x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special "Ai 30 de minute sa parasesti Clujul!"

"Ai 30 de minute sa parasesti Clujul!"

09 Iun 2005   •   00:00

Iacob Iulian, in rolul de intermediar pe piata neagra a organelor, a trebuit sa actioneze din nou. Trebuia sa faca rost de un al doilea donator daca voia sa-si primeasca banii pe rinichiul donat de el. La Institutul Renal de la Cluj se simtea inca o data nevoia de "marfa de calitate".

  • de IULIA BARBU, GABRIEL BURLACU
  • HOTARARE. Odata ajuns intermediar pe piata neagra de organe, Iacob Iulian a dat in vileag toata tarasenia de la Cluj
    Potrivit destainuirilor pe care Iulian Iacob ni le-a facut, de aceasta data, juristul clinicii, Emil Sabau, i-a sugerat sa dea un anunt in ziar prin care sa solicite ca are nevoie de un rinichi, exclusiv grupa 01. Brasoveanul sustine ca Emil Sabau i-a cerut sa ii aduca pagina de ziar, sa vada ca anuntul a fost dat, asigurandu-l ca ii va da banii pentru toate cheltuielile facute.

    ANUNTUL. Si de aceasta data, tanarul a facut ceea ce i-a spus Sabau, pentru ca voia cu orice chip sa isi recupereze banii. Iulian a mers la ziar si a dat anunt ca are nevoie de un rinichi grupa 01, pentru ca este bolnav. Si-a trecut numarul de telefon pentru a fi contactat. La scurt timp, Iacob a fost sunat de un barbat care sustinea ca se numeste Costica Herlea. Tanarul povesteste ca s-au intalnit langa gara din Brasov. Barbatul locuia in acelasi oras cu el. Varianta pe care i-a prezentat-o lui Costica a fost simpla. I-a spus ca el este bolnav si ca are nevoie de un transplant de rinichi. "Era un tip la 47-48 de ani, parul mai carunt, era destul de solid, m-am uitat la el sa nu fie cu grasime, cum zisese Sabau." Dupa prima discutie cu Herlea, Iulian l-a contactat din nou pe Sabau si i-a zis ca a dat anuntul in ziar si ca a gasit un posibil donator. Juristul i-a spus atunci sa-l asigure pe om ca va primi 100 de milioane de lei pentru rinichi. La scurt timp, tanarul a mers la Cluj cu cel de-al doilea donator pe care il ducea la Institutul de Urologie si Transplant Renal.

    "DONATOR LA COMANDA". Iulian si-a luat omul si au plecat spre Cluj, cand a fost anuntat telefonic de Sabau ca trebuie sa fie acolo pentru analize. S-au intalnit cu Emil si acesta i-a cerut lui Iulian sa vada anuntul din ziar. Tanarul banuieste ca juristul i-a cerut sa dea anunt in ziar ca sa aiba dovada ca este traficant de organe. "El mi-a zis dinainte sa ii aduc ziarul in care am dat anuntul. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca voia sa ma prinda cu ziarul ala, sa-l depuna in baza lor de date si sa ma aiba la mana." Pe Costica l-au trimis imediat la analize. Tanarul povesteste ca in acest timp el a stat din nou de vorba cu juristul. Acesta l-a asigurat ca va primi banii pe care ii datora de la operatia lui. Mai ales ca acum se tinuse de cuvant si ii adusese un al doilea donator. "I-am spus lui Sabau ca nu voi pune mana pe banii lui Costica. Voiam sa se descurce ei intre ei. Nu ma interesa decat sa imi vad banii promisi, cei 5.000 de dolari. Sabau a fost de acord", povesteste Iacob.

