Statul şi ONG-urile au avut de caştigat de pe urma reintegrărilor. Prin punerea copiilor in carca părinţilor autorităţile au scăpat in patru ani de 15 mii de guri de hrănit.

Politica de reintegrări masive in familie a copiilor instituţionalizaţi a fost o adevărată afacere pentru instituţiile statului, dar şi pentru unele ONG-uri care au accesat fondurile externe destinate reintegreţeilor. Prin punerea copiilor in carca părinţilor, statul a scăpat in patru ani de 15.000 de guri de hrănit.

"Ne-au trimis la părinţi, că nu le mai ieşea salariul la ăştia de la stat. Crezi că eu nu ştiu că stăteam cu doamnele de la centru... păi, eu nu vedeam că nu se mai săturau de bani?!" Asta a inţeles Bogdan Dumitrache, 14 ani, in ziua in care o asistentă socială l-a luat de la centrul de plasament şi l-a dus la mama muritoare de foame.

ECONOMII. Conform unei situaţii primite de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copiilor (ANPDC), numărul total de copii reintegraţi in perioada 2003-2007 este de aproape 15.000. Dacă inmulţim acest număr cu valoarea costului mediu lunar de copil aflat in centrul de plasament public, obţinem 2.880.000 de euro pe lună. Cheltuieli de care a scăpat statul roman o dată cu reintegrarea copiilor in familii.

Unele direcţii pentru protecţia copilului din judeţe spun că nu s-au scutit decat cheltuielile cu hrana copiilor, deoarece, chiar dacă nu mai sunt 100 de copii intr-o instituţie, ci doar 50, cheltuielile cu utilităţile şi personalul tot există. Chiar şi aşa, dacă facem un calcul la indicele de hrană, care este de 70.000 lei pe zi in acest moment, reiese că statul economiseşte lunar un milion de euro.

VARIANTA IEFTINĂ. Conform statisticilor aflate pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, in 2002, costul mediu lunar pentru un copil aflat intr-un centru de plasament public era de 6.100.000 lei, in 2005, acesta sărea la aproximativ 7.800.000 lei. Echivalentul in valută al acestor sume, calculate după cursurile aflate in arhiva BNR, fluctuează de-a lungul anilor 2002-2005 de la 200 de euro, 185, 167 la 216 euro in 2005. Aceasta ar insemna o medie de 192 de euro, pe lună, pe copil, in cei patru ani. Parcurgand acelaşi algoritm şi in cazul copiilor care au beneficiat de o altă formă de protecţie, asistenţa maternală, media este ceva mai mică, adică de aproximativ 125 de euro pe lună pentru fiecare copil. Din aceste medii rezultă că este mai scump un copil care trăieşte intr-un centru de plasament public decat cel care este ingrijit de un asistent maternal.

Cu toate acestea, se pare că, deşi numărul de copii aflaţi in centrele publice de plasament s-a injumătăţit, din spusele directorilor DGASPC, cheltuielile au crescut an de an. Motivaţia : au crescut preţurile la cazarmament, echipament, utilităţi, a crescut alocaţia de hrană a copiilor. Purtătorul de cuvant al ANPDC, Simona Pella, ne-a explicat că aceste cheltuieli nu au scăzut o dată cu reintegrarea in familii a copiilor instituţionalizaţi, deoarece standardele minime obligatorii pentru copiii care au rămas in sistemul de protecţie au crescut. Iar sumele care erau cheltuite cu copiii ce erau in sistem şi au fost reintegraţi in familii se duc şi către serviciile alternative (asistenţi maternali, case de tip familial, centre pentru mamă şi copil), şi către servicii de prevenire a abandonului.

SARACIE. Copiii au fost adusi in familii care abia traiesc de pe o zi pe alta si statul nu-i sustin financiar

BANI EUROPENI. La Braşov, in perioada 2000-2006, conform unei adrese trimise de către Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului, au fost reintegraţi aproximativ 2.463 de copii. "Sunt intrări (ale copiilor in sistem - n.r.) in permanenţă, dar, totuşi, e posibil să fi scăzut cheltuielile in timp, avand in vedere că au dispărut cheltuielile cu o parte din ei. Dar fondurile rămase se orientează către serviciile alternative", spune directorul general al DGASPC Braşov Mihaela Maxim.

