Acasă la Bentley, în tehnologia luxului

O incursiune într-un loc aproape secret: Uzina din Crewe, unde se fabrică un produs sută la sută englezesc – limuzina Bentley. Aici, celebra marcă şi-a redescoperit vigoarea şi valorifică ambiţia oamenilor cu bani de a fi diferiţi şi nu numai. Există obiecte de lux care nu îşi merită banii. Pe un Bentley însă ştii pe ce i-ai cheltuit.

Am intrat într-un loc aproape secret: Uzina din Crewe, unde se fabrică un produs sută la sută englezesc – limuzina Bentley. Aici, celebra marcă şi-a redescoperit vigoarea şi valorifică ambiţia oamenilor cu bani de a fi diferiţi.

Am fost în multe uzine de automobile. Profesia mi-a deschis uşa spre liniile de fabricaţie de la Togliatti (în Rusia), de la Colibaşi, Craiova, Cîmpulung, de la Wolfsburg, Varşovia şi a altor fabrici de maşini din Coreea de Sud. Erau toate mărci de serie mare; cuvîntul de ordine era productivitatea; ţelul – numărul cît mai mare de maşini cu costuri cît mai mici de fabricaţie. Mijloacele – linii cu un grad cît mai mare de robotizate. Înţelegeam filozofia acestei industrii ce impunea viteza tactului de montaj: calitatea se putea corija şi în perioada de garanţie, în service.

Cînd Marius Tucă m-a rugat – “mergi tu cu cei de la Porsche, pînă în Anglia”, recunosc că nu prea mă “aranja” invitaţia, dar nu-ţi poţi refuza şeful, pe deasupra devenit şi director general.

CEVA SPECIAL. Ca să ajungi la Crewe, oraşul unde se fabrică limuzina Bentley, aterizezi la Manchester. Am sosit marţi spre seară, cînd toată lumea era conectată la meciurile din Liga Campionilor. Dar englezilor nu le poţi lua fotbalul şi ceaiul fără să-i distrugi. Aşa încît, aveam terenul de discuţie cu gazdele pregătit, fără introducere.

Grupul de ziarişti invitaţi de Porsche să viziteze exclusivista uzină a fost divizat în patru limuzine strălucitoare ce stăteau aliniate în parcarea aeroportului. Cît sînt englezii de discreţi, tot se uitau curioşi la grupul nostru gălăgios şi pestriţ preluat de elegantele maşini de care puţini muritori se apropie. Or fi zis că sîntem prieteni sau asociaţi de-ai lui Abramovici, englezul obişnuindu-se cu invazia esticilor plini de bani, veniţi să-i lase în Insulă. Chestiune de tact şi inteligenţă practică!

Circulaţia este puţin altfel, regulile fiind în oglindă faţă de cele de pe continent. Dacă nemţii ar fi invadat Anglia în cel de-al doilea război mondial, precis că s-ar fi blocat pe drumuri. Nu ştiu să dea priorităţile după regula volanului pe dreapta. Coloanele motorizate s-ar fi dat cap în cap!! Asta nu i-a împiedicat însă mai tîrziu să preia cele două mărci englezeşti uriaşe, dar sărace – Rolls Royce şi Bentley!

Şoferul din limuzina noastră ne anunţă peste umăr că vom merge într-un loc special, la castel. Pentru cineva născut la Călăraşi, vestea era importantă. Trecem pe lîngă cîteva proprietăţi şi reşedinţe regale şi chiar ajungem la Crewe Hall. O alee de aproape un kilometru, străjuită de arbori seculari, se opreşte în clădirea din cărămidă roşie, cu turnurile de rigoare, plasată în mijlocul unui covor de gazon impecabil. Aflăm că “originalul” a dispărut într-un incendiu la 1861, iar forma actuală păstrează din ideile clădirii iniţiale ridicate de regele James I (1603–1625), primul unificator al celor trei regate ce formează Marea Britanie. Mă gîndesc că James al lor a fost un Mihai Viteazul de-al nostru, care a unit tot pe atunci – 1600, cele trei provincii româneşti. Diferenţele mari de preocupări între noi şi ei au apărut însă cu pregnanţă în următoarele patru secole!

Seara, pentru noi, urmează o cină sofisticată în “Oak Parlour” – o sufragerie cu atîta istorie, încît mi-e aproape jenă să mănînc din somonul servit cu o statuetă din orez drept garnitură. Vinul, evident franţuzesc.

UZINA. A doua zi, cele patru limuzine ne cară la uzină. Pe afară, nimic spectaculos; doar parcarea unde frumoasele de lux aşteaptă clienţii. (În 2007 au fost fabricate 10.500 de automobile Bentley.) Alături, un hangar unde muncitorii din fabrică îşi parchează... bicicletele.

Intrăm prin muzeu. Încep să pricep de ce Bentley-ul este Bentley. Numele este al celui care a fabricat primul motor de 3 litri, o minune tehnică desprinsă din aeronautică şi ea la primii paşi în 1919. Era vremea curselor nebune, a maşinilor alămite şi a motoarelor cu puteri greu de egalat chiar şi azi. Bentley Boys nu erau doar o echipă la modă, erau atunci chiar spiritul acelor ani.

Bentley şi Rolls-Royce încep o carieră comună în fabrica de aici ca mărcile de mare lux ale lumii. Primele iau caracteristica sportivă – pe care o păstrează şi astăzi, iar Rolls rămîne maşina somptuoasă, dar scorţoasă. În fabrică, luxul (şi preţul) se produce pas cu pas şi cu o atenţie extraordinară pentru detalii. Totul se face aici, se manufacturează. De aceea, fiecare maşină este un unicat. Pe linie, maşina stă cinci săptămîni. La un scaun se lucrează o săptămînă, aproape o zi la un volan. Bentley, după ce ai văzut cum se face şi ştii că are sub capotă o uzină de aproape 600 de Cai Putere, ţi se pare că nu mai este uluitor de scumpă.

Sînt obiecte de lux în această lume care nu-şi merită banii. Pe un Bentley însă ştii pe ce i-ai cheltuit. Şi mai ales ştii că-i merită, cu vîrf şi îndesat.

În România circulă circa 150 de limuzine Bentley, ceea ce arată că tînăra reprezentanţă Bentley România începe treaba pe un teren în care poţi sădi cu folos.