    NELINISTE. Barbatul, pe care il dusese la Cluj, de aceasta data a crezut pana in ultima clipa ca va dona rinichiul pentru Iacob Iulian. Momentul decisiv a fost cel in care au iesit analizele si omul a trebuit sa fie internat. Persoana care i-a spus despre ce este vorba a fost, dupa spusele lui Iulian, Emil Sabau. Juristul i-a explicat ca va dona pentru o alta persoana si ca nu trebuie sa isi faca griji, deoarece isi va primi banii. Brasoveanul sustine ca omul nu a parut dezamagit. La fel ca si Iulian, nadajduia sa primeasca niste bani. Isi pierduse locuinta in urma unor legaturi cu camatarii, iar cei doi copii pe care ii avea nu puteau sta pe drumuri. Iacob isi aduce aminte ca, in seara cand i-au iesit analizele, Costica a si fost internat. De aceasta data, Iulian Iacob a ramas la Cluj si s-a cazat la acelasi hotel din fata garii.

    COMPLICATII. Tanarul povesteste ca a doua zi l-a sunat Sabau. Juristul i-a spus sa o cheme pe sotia lui Costica la Cluj. Femeia trebuia sa-i aduca lui Herlea carnetul de sanatate si sa primeasca banii de pe rinichi. De fapt, Costica Herlea este singurul donator, dintre cei trei, care a avut carnet de sanatate. "Eu m-am bucurat ca am scapat de problema asta, sa-i iau eu banii de la Sabau. Chiar m-am gandit ca este bine ca vine si sotia lui la Cluj, sa ia ea banii." Femeia a venit la Cluj cu carnetul de sanatate. S-au intalnit la gara. El spune ca a dus-o pe femeie in camera de hotel pe care o inchiriase. Aici, sotia lui Costica a scos carnetul de sanatate si i l-a dat. Iulian povesteste ca la scurt timp a fost sunat de Sabau, care i-a spus sa coboare in fata hotelului, ca vine el sa preia documentul.

    ANCHETA. Clinica dr. Lucan, in mijlocul unui scandal cu iz de penal

    30 DE MINUTE. Brasoveanul spune ca a coborat in fata hotelului, unde Emil Sabau il astepta cu masina, un Opel rosu cu numar de Cluj. S-a urcat in masina juristului. "Niciodata nu am fost in masina lui. M-am gandit ca o fi avut vreun accident de i-a venit mintea la cap si credeam ca vrea sa-mi dea banii. Mi-am zis: "Uite, totusi, Dumnezeu e sus!"" Tanarul povesteste ca Sabau a pornit masina si l-a dus pe o straduta din apropierea garii, pe langa un viaduct. "Odata ajunsi in acea zona, Sabau a oprit motorul masinii. A inchis casetofonul, canta muzica, fiindca avea un casetofon cu fete detasabile, cum aparuse atunci, imi aduc aminte ca fuma tigari scumpe, era un pachet pe bord. Era baiat de baiat, ca doar lua bani pe rinichii nostri, de la fraieri. Imi zice: "Da-mi carnetul de sanatate". Il ia si il pune in torpedou, inchide usita aia si imi zice: "Mai, Iuliane, ai 30 de minute sa pleci din oras!". Dar, asa, relaxat, inca se si lasase pe spate in scaun.
    Parca nici dupa operatie nu mi se facuse pielea de gaina ca atunci, la amenintarea pe care mi-o facuse el. I-am zis ca nu vreau decat sa imi vad banii, asa cum ne fusese intelegerea. Urmatoarea fraza a lui a fost: "Eu am impresia ca tu nu ai inteles ce ti-am zis. Nu m-am facut inteles!"" Brasoveanul povesteste ca, dupa aceasta discutie, juristul a pornit masina si l-a dus inapoi la hotelul din fata garii. Iulian spune ca, imediat ce a coborat din masina juristului, s-a urcat in primul taxi care-i iesise in cale. Sabau a asteptat sa vada ce face. S-a gandit ca taxiul era singura lui sansa de a parasi Clujul in 30 de minute. "Imi era frica de faptul ca Sabau a luat numarul si da masina in urmarire sa vada daca am iesit din oras. Imi era frica sa nu ne gaseasca oamenii lui, la asta ma gandeam. Am plecat cat mai repede."