Pe langă cheltuielile de care direcţiile de protecţie a copilului au fost scutite, reintegreţeii s-au dovedit a fi o afacere şi datorită valurilor de bani europeni care au intrat in curtea oricărei instituţii judeţene care avea proiecte pentru reintegrarea in familie. Conform ANPDC, 35 de proiecte privind "reintegrarea copiilor in familia naturală au fost finanţate de programele Phare 2001 şi Phare 2002. Suma totală a acestor fonduri europene se ridică la 21 de milioane de euro".

Reintegrări in familie la FOC continuu

Pe langă economiile pe care le-a făcut statul, de politica europeană a reintegreţeilor a profitat şi societatea civilă. Banii care au curs din străinătate in Romania pentru aceste proiecte au ajuns şi in vistieria unor ONG-uri.

Fundaţia "Familia şi Ocrotirea Copilului" (FOC) a fost printre primele ONG-uri care au profitat de fonduri externe pentru un program de reintegrare. "Abia atunci a inceput "moda", ca să zic aşa, cu reintegrarea", işi aminteşte directorul FOC, Mihail Carp, de anul 2003, cand şi-au asumat răspunderea să reintegreze nu mai puţin de 300 de copii in familiile naturale. Americanii, prin fondurile USAID, le-au dat bani să se asigure că toţi acei copii vor ajunge la părinţi acasă. Cate 50 de mii de dolari pe an a primit FOC. Problema organizaţiei o reprezenta faptul că era vital să atingă ţinta de 300 de cazuri de reintegraţi pentru a putea obţine toţi banii promişi de USAID. Dacă nu ajungeau la numărul ăsta, sumele care fuseseră cheltuite ar fi fost suportate de membrii ONG-ului. Cu toate acestea, preşedintele Carp zice că nu au lucrat niciodată sub presiunea că nu vor ajunge la numărul de reintegrări promise, pentru că era o cifră rezonabilă, stabilită pe baza unor studii iniţiale.

Carp consideră că a fost nevoie de intervenţia FOC. "Trebuia ca noi, ca ONG, să ne implicăm in reintegrarea copiilor, pentru că eram mult mai flexibili decat o direcţie generală de protecţie a copilului. Acestea sunt instituţii-mamut, din cauza birocraţiei iau intr-o lună decizii pe care noi le putem lua intr-o oră", explică Carp. Copiii reintegraţi de FOC proveneau din localităţile Buzău, Targu-Jiu şi Bucureşti , Sectorul 5. Douăzeci de specialişti au reuşit in doi ani să reintegreze 300 de copii. In medie, cam un copil la două zile ieşea dintr-un centru de plasament şi ajungea la părinţii care il abandonaseră iniţial. Cam de zece ori mai mult decat a reintegrat anul trecut DGASPC Ialomiţa sau DGASPC Călăraşi, de exemplu.

Fondurile de care a beneficiat fundaţia FOC fac parte din cadrul programului ChildNet, un parteneriat romano-american privind protecţia copilului, care s-a desfăşurat in perioada 2001-2005. Valoarea fondurilor au insumat 15 milioane de dolari. 21 de judeţe şi Bucureştiul au beneficiat de finanţare USAID pentru programe care au vizat reintegrarea copiilor.

Pentru programe legate de reintegreţei, Romania a avut mai multe vaci străine de muls. Conform unui raport al ANPDC din ianuarie 2003, programele cu finanţare externă in derulare la acea dată erau ChildNet (15 mil. USD), PHARE 99 "Dezvoltarea serviciilor pentru protecţia copilului" - (25 de milioane de euro), Child Protection Reform Project - 27 milioane USD, UNICEF Cooperation Program - 3.562 mil. USD. Un program de asistenţă tehnică pentru ANPCA oferit de Guvernul Marii Britanii şi al Irlandei de Nord in valoare de 3 millioane GBP şi un program de cooperare romano-francez.