x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Adrian Păunescu, de doi ani la ţărmul veşniciei

5
03 Noi 2012 - 00:25
Adrian Păunescu, de doi ani la ţărmul veşniciei
Vezi galeria foto


Despre un om atât de puternic cum a fost Adrian Păunescu nu poţi vorbi sau gândi decât cu admiraţie. Nu pentru a-l ridica în slăvi. Ci pentru a constata ce forţă uriaşă a avut acest om care scria poezii,  făcea spectacole uriaşe, descoperea tineri talentaţi şi îi transforma în artişti celebri nu doar pentru moment. 

Cenaclul Flacăra, nimeni, oricât şi oriunde ar încerca, nu îl poate egala. Ce forţă misterioasă trebuie să fi emanat poetul de se umpleau stadioanele până la refuz şi oamenii cântau şi spuneau poezii de seara până în zori?!

Acelaşi poet mergea mai târziu pe frontul din Transnistria, la fraţii săi,  să-i sprijine, după care venea în Parlamentul României şi, mai pe seară, preda studenţilor la universitate.

Şi toate acestea se reduceau la o îmbrăţişare, la o lacrimă de fericire, la un acces de mândrie când era în preajma copiilor săi.
La 5 noiembrie se împlinesc doi ani de când Adrian Păunescu a plecat dintre noi. De curând, Andrei, fiul poetului, şi-a lansat două volume de versuri. Mulţi oameni au venit să-l felicite pentru talentul său, dar mulţi dintre ei au venit să îi spună tânărului poet că Adrian Păunescu este în inima lor. Nu l-au uitat.
Fenomenul Adrian Păunescu a fost descris memorabil de Eugen Barbu, în prefaţa volumului "Poezii de până azi”, în anul 1978:
Carmen Anghel
_____________________

" În vremea lui Balzac, un individ în genul lui Adrian Păunescu nu ar fi surprins pe nimeni; biografia poetului seamănă vădit cu aceea a marilor ambiţioşi din Comedia Umană. Un Rastignac sosit de la Bârca, în tenişi şi cu basc pe frunte, abia scăpat din urma oilor pe care le-a dus la câmp îşi propune, aşa cum o declară mai încoace, că doreşte şi va fi (ba crede că deja a şi ajuns) cel mai mare poet al românilor, cuvânt enorm care oripilează dacă te gândeşti că în posteritate sunt atacaţi cifraţi întru eternitate  ca Eminescu, Blaga, Arghezi, Ion Barbu şi Bacovia, dar întrucâtva îndreptăţit prin talent, prin setea de notorietate şi reputaţie dobândite aproape fără scrupule, pentru asta fiind folosite organizaţii obşteşti, radioul şi televiziunea, reclama, versurile puse pe cântece, ba chiar o revistă întreagă în care se autocelebrează în diferite forme. Adolescentul a abandonat plebeana beretă în favoarea unei pălării cu calota cât o farfurie sburătoare, voind să evoce ţinuta unui Sadoveanu instalat în senectute. Extrovertitul personaj nu admite replică, nu poate fi oprită de nici o uşă a cabinetelor celor mai înalte, el pătrunde, el revendică, el obţine ce doreşte totdeauna, el se ceartă cu miliţienii care nu-i fac loc pe arterele principale când se află la volanul "Mercedesului” în care abia încape de atâta autoritate. Retorul strânge tineretul în faţa amfiteatrelor, cu megafonul, cu afişe, cu apeluri radioficate, programul pe care îl oferă spectatorilor aproape săptămânal e mai întâi patriotic şi are un iz personal vădit. Textele cântecelor aproape toate sunt semnate de el şi ca nu cumva cineva să uite minunea, sălile sunt ridicate în picioare şi acest tip hugolian ascultă asistenţa, o repede, concediază pe îndărătnici şi-i dirijează pe cei ce-l memorează, îi pune să aplaude cu mâinile deasupra capului în felul boxerilor, într-un cuvânt, e iubitor de slavă, de larmă, de a ţi se băga în suflet; doreşte să nu-l uiţi, să-l adori, să-l visezi noaptea, să-i ţii poza la cap şi dacă se poate să-i reciţi ultima poezie, iubitei în ceas de seară. A pătruns în cartea de citire, formaţiile folk sau pop sau cum le-o mai fi zicând îl cântă, acompaniate de ghitare, pe toate posturile. Ar vrea să fie autorul Imnului Naţional, dacă s-ar putea; să scrie texte pentru brigăzi de agitaţie sau să compună opere grozave, balete şi rapsodii, încă n-a sculptat, dar mai este vreme. Adolescenţii îl visează şi-l adoră, aşteptându-l în faţa Sălii Polivalente unde nici un părinte nu doreşte să-şi trimită copiii pentru că zăltatul îi ţine câte opt ore, cu balalaicile lui, cu chiotele şi cu versurile incendiare, cu care se întorc în cap, învăţate gata şi din care nu mai ies. A cântat toate evenimentele curente ale ultimilor ani, nu i-a scăpat reforma agrară, problema ţărănească şi pacea mondială, pentru că de aceea există evenimente: pentru a fi cântate de el! E peste tot: la stadion, la deschiderea vreunui drum naţional, la botezarea vaselor de mare tonaj; performanţe aviatice nu-mi aduc aminte să fi dobândit, probabil din cauza oceanului văzduhului care nu e cea mai sigură şosea. Ubicuitatea asta îl face contemporan cu toate, e îndrăzneţ, se aruncă orbeşte în problema medicinii româneşti, scrie despre nedreptăţi petrecute la Iaşi şi compune poeme de trei sute de strofe, cu aceeaşi dezinvoltură cu care alţii scriu o scrisoare de patru rânduri. Versurile curg din el ca minunatele şuvoaie de apă ale fântânii binefăcătoare, Mavrogheni e părintele urgisiţilor şi spaima miniştrilor care nu sunt la curent cu ultimele invenţii. Partizan înflăcărat al tuturor ideilor noi, el însuşi descoperă resurse de a resurecţiona maniere vechi în poezie pe care le pune în circulaţie în veşminte proaspete. E totul un urlet, un protest, ar fi în stare să soluţioneze şi problema palestiniană dacă cineva l-ar acredita, e şiret, locvace, stăruitor, n-a pierdut nici o cauză, nici măcar cauza poeziei personale din care a făcut o dispută naţională. 