    "OAMENII LUI SABAU". Iulian povesteste ca in Clinica de Urologie si Transplant Renal de la Cluj a observat, atat cat s-a plimbat pe holurile institutiei de sanatate, niste oameni suspecti. Sustine ca a vazut aceste persoane de fiecare data cand a fost la institut. "Erau niste zdrahoni, destul de fiorosi. Unul era la parter, printre bolnavi, unde se faceau analizele, doi in spatiul de la domnul profesor si unul era sus, pana la usa de securizare, care se deschidea cu cifru." Tanarul brasovean sustine ca l-a auzit o data pe Sabau discutand cu unul dintre ei. "Barbatul avea un puternic accent moldovenesc. Asemanator celui care se vorbeste peste Prut", rememoreaza Iacob.

    SABOTAJ. In aceeasi seara a ajuns la Brasov cu taxiul inchiriat din Cluj. In urma amenintarilor pe care le-a primit, Iacob spune ca i-au trebuit cateva zile ca sa isi revina din noul soc. Dupa cateva zile si-a luat inima in dinti si l-a sunat iar pe Sabau. De aceasta data, el a fost cel care a amenintat: ""Fii atent, daca nu va pun toata garda si toata politia pe cap, chit ca intru cot la cot cu voi. Vom ajunge in tribunal si vom ajunge fiecare cu diferite capete de acuzare". La toate amenintarile mele, Sabau mi-a raspuns ca va trimite niste oameni la Brasov ca sa ma aranjeze", dezvaluie donatorul-intermediar din Brasov...

    Emil Sabau: "Nu o sa fac puscarie in Romania!"


    In urma mai multor incercari de a-l contacta, Emil Sabau, "piesa de rezistenta" in cazul donarilor de organe de la Institutul Renal din Cluj, a acceptat intr-un final discutia cu reporterii Jurnalului National.

    Jurnalul National: Emil, suntem niste tipi sinceri. Esti cam reticent la telefon…
    Emil Sabau: Nu, nu. Nu ne-am inteles exact, nu este vorba de reticenta, poate ca totusi exista si o anumita doza de reticenta, dar eram intr-o sedinta cu patronul si nu puteam vorbi.

    Esti de acord ca in ziua de astazi nu exista fapte filantropice suta la suta, mai ales in cazul in care este vorba despre donarea unui organ?
    Nu stiu sa ma pronunt, sa va spun sincer. Gandesc ca, daca ar fi vorba despre mama, tata sau fratele meu, as spune ca ar fi chiar o fapta filantropica donarea unui rinichi…

    Ai fost angajatul Clinicii de Transplant Renal condusa de profesorul Lucan?
    Da, am lucrat la clinica aproximativ doi ani si ceva ca jurist pe baza de contract de colaborare, incepand cu luna noiembrie 2000. Veneam de la Ministerul Finantelor, unde, sa fiu sincer, eram muritor de foame cu salariul pe care-l castigam… Aici am ales aceasta varianta, pentru ca timpul imi permitea sa ma mai ocup si de alte chestii. Iti dai seama ca nici aici castigul nu era cine stie ce. Alergam toata ziua prin tot Clujul.

    Iti aduci aminte de Iulian Iacob?
    Cand m-ai sunat si mi-ai spus despre ce vrei sa vorbim, am stat un pic, asa, sa-mi aduc aminte… Da, imi aduc aminte de el… de fata lui. Stiu ca l-am vazut. Dar de asta nu prea imi aduc aminte, de relatia mea cu el. E posibil sa fi schimbat cateva vorbe cu el pe la cafea, ceva de genul ce faci, pentru ce esti aici…

    Eu, pe atunci, la clinica aveam, daca pot sa spun asa, si atributii in relatiile publice. Vorbeam o limba straina, umblam imbracat frumos, de aia m-a luat doctorul la clinica. Lucan statea pe sus, in clinica, iar eu mai tot timpul eram pe jos, printre pacienti. Uneori mai veneau si nebuni pe-acolo si faceau atmosfera neplacuta, si, la indicatiile profesorului, tot eu ma ocupam de ei si ii indepartam. Ii amenintam pe toti ca ii dau pe mana politiei, cam asta era discutia.

