Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În februarie 1990, ofiţeri de aviaţie şi de armată bănăţeni au înfiinţat Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). În apelul adresat conducerii CPUN, militarii au cerut cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 în Timişoara, demiterea generalilor Militaru (ministru al Apărării naţionale) şi Chiţac (ministru de Interne).
"Revolta" din armată a pornit de la Timişoara. Prima întâlnire a ofiţerilor favorabili democratizării armatei s-a desfăşurat la 8 februarie 1990, la Casa armatei, unde le-au ascultat doleanţele general-locotenent Gheorghe Popescu (comandantul Diviziei mecanizate şi al garnizoanei), Constantin Zeca (şeful de Stat major al diviziei) şi Nicolae Predonescu (locţiitor al Comandamentului diviziei). După ce s-au lămurit cu programul "rebelilor", cei trei au părăsit indignaţi adunarea. În schimb ofiţerii au continuat dezbaterile, rezumând cererile într-un caiet. A doua zi, maiorul Octavian Chiriac şi locotenent-colonelul Cornel Şurcu au redactat un apel, cu 11 puncte, care a fost citit în toate unităţile militare din garnizoana Timişoara. Revendicările căpătaseră o formă coerentă. "Revoluţia" din armată se declanşase.
"CONTRAOFENSIVA" BUCUREŞTIULUI
La 10 februarie, iniţiatorii apelului s-au strâns din nou la Casa armatei şi au hotărât, la sfârşitul discuţiilor, înfiinţarea Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA). Zvonurile despre acţiunea de la Timişoara au ajuns rapid şi la Bucureşti. "Între timp, un aviator, abia sosit, ne-a anunţat că a primit, de la colegii din Bucureşti, informaţia potrivit căreia ministrul Apărării va trimite, la 11 februarie, deci a doua zi, o echipă care să oprească, prin orice mijloace, acţiunile noastre", şi-a amintit generalul Nicolae Durac, unul dintre membrii CADA, autor al volumului memorialistic "Noaptea generalilor". În seara acelei zile, apelul a fost citit la "Televiziunea Liberă Timişoara" şi trimis spre publicare gazetelor "Renaşterea Bănăţeană" şi "Timişoara".
Din "trupa de desant" a ministerului Apărării, cu misiunea de a calma acţiunile ofiţerilor bănăţeni, făceau parte generalul Dumitru Puiu şi colonelul Voian. "Aveau mare autoritate asupra cadrelor din aviaţie, cu scopul vădit de a ne calma şi a prelua ei orice demers şi a ne «canaliza» spre cele militare, spune maior Chiţicaru, şi el în miezul evenimentelor de atunci. Greşeala lor e că au procedat ca şefi, au încercat să-şi impună autoritatea şi au fost critici virulenţi asupra unora dintre noi mai vocali. Într-un moment de «inconştienţă» m-am dus la pupitrul de lângă masa şefilor şi i-am luat eu la întrebări. Se pare că rechizitoriul meu asupra ceea ce nu au făcut pentru a ne apăra şi mai ales că ne considera incapabili să ne conducem şi să ne luptăm pentru drepturile noastre, în condiţiile în care armata devenise o bătaie de joc, ca instruire, pregătire, dotare, a declanşat decizia fiecăruia de a ne lupta pentru noi. I-am invitat să ne lase să continuam noi ce trebuie să hotărâm. Am decis plecarea la Bucureşti având legături şi cu alţii de la Flotila de Aviaţie, cei care se subordonau «ilegal» Regimentului de Aviaţie Timişoara-Giarmata."
APEL CU 13 PUNCTE
Cu puţin timp înainte de a pleca spre Bucureşti, CADA a redactat un al doilea apel, cu 13 puncte, adresat lui Ion Iliescu, preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN): "Suntem reprezentanţii mai multor unităţi militare din Timişoara şi ai Aviaţiei militare care dorim să prevenim destabilizarea armatei, în cazul în care nu se respectă principiile democratizării ţării şi în domeniul militar, se scria în document. Pentru aceasta cerem:
1. Stabilirea adevărului privind rolul armatei în Revoluţie, în special în perioada 16-20 decembrie 1989 la Timişoara.
2. Cadrele militare din Ministerul Apărării Naţionale care înainte şi după data de 16 decembrie 1989 s-au compromis, fiind părtaşe directe ale dictaturii ceauşiste, să fie înlăturate din armată. De asemenea, cerem retragerea generalilor reactivaţi în perioada revoluţiei, în armată fiind suficiente cadre competente tinere care să poată îndeplini funcţii de conducere la toate nivelurile.