E invidiat, vorbit pe la colţuri, urât cu pasiune, idolatrizat, contestat, cântat în catrene, conduce o revistă de mare tiraj pe care bănui că o scrie singur, noaptea, ca Marat, când nu doarme ca alţii, ci recită din producţia proprie amatorilor să-l asculte, terorizându-i ore întregi ca un diluviu de cuvinte şi Doamne fereşte să aţipeşti sau să nu-i acorzi atenţia cuvenită pentru că păţeşti ce a păţit împăratul Vespasian. În public, ţinuta lui marţială aduce cu portretul lui Vitelius, lucrare din tinereţe a lui Brâncuşi, executată pe când marele sculptor era elev al Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova.

Acoperirea acestor afirmaţii de până acum ne-o oferă chiar poetul în versurile care deschid acesată culegere şi în care se autodefineşte. Eroul său liric, persoana întâia a poeziilor sale, deşi animat de un sentiment de grandoare, porneşte iniţial de la o stare de inferioritate aparentă, procedeu literar aparţinând încă romaticilor. Aşadar îl găsim în calitate de aed neînţeles, damnat, alteori, este histrion, claun, cum scrie, Don Quijote valah, dar, în acelaşi timp, este cel mai sublim dintre oameni, măreţ, admirabil, întrucât, spre deosebire de ceilalţi, suferă, iubeşte, se jertfeşte pe sine pentru colectivitate. Sacrificiul său, autoizolarea nu se fac cu discreţie, în taină, poetul având vocaţia spectacolului, afişierea se oficiază în ditirambi, cu gesturi enorme şi cu voce prorocitoare. Fără înalta conştiinţă cetăţenească şi artistică a poetului, fără talentul lui ieşit din comun, tenorul metafizic iese la rampă din Păunescu. (...)”
Eugen Barbu
_____________________

BALADA ELITEI
Noi suntem elita cu multe relaţii,
pe noi ne cunoaşte oricine,
suntem răsfăţaţii, suntem potentaţii,
ne este atâta de bine
în vile, în haine, în veac,
ne este atâta de bine,
dar omul, dar lumea ce fac?

Noi suntem elita, onoruri cedaţi-i,
la coadă nu stăm la măsline,
avem subalterni ce ne dau şi ovaţii,
nu doar un pârlit kilogram de măsline,
ne este atâta de bine
în vile, în haine, în veac,
dar omul, dar lumea ce fac?

Noi suntem elita cu straşnică leafă,
iubim acest sfânt statu-quo,
am pus piele multă şi groasă pe ceafă,
şi nici nu ne mai întrebăm încotro.
Avem telefon la secret şi parafă
şi mult ne mai place şi lumea când o
privim dintr-o vilă cu geamul spre veac,
dar omul, dar lumea ce fac?

