Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Macheta aerodinei lenticulare se gaseste la Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida'
"Am avut posibilitatea de a-l cunoaste si de a primi sprijinul dezinteresat din partea profesorului Paul Painleve, pe atunci membru al Academiei de Stiinte din Paris, autor al unor lucrari de rasunet. Dialogul de atunci m-a apropiat extrem de mult de visul meu; mi-au fost apreciate cunostintele de propulsie, insa nu mi s-au trecut cu vederea unele carente privitoare la curbura optima a aripii…Ce a urmat se cunoaste, avionul meu (avionul Coanda) din 1910, primul avion reactiv din lume, remarc in treacat – cu trei decenii inaintea celebrilor constructori Whittle, Campini si Heinkel; apoi descoperirea efectului ce-mi poarta numele si a unor aplicatii ingenioase pe care le incheie «farfuria zburatoare» care-si va lua zborul in cursul acestui an. Sunt convins ca multi tineri se vor hazarda in vazduh la bordul unei asemenea «farfurii zburatoare», ce va atinge cu usurinta 800 de kilometri pe ora, avand viata asigurata pentru ca acest tip de avion nu este conceput din piese mecanice in miscare, ceea ce exclude de la sine pana de motor', spunea Henri Coanda intr-un interviu acordat publicistului Carol Roman, spre sfarsitul anilor '60.
Unde se afla macheta aerodinei lenticulare
Oficial, OZN-ul lui Coanda, a carui prima schita a fost realizata de Coanda inca din 1930, nu a zburat niciodata in afara "laboratorului', contrazicand optimismul inventatorului. Sunt si voci care sustin ca, de fapt, Statele Unite ar fi valorificat, in secret, inventia savantului roman, dupa ce s-a spus ca zborurile experimentale nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor. Oricare ar fi adevarul, cert este ca si acum, dupa mai bine de patru decenii, examinarea proiectului "farfuriei zburatoare a lui Coanda' ii inflacareaza pe cei preocupati de arta zborului.
Macheta aerodinei lenticulare, cum a fost botezata de Coanda versiunea sa asupra "farfuriei zburatoare' poate fi studiata astazi de oricine.
Din pacate, prea putini stiu de existenta acestei bijuterii cu valoare inestimabila pentru patrimoniul stiintific romanesc. Ca si alte machete si brevete din patrimoniul pe care Henri Coanda si familia sa l-au lasat Romaniei si care, pana in 1977, au fost expuse in Muzeul Henri Coanda, infiintat, in 1970, in Casa Coanda, macheta si schitele aerodinei zac, uitate, in Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida', de langa Parcul Carol, din Capitala. Casa Coanda a fost transformata in ambasada si, ulterior, a facut obiectul unei tranzactii imobiliare frauduloase, asa cum a dezvaluit Jurnalul National.
Cand si unde au zburat "farfuriile' lui Coanda
Conform presedintelui Asociatiei Henri Coanda, dr. ing. aerospatiale Sorin Dinea, citat de go4it.ro, Coanda a conceput aerodina lenticulara din dorinta de a realiza un aparat de zbor sigur si ieftin, fara piese care sa se poata desprinde. Astfel, si-a imaginat un sistem de propulsie bazat pe efectul care ii poarta numele, fenomen fizic pe care l-a intalnit pentru prima data in 1910, cand lucra la realizarea primului avion cu reactie din istorie.
In 1932, primul prototip de aerodina lenticulara a zburat experimental la Paris. Cuplat la reteaua de gaze, aparatul s-a ridicat pana in tavanul incaperii si a stat acolo pana s-a intrerupt alimentarea.
Ulterior, timp de doua decenii si jumatate, au mai avut loc experimente, insa, din cauza dezinteresului finantatorilor, acestea nu au putut evolua pe masura asteptarilor. In 1956, Henri Coanda a prezentat public doua brevete de aerodine lenticulare fara piese mecanice in miscare, propulsate pe verticala de puterea aburului si avand la baza ejectoare ce functionau tot pe principiul reactiei. Randamentul mai slab fata de dispozitivele cu elice era compensat de siguranta zborului si de costurile reduse de constructie si exploatare.
La inceputul anilor '60, brevetele lui Coanda au fost contractate de fortele aeriene ale S.U.A. (US Air Force), fiind dezvoltate doua proiecte de aerodine pilotate de echipaj uman. "Farfuriile' aveau diametrul de aproximativ cinci metri, cantareau o tona si aveau un debit de aer de 500 Kg/sec. Aparatele au zburat, dar, oficial, proiectul a fost abandonat, ca neviabil.
In 1970, tot in colaborare cu Statele Unite, Henri Coanda a realizat un sistem de patru aerodine care sustin un fuselaj. Fortele pe care le genereaza farfuriile se intalnesc intr-un punct situat la peste 10 metri deasupra corpului aeronavei, asigurandu-se astfel si stabilitatea. Oficial, acest aparat nu s-a ridicat niciodata de la sol.
Noua generatie "Coanda'
Astazi, conceptele lui Coanda, ca si tot ce tine de aeronautica, sunt studiate de catre un grup de ingineri si cercetatori care au format asociatia ARCA (Asociatia Romana pentru Cosmonautica si Aeronautica). Chiar daca, deocamdata, nu a dus mai departe proiectul aerodinei, ARCA a reusit lansarea in spatiul extra-atmosferic a primei rachete 100% romanesti - Helen 2, in cadrul competitiei Google Lunar X Prize.
In martie 2012, ARCA a testat rezervorul avionului supersonic IAR-111 si al raschetei orbitale HAAS 2; rezervorul este cel mai usor construit vreodata de industria aerospatiala globala, pentru motoarele cu turbopompa.
ULTIMA ORA
Asociatia Romana pentru Cosmonautica si Aeronautica - ARCA va prezenta racheta orbitala Haas 2C, din cadrul Programului Spatial al Romaniei, in Piata Victoriei din Bucuresti, incepand cu data de 1 iunie 2012.
Racheta este destinata amplasarii pe orbita terestra a unui satelit de peste o jumatate de tona, in primavara anului 2013, precum si participarii la competitia americana de astronautica Google Lunar X Prize. Un alt obiectiv al rachetei Haas 2C este testarea tehnologiei de propulsie si dinamica zborului pentru avionul supersonic IAR-111 Excelsior.
