Aerul tare al iubirii

Unii cred că o singură zi pe an este suficientă pentru a sărbători iubirea adevărată, pură, constantă şi atotcu­prinzătoare. Aşa să fie? Instinctul, ajutat la cei mai mulţi dintre noi de educaţie, ne îndeamnă să avem grijă de trupul nostru pur şi simplu pentru că el este... casa sufletului. Dar su­fletul şi trupul, câtă vreme trec îm­preună prin lume, au la rândul lor nevoie de o casă pentru a se a­dăposti, dar mai cu seamă pentru a-şi găsi perechea trup-suflet cu care să con­vieţuiască.

Unii cred că o singură zi pe an este suficientă pentru a sărbători iubirea adevărată, pură, constantă şi atotcu­prinzătoare. Aşa să fie?

Instinctul, ajutat la cei mai mulţi dintre noi de educaţie, ne îndeamnă să avem grijă de trupul nostru pur şi simplu pentru că el este... casa sufletului. Dar su­fletul şi trupul, câtă vreme trec îm­preună prin lume, au la rândul lor nevoie de o casă pentru a se a­dăposti, dar mai cu seamă pentru a-şi găsi perechea trup-suflet cu care să con­vieţuiască. Iar (pentru cine nu a aflat încă) fără aerul tare al iubirii, convieţuirea este imposibilă...

CASA UNITARĂ. O casă în care bărbatul şi femeia vor a se simţi bine trebuie să fie armonioasă şi unitară. În totalitatea ei şi în fiecare segment în parte. Cine crede că atmosfera romantică sau provocatoare trebuie să domnească numai în dormitor, iar camera de zi poate fi lăsată la voia întâmplării se înşală amarnic. La fel cum nu se poate să investeşti peste măsură pentru a avea o baie luxoasă, în timp ce bucătăria poate rămâne în paragină. Fiecare colţ al unei case trebuie să exprime bucuria de a trăi, respectul pentru propriile simţuri, uniunea întru lumină, culoare, parfum. Nu lăsaţi nimic la voia întâmplării într-un decor în care senzaţiile se suprapun şi se întrepătrund, adeseori fără să ne dăm seama, iar reacţiile noastre sunt pe măsura impresiilor primite din exterior. Mobilierul este important nu numai din punct de vedere al calităţii. Aveţi grijă câtă mobilă aşezaţi într-o cameră, cum o dispuneţi şi cu ce completaţi spaţiul disponibil. Evaluaţi încăperea ca pe un volum de umplut şi nu doar ca pe o suprafaţă de acoperit, cu fotolii, biblioteci sau covoare.

LUMINĂ ŞI CULOARE. Nici un obiect din casă nu există, din punct de vedere al percepţiei noastre, fără lumina şi culoarea potri­vite. Dispunerea şi dimensiunile ferestrelor şi a corpurilor de iluminat artificial se pun în rezonanţă cu nuanţa zugrăvelii, cu textura draperiilor, cu materialul podelei. Verticalităţile se echilibrează cu liniile orizontale, iar zonele de impact vizual se distribuie savant, pentru a putea obţine efectul scontat. Trecerea dintr-o încăpere în alta trebuie să aibă nu numai logica funcţio­na­li­tăţii, ci şi una intimă, bazată pe continuitate şi fluiditate. Sunt de evitat abordările dispro­por­ţio­­nate, şocante. Nu decoraţi o în­că­pere excesiv de rece, şi alta excesiv de caldă, pentru că veţi produce confuzie.

CĂLDURĂ ŞI CONFORT. Casa, cuibul iubirii tale, trebuie să aibă căldură şi confort. Căldura nu vine numai de la radiatorul fixat în perete, iar confortul nu îl dă numai canapeaua tapisată cu piele de cea mai bună calitate. Aşezaţi în lumină un tablou care emană căldură, puneţi la vedere vaza cu florile ce oferă confort sufletesc omului iubit şi veţi găsi fericirea unei case primitoare. Faceţi din spaţiul în care trăiţi un loc de bucurie continuă şi totală, pentru că iubirea este, la rândul ei, con­diţionată de aceste elemente esenţiale. Casa, ca şi iubirea, nu poate fi meschină şi nici exclusivistă. În interiorul unei case adevărate, precum în interiorul iubirii adevărate, trebuie să fie loc pentru întreaga lume. Casa ta nu poate fi doar locul perfect amenjat pentru traiul diurn sau nocturn, ea trebuie să aibă în plus farmecul capabil să te atragă ca un magnet. Iubirea nu poate fi doar mult lăudata chimie în doi, ea trebuie să aibă harul prieteniei, al altruismului, al acceptării necondiţio­nate.