Noi suntem elita ce sie-şi ajunge,
avem despre toate acelaşi cuvânt,
cu tuş de ştampile trăim, nu cu sânge,
pe scări ariviste, cu grijă, urcând,
iar lumea nu râde, iar lumea nu plânge,
când noi apărem proletarizând:
"Nu-i bine în vile, în haine, în veac"
şi-apoi ne prefacem a şti, rând pe rând,
şi omul, şi lumea, şi toate ce fac.

Dar spune, elită de mari cucuvăi,
măruntule spirit posac,
ştii tu măcar fiii tăi buni ce mai fac?
Şi unde sunt gropile părinţilor tăi?
Dar lumea, dar omul ce fac?
                                       (1979)

OMUL LIBER
Sfidăm violenţa şi tot ce-i urât
De proşti suntem astăzi sătui până-n gât,
Nimic nu se face cu omul ca rol,
Iubirea cu forţa se cheamă viol.

Sunt creşteri forţate, plătite cumplit
De cei ce natura o udă cu flit,
Se simte, oricum, parafina în sân,
Copiii miresei rahitici rămân.

Răbdare, răbdare, grăbiţilor, voi,
Că tot ce forţaţi va veni înapoi,
Natura întreagă un ritm are-n ea,
Sfidăm violenţa de glonţ sau curea.

Prostia îi e violenţei motiv,
Dar biciul pe lume nu-i educativ,
Cum creşte altoiul cu grijă pe pom,
Trăiască puterea de-a crede în om!

Noi nu vom trăi niciodată cum vor
Dogmaticii proşti, după dogmele lor,
Cu lanţuri la gură, la suflet şi mâini,
Noi credem real că ne suntem stăpâni.

Şi nici mersul nostru nu-i marşul forţat,
Ci visul în care de voie-am intrat,
În lături, dogmatici din cinicul rond,
Natura umană e liberă-n fond.

Noi credem în drumul pe care am mers,
Un om al renaşterii în univers,
Iubim disciplina, rigorile reci,
Dar sufletu-n noi este liber pe veci.
                (1983, Breaza)

TOTUŞI, IUBIREA
Şi, totuşi, există iubire
Şi, totuşi, există blestem,
Dau lumii, dau lumii de ştire,
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi, totuşi, e stare de veghe
Şi, totuşi, murim repetat
Şi, totuşi, mai cred în pereche
Şi, totuşi, ceva s-a-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume,
Un pat, întuneric şi tu,
Intrăm în amor fără nume,
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse,
Reţele pe căi au căzut,
Un mare pustiu pe cuprins e,
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee,
Eu însumi mă simt Dumnezeu,
Continuă lumea, femeie,
Cu plozi scrişi pe numele meu.

Afară roiesc întunerici,
Aici suntem noi luminoşi,
Se ceartă-ntre ele biserici,
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea,
Îmi place mai mult când eşti tristă,
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele,
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi inchiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
(volumul "Rezervaţia de zimbri”, 1982)
Citeşte mai multe despre:   Adrian Păunescu
Citește și:

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

În ziua citării lui Maior la SIIJ, sistemul loveşte în Vîlcov, ca să o atingă pe Adina Florea

În ziua citării lui Maior la SIIJ, sistemul loveşte în Vîlcov, ca să o atingă pe Adina Florea
Galerie Foto Sistemul joacă “la rupere”, după ce Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie a avansat cu ancheta în dosarul aducerii din Indonezia, în 2011, cu o aeronavă privată, a lui Nicolae Popa. Ieri,...

Regele Ferdinand revine la Oradea, după 100 de ani

Regele Ferdinand revine la Oradea, după 100 de ani
Foarte mulți români, nu doar orădenii, sunt revoltați, în aceste zile, după ce au văzut statuia voievodului Mihai Viteazul dată jos de pe soclu, în centrul orașului Oradea. Foarte puțini ştiau însă că pe...

Securiştii care au lucrat cu Băsescu înainte de ’89, colaboratori politici ai acestuia după 2004

Securiştii care au lucrat cu Băsescu înainte de ’89, colaboratori politici ai acestuia după 2004
Galerie Foto Toţi foştii agenţi şi ofiţerii de securitate care ar putea să elucideze trecutul de colaborator al lui Traian Băsescu, posesorul numelui de cod “Petrov”, au primit, după Revoluţie, dar cu precădere în...

