Marin, pentru cele 3 camere in care nu va mai putea locui vreodata. Pentru suferinta lui, i-au dat 2 saci cu faina, unul dupa primul potop, cand a venit Geoana, celalalt - la al doilea, cateva pungi cu orez, conserve de pateu si carne. Plus un sac de boarfe din care Ioana, nevasta lui, scoate si ne arata haine murdare, prea largi pentru ea. "Sunt bune la iarna", spune femeia, multumita.

Ea, sotul si fata de 17 ani dorm intr-o magazie de la strada, singura neclintita din loc de ape. Primul potop i-a luat pasarile din curte, celelalte au venit si s-au dus prin pustiu. E multumita ca a scapat cu viata si ca a dat Dumnezeu inundatiile astea ziua, de-au putut sa se salveze. "Ca apoi, spune Ioana punand sacul de boarfe la loc ferit, langa patul ce umple magazia, ne-om descurca noi...". Mai cu un cartof, mai cu o ceapa, mananca ce gasesc si ei in gradina de pe deal, de langa casa socrilor. Parintii i-au murit, iar Marin spune ca acum casa batraneasca e in paragina, n-are nici acoperis. Nu stie daca e mai in siguranta acolo sau intre peretii lui, surpati de ape. S-a apucat sa o repare pe cea din deal, si-a cumparat deocamdata 42 de scanduri, pe care a dat 2 milioane de lei. Banii lui, pe care-i castiga muncind cu ziua pe la unul si pe la altul, caci de la stat n-a vazut nici un sfant!

DOUA PATEURI. "Cand vad norul, imi vine sa ma iau de cap", ne spunea Gruia Nicolae in drum spre casa lui. Batranul de 72 de ani se tinea tare, nu voia sa se vaite. Il intrebam de ajutoare, ce s-a dat, ce li s-a mai promis. "16 saci de timent am luat, zice el. Nu vreau sa va mint. Primarul (n.r. - din comuna Ghercesti) a zis ca trimite si nasip. Dar n-a mai trimis, nu stiu de ce. Mi-au mai dat un sac de faina, unul de malai, 2 pungi de fasole, 2 de orez. Plus 2 conserve de pateu si una de peste". "Iar saci de haine, cati?". "N-am luat haine", raspunde el moale. "De ce, n-aveati ce face cu ele?!". "N-am vrut io sa iau. Am zas sa fiu io sanatos si sa le port pe-ale mele", sopteste el si-l podideste plansul, ca pe un copil. Afara incepe sa picure cu stropi mari. Ploua cat sa-i sperie pe oameni, dupa zece minute se lumineaza cerul, dupa alte cinci se scutura norii iara. "Intr-o luna de zile, am avut cinci potoape, tine batranul evidenta inundatiilor. Numai ieri au venit doua, ca de atatea ori au coborat apele din deal de ne-au intrat in case...".

ALBIA DE GRAU. Gruia Nicolae a lucrat la un PECO, incarca butelii, iar acum are pensie de stat, 2 milioane si ceva de lei. Vechi. Nu se plange, de Craciun a reusit sa-si ia si un televizor in rate. Cand a venit primul potop, s-a repezit mai intai inspre aparatul pe care nu reusise sa-l achite si i-a stat inima de teama ca n-ar putea razbi cu el, prin apa, sa-l urce in pod. A izbandit. Abia apoi a auzit tipetele nepotului de 11 ani care, vazandu-l pana la brau in viitura, striga speriat "moare tataia!". N-a murit atunci, dar se stinge pe picioare cu incetul cand intra in curtea plina cu apa, unde nevasta lui spala graul, apoi in casa cu peretii macinati, unde dorm laolalta cu nepotul intr-un pat ridicat pe patru caramizi. Caruta si plugul si le-a legat cu lanturi de gard, sa nu cumva sa i le fure apa, hoata, daca va veni iarasi. Animalele mari le-a dus prin vecini, pe deal. Din pasari n-a mai ramas decat cu patru gaini lesinate, restul s-au dus la primul potop. "Ne-a curatit atunci, spune batranul, ne-a luat si butelia". "A venit vecinii, mancati-as sufletul, de ne-au ajutat sa urcam hainele in pod, ca ramaneam numa’ cu ce-i pe noi, daca nu ne lua si pe noi apa", adauga femeia lui, hohotind de plans.

Langa casa prin care viitura si-a croit albie, batrana de 66 ani spala graul intr-o albie si plange. Boabele pe care le stoarce in pumn sunt deja incoltite. Le arunca intr-o galeata, le limpezeste cu apa curata, ca pe rufe, apoi le pune la uscat, pe tavile intinse prin curte. Peste ele, ca din senin, cad din nou rapaieli de ploaie. Taranca incepe sa se vaite, cu vorbe si sa suspine, de parca i-ar muri sufletul... Omul ei o priveste neputincios, cu bratele cazute moale spre noroaie.

NICI UN LEU DE LA STAT

Inundatiile din iulie au afectat toate satele comunei Ghercesti. In Ungureni au fost inundate 40 de gospodarii, in Garlesti - 15, in Teisani si Ghercesti - cate 12. Pe 16 august, cand a venit al cincilea potop, viitura a trecut prin aceleasi curti, unde-si croise deja albie. A intrat in 100 de beciuri, iar 150 de hectare de teren agricol au fost inundate. In gradinita si scoala din Ungureni, aflate intr-o cladire recent construita, a intrat apa de un metru, de 3 ori in aceeasi zi... Nici biserica aflata in vecinatate n-a fost crutata. Pentru renovarea scolii s-au alocat din fondurile Guvernului 320 de milioane de lei. Pentru biserica au fost lasati in prag 100 de saci, din cimentul adus de Geoana. Pentru casele oamenilor - diferenta de ciment, pana la 400 de saci, si de restul - speranta. "Sinistratii din Ghercesti n-au vazut nici un ban ajutor", ne-o confirma si viceprimarul comunei, Popescu Dumitru. Doljenii au fost sariti de pe lista celor care au primit, prin HG. 732 din 14 iulie 2005, ajutoare de urgenta in bani. Si e greu de crezut ca vor incapea pe cealalta lista, a Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, care va distribui materiale de constructii pentru refacerea caselor afectate. La asa pleasca nici primaria din Ghercesti nu se asteapta.... Caci la o luna de la inundatii nu exista o statistica exacta a familiilor afectate din iulie incoace.