    Bun, dar cum l-ai cunoscut tu pe Iulian Iacob?
    Daca mi-amintesc bine, la vreun an de la angajarea mea a sunat tipul asta la secretariatul clinicii si i-a spus secretarei ca are un cont in nu stiu ce banca si sa-l noteze. Sa puna banii intr-un cont, ca, daca nu, nu stiu ce face, reclamatii la politie. Adica era o tentativa de santaj clara. A lasat un numar de telefon. Profesorul mi-a zis: Suna-l si vezi ce vrea. Cand l-am contactat i-am zis: "Te rog frumos sa te potolesti, ca, daca nu, chem politia", chestie standard in astfel de situatii. De atunci, ce sa zic, eu nu l-am mai auzit ani de zile…

    A fost singura convorbire telefonica cu Iacob?
    Nu, a mai fost una prin noiembrie anul trecut. Profesorul mi-a zis ca eu eram atunci jurist si ca eu trebuie sa stau de vorba cu el, pentru ca el nu stie despre ce este vorba, ca se afla intr-o vacanta fericita. A doua oara, exact aceeasi discutie am avut-o.

    Stai putin, dar, pana la convorbirile telefonice pe care le-ai purtat cu Iacob, nu te-ai vazut deloc fata-n fata cu acesta sa purtati vreo discutie?
    Langa institut este o terasa unde se bea cafea. Acolo, la cafea, fiind mai mereu imbracat la costum, mai venea lumea, ma mai saluta, mai stateam la masa, mai povesteam. Acolo, zic eu, este posibil sa ma fi abordat el pe mine, dar nu mi-aduc aminte bine. Oricum, noi nu am avut conversatii. Ce, eu eram angajat de doua-trei saptamani la clinica… Si sa va spun parerea mea fata de toata chestia asta. Hai sa fim seriosi. In toata povestea asta eu ma vad pe mine jurist proaspat iesit de pe bancile facultatii, marele bogat de Finante, sa se trezeasca ditamai traficantul de organe… Eu pot sa-mi justific fiecare ban pe care l-am castigat si pe care-l castig. Hai sa fim seriosi! E absurd! Daca e sa fie vreun meci impotriva profesorului Lucan, si eu am fost scos la inaintare, asta este altceva.

    Tu, in perioada cand ai lucrat pentru profesorul Lucan, nu luai legatura cu pacientii?
    Nu, cu pacientii luam legatura, in sensul ca, nu stiu cum sa spun, de multe ori veneau persoane importante, veneau ministri. Sa zicem, venea ministrul X de la Bucuresti. Imi zicea Lucan: "Te duci si-l astepti la aeroport la ora x si il aduci la clinica", dar eu nu aveam cum sa discut cu ala ce problema are.

    Ai semnat vreun act notarial sau o declaratie a vreunui donator cum ca isi cedeaza rinichiul in scop umanitar sau stiintific?
    Asa era procedura atunci. Donatorilor li se dadea sa semneze niste formulare ca doneaza fara interese materiale. De multe ori, daca eram acolo, aceste formulare le dadeam eu, ca jurist.

    Ai fost chemat pana acum de organele de ancheta pentru declaratii?
    Nu, pana acum, nu, insa astept lucrul asta cu nerabdare! Eu stau foarte linistit, ca nu am sa fac puscarie in Romania!

    Iuliu Pancratiu Gheorghiu: "O sa aranjam sa-ti primesti banii"



    Ivit fara sens in mijlocul scandalului, fostul ambasador al Romaniei la Vatican Gheorghe Iuliu Pancratiu Gheorghiu a incercat sa aplaneze conflictul dintre donatorul Iulian Iacob si directorul Institutului Renal din Cluj, prof. dr. Mihai Lucan. Diplomatul recunoaste ca in incercarea de armistitiu i-a oferit lui Iacob niste bani, numai ca acesta i-a inselat asteptarile, dand totul publicitatii...