O incursiune în lumea „foarte oltenilor”. Băilești. Realitatea e mai haioasă ca bancurile

O incursiune în lumea „foarte oltenilor”. Băilești. Realitatea e mai haioasă ca bancurile
Galerie Foto Se spune că sunt câteva locuri pe care este obligatoriu să le vizitezi în viață. Piramidele, Babilonul, Marele Canion, Cascada Niagara. Dar eu spun că Băileștiul trebuie inclus în acest „must do it”. Este...

Procurorul DNA, schimbat cu cel de la SIIJ în dosarul Alinei Bica

Procurorul DNA, schimbat cu cel de la SIIJ în dosarul Alinei Bica
Instanţa supremă consideră că poate participa la procesul în care se rejudecă apelul Alinei Bica doar un procuror de la Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, şi nu procurorul desemnat de DNA....

Poliartrita reumatoidă este sistemică: atacă şi inima, plămânii, rinichii, sistemul nervos

Poliartrita reumatoidă este sistemică: atacă şi inima, plămânii, rinichii, sistemul nervos
În capitolul medicinii despre bolile reumatismale se încadrează două categorii: boli de uzură, de degradare a articulaţiilor, boli degenerative şi boli reumatismale inflamatorii, mai puţine, dar mai grave. Cea...

Ancheta în afacerea „Peştele contaminat” va urca spre înalţi funcţionari ai statului

Ancheta în afacerea „Peştele contaminat” va urca spre înalţi funcţionari ai statului
Galerie Foto Afacerea “Peştele contaminat”, care a ieşit la iveală în aceste zile, după ce procurorul Teodor Niţă, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a luat urma unei reţele...

Ziua cuţitelor lungi. Verdictele care pot arunca în aer alegerile

Ziua cuţitelor lungi. Verdictele care pot arunca în aer alegerile
Galerie Foto Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă, astăzi, un nou termen în apelul formulat de preşedintele PSD, Liviu Dragnea, în ceea ce presa a numit “Dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman”. Este f...

Înalta Curte a achitat-o pe Kovesi înainte de proces

Înalta Curte a achitat-o pe Kovesi înainte de proces
Judecătoarea Francisca Vasile, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a dispus ridicarea măsurii controlului judiciar instituit de Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie pe numele...

Sindromul „burnout” distruge și afacerea, nu doar angajații

Sindromul „burnout” distruge și afacerea, nu doar angajații
Una dintre „maladiile” contemporane care afectează, în egală măsură, angajații și companiile, este sindromul „burnout”. Atunci când oamenii sunt suprasolicitați și încearcă să rezolve toate...

O bancă nu-şi poate recupera datoriile de la o companie debitoare din cauza SRI

O bancă nu-şi poate recupera datoriile de la o companie debitoare din cauza SRI
Galerie Foto Aflată în procedura insolvenţei, compania Mira Telecom, abonată, de ani de zile, la contracte importante încheiate cu structurile de forţă ale statului, se află în litigiu cu Banca Transilvania. Mai exact,...

Minunile Poliției Locale: a pus cetățenii să atace metroul

Minunile Poliției Locale: a pus cetățenii să atace metroul
Galerie Foto Primăria Sectorului 4 din Bucureşti este decisă să facă ordine în construcţii şi a dispus demolarea tuturor construcţiilor ridicate ilegal în aria sa de acoperire. Numai că în graba lor de a se conforma ordin...

Povestea românilor care au ajuns în Coreea de Nord

Povestea românilor care au ajuns în Coreea de Nord
Galerie Foto Alexandra şi Adrian sunt doi tineri pasionaţi de călătorii, care îşi transformă fiecare vacanţă în documentare filmate pe care le postează pe canalul lor de youtube. Cei doi nu pot sta liniştiţi la plajă,...

Planul de anihilare a Secţiei speciale. Cum pot fi blocate dosarele lui Kovesi

Planul de anihilare a Secţiei speciale. Cum pot fi blocate dosarele lui Kovesi
Galerie Foto Numirea, de către Camera Deputaţilor, a procurorului Gheorghe Stan, şef în funcţie al Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ), ca judecător în cadrul Curţii Constituţionale are un...

Antitusivele, doar la recomandarea medicului

Antitusivele, doar la recomandarea medicului
Cu privire la plămâni şi boli ale aparatului respirator,  circulă în populaţie o serie de variante inexacte de tratamente şi modul lor de administrare. Prin urmare, încercăm să limpezim legendele din popor...
Serviciul de email marketing furnizat de