SĂRBÅTOAREA IUBIRII. De fapt, casa ar trebui să fie o adevărată sărbătoare a iubirii. Scriu aceste rânduri cu gândul la aceia care cred că o casă este un fel de... ziua Sfântului Valentin. O zi în care, cu o bomboană de ciocolată, un trandafir roşu sau un diamant costisitor se încheie conturile cu iubirea pe anul în curs. O casă nu o faci (ori o cumperi), o mobilezi, te muţi în ea şi gata!, ţi-ai împlinit datoria pe viaţă... Casa, ca şi iubirea, înseamnă visul nesfârşit al unirii şi fertilităţii, al prieteniei şi înforirii perpetue, al schimbărilor guvernate de consecvenţă. Această axiomă este valabilă chiar şi pentru celibatari sau fiinţele singuratice, oameni care au dreptul la manifestări foarte personale ale iubirii, pentru că universul lor se întrepătrunde, totuşi, cu cel al altor semeni. În fond, ziua Sfântului Valentin este asociată şi cu iubirea castă, platonică, dezinteresată.

AMPRENTA PROPRIE. Cineva ar putea să înţeleagă că toate casele noastre ar trebui să arate cam la fel. Dar, împotriva producţiilor de serie mare, a mo­de­lor, a cutumelor de care nu ne putem dezbăra, fiecare dintre noi îşi pune propria amprentă asupra casei în care trăieşte. Aici intervin factorii de natură subtilă, ce ţin de temperament, de structura intimă, de educaţie, de tradiţie, de forţa imaginaţiei. Fantezia şi un stil de viaţă mai trepidant ne pot determina să mobilăm şi să decorăm într-un anume fel dormitorul, biroul sau camera de zi. De la austeritate maximă la cea mai extravagantă fantezie, orice este de fapt permis, cu o singură condiţie: să ne simţim cu adevărat bine în spaţiul creat.

REACŢIE UMANĂ. Bucuria unei case în care te simţi mi­nunat este şi mai mare atunci când constaţi că locul pregătit pentru tine şi perechea ta place şi altora, fie ele rude, prieteni, persoane mai mult sau mai puţin apropiate. Acest tip de reacţie perfect umană este destul de rar în cazurile de amenajare extra­vagantă şi întâlnit frecvent acolo unde domină linia generală a simplităţii. Cu cât suntem mai sofisticaţi, cu atât ne îndepărtăm mai mult de semenii noştri, pentru că sunt mai multe lucrurile care ne diferenţiază decât cele care ne apropie. Nu ocoliţi, aşadar, simplitatea şi nu o confundaţi cu lipsa de resurse sau de imaginaţie, pentru că simplu înseamnă întotdeauna frumos.

Golden Legend sau viaţa Sf. Valentin

Când spui Valentin este egal cu a spune că ai câştigat valorile unei mari credinţe. Valentin mai înseamnă şi valo­rosul ca­valer al Domnului, un cavaler niciodată învins, care poate spulbera oştile răului, apărând adevărul suprem al iubirii. Puţini ştiu că, înainte de a fi decapitat, forţa rugă­ciunilor sale a împlinit un miracol: fata temnicerului, oarbă şi surdă din naştere, şi-a recăpătat vederea şi auzul. Şi astfel, toţi cei ai casei au fost convertiţi la Credinţă şi Iubire. Sfântul Valentin este protectorul prieteniei, al iubirii romantice, dar şi al căsătoriei şi fer­tili­tăţii. Dar, să nu uităm şi de mio­riticul Dragobete care are o tradiţie bine înrădăcinată în lumea satului românesc, bene­ficiind în ultimii ani de atenţia cuvenită.

adrian.parvu@jurnalul.ro