    Jurnalul National: Domnule ambasador, cum ati devenit unul dintre actorii principali in povestea donarii rinichiului de catre Iulian Iacob?
    Iuliu Pancratiu Gheorghiu: Intr-una din vizitele mele medicale la clinica bunului meu prieten Lucan, el mi-a povestit ce i se intampla. Anume ca pana atunci primise o serie de telefoane de la Iacob, prin care-i cerea bani. Ce pot sa va spun este ca pe mine ma dezgusta tot ce este de natura scandaloasa. Intr-adevar, m-am dus si m-am intalnit cu respectivul la Brasov, unde l-am intrebat care este situatia. Nu mai are rost sa repet, pentru ca ce mi-a zis mie este probabil ceea ce v-a spus si dumneavoastra. Ce sa spun, povestea pe care mi-a spus-o are foarte mare baza memorata. Cred ca a repetat de foarte multe ori tema asta.

    Cand v-ati intalnit prima data cu Iacob Iulian?
    Pe 17 noiembrie 2004. Atunci, el mi-a dat o serie de nume si cu cine a luat contact atunci, cu acest domn Sabau, dar a nominalizat si alte persoane, pe care eu nu le cunosc, pentru ca aici il cunosc doar pe domnul Lucan. Ce am mai vorbit atunci... El face parte din organizatia de revolutionari. A venit dupa prima intalnire la Bucuresti, nu cum sustine el, ca il chemam eu, ci, de fiecare data cand venea la Bucuresti la organizatie, imi dadea telefon si ma intreba daca ne putem vedea. Binenteles, cand nu aveam program, ma intalneam. Chiar ultima data m-am intalnit cu el acum, in luna martie.

    Care erau doleantele lui, domnule ambasador?
    Zice ca "Domnule, sa mi se dea banii..."

    Bine, bani, dar nu l-ati intrebat pe ce baza cere el bani?
    Zicea ceva de o restanta. L-am intrebat daca profesorul stie ceva de treaba asta si mi-a raspuns ca el crede ca nu stie de ce aranjamente se fac acolo, dar ca stie omul cu care a vorbit, adica Sabau. Eu sunt prin firea mea construit spre a face eforturi spre buna intelegere. Dovada ca l-am tratat cu toata omenia. Cred eu ca nu poate sa-mi reproseze acest om nimic din acest punct de vedere.

    Cum v-ati aratat omenia fata de acest om?
    Pai i-am zis: "Ma, o sa aranjam in asa fel, incat o sa-ti primesti aceasta suma de bani de care spui tu si cu asta sa se termine toata treaba..." Da, sigur ca da, am primit confirmari din partea lui. In timp, asa, i-am dat bani. Nu am ajuns la suma care o pretindea el. Practic, eu l-am crezut un om de buna-credinta, numai ca mi-am creat convingerea ca individul este pur si simplu de rea-credinta, pentru ca nu a asteptat sa se termine toata treaba asta si a dat totul publicitatii, din moment ce ati aflat. La Brasov, cand m-am deplasat pentru niste treburi pentru Fundatia Dacia, unde sunt membru, m-am intalnit din nou cu el. Am baut o cafea impreuna si in timpul discutiei ma intreaba: "Domnule, de unde aveti banii pe care mi i-ati dat (n.r. - aproximativ 2.500 de dolari, din afirmatiile lui Iulian Iacob)? Zic: "Domnule, sunt banii mei si oi vedea eu cum i-oi recupera".

    V-a povestit si altceva?
    Mi-a povestit cum a mai dus pentru donare alti doi indivizi. Timp in care eu l-am asigurat de faptul ca, pentru ca a dat declaratie ca a donat rinichiul in scopuri stiintifice, nimeni nu poate sa-i faca nimic.

    NU RATATI!
    O noua marturie in scandalul intermedierii de organe de la Institutul Renal din Cluj. Cel de-al treilea donator confirma vanzarea propriului rinichi si in acelasi timp existenta retelei de trafic coordonate de halatele albe clujene.

    SPECIAL / DEZVALUIRI
    ×