3. Trecerea în rezervă a ministrului Apărării Naţionale care, prin ordinele date, a dus la o stare de tensiune în armată.
4. Trecerea în rezervă a ministrului de Interne, ca participant direct la acţiunile de reprimare a demonstranţilor din Timişoara.
5. Numirea în funcţia de ministru al Apărării Naţionale a unei personalităţi civile ca reprezentant în parlament al intereselor armatei.
6. Promovarea cadrelor militare în funcţii de con-ducere, în etapa actuală, să se facă pe baza unor criterii stabilite la nivel naţional prin consultarea întregii armate.
7. Legile şi decretele emise la nivel naţional să fie valabile şi pentru cadrele militare, fără completări ulterioare din partea Ministerului apărării naţionale.
8. Desfiinţarea Direcţiei şi Birourilor de educaţie patriotică din armată.
9. Dreptul cadrelor militare la demisie.
10. Excluderea posibilităţilor de manipulare a armatei la rezolvarea diferendelor dintre diferite formaţiuni şi partide politice, rolul armatei fiind de apărare a teritoriului naţional şi de intervenţie în cazuri de calamităţi naturale.
11. Formarea unui Comitet naţional pentru probleme de apărare naţională şi militară, subordonat preşedintelui ţării şi desfiinţarea funcţiei de senator pentru cadrele militare.
12. Partidele politice să-şi precizeze poziţia faţă de armată şi problemele apărării naţionale.
13. Desfiinţarea unităţilor prezidenţiale compromise politic." 25 de unităţi militare au semnat apelul elaborat de CADA.
OCOLIŢI DE ILIESCU
Sosiţi la Bucureşti cu câteva autobuze, reprezentanţii CADA au contactat pe mai-marii vremii. Unii ofiţeri tratau cu Liviu Mureşan, consilierul lui Petre Roman. Alţii erau "ceruţi" la o întâlnire cu Nicolae Militaru, ministrul Apărării Naţionale. Din partea lui Ion Iliescu au fost primiţi de Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru al Guvernului. Convorbirile, filmate de cameramani ai Televiziunii, s-au purtat într-o atmosferă încărcată. La fiecare oră, "jălbarii" cu grade în armată erau ameninţaţi fie cu arestul, fie cu evacuarea din clădirea Guvernului. Li s-a promis în zadar, şi o întrevedere cu preşedintele CPUN, dar agenda celui mai puternic om al României postdecembriste părea a fi prea încărcată. Totuşi, în seara zilei de 12 februarie 1990, apelul CADA a fost difuzat la Televiziunea Română Liberă.
Abia după câteva zile de aşteptare, ofiţerii CADA s-au întâlnit cu Petre Roman. La dorinţa premierului român, discuţiile s-au purtat în lipsa reprezentanţilor presei. Singura "satisfacţie" acordată nemulţumiţilor a fost cooptarea a trei ofiţeri (Cornel Şurcu, Octavian Chiriac şi Constantin Stancu) în Comisia guvernamentală constituită cu scopul cercetării evenimentelor din decembrie 1989, la Timişoara.
Întâmplător sau nu, la câteva zile după descinderea grupului de ofiţeri ai CADA în Capitală, generalul Nicolae Militaru a fost demis din fruntea MApN.
"CLUBURILE MILITARE"
Şi tanchiştii din Capitală au avut iniţiative în favoarea democratizării armatei. Între 28 decembrie 1989-7 ianuarie 1990, opt ofiţeri din comandamentul Diviziei 57 Tancuri au înfiinţat "cluburi militare", caracterizate drept organisme "profesionale, neguvernamentale, independente, nealiniate şi în afara structurii organizatorice a MApN, întemeiate pe principiile democraţiei depline". Cluburile militare ar fi trebuit să dezbată teme precum profesionalizarea şi modernizarea armatei, ameliorarea performanţelor structurilor de conducere militare. Ideile ofiţerilor garnizoanei Bucureşti au fost primită cu ostilitate de generalul Nicolae Militaru.
