Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marire si decadere in familia celui mai temut ministru de Interne al Romaniei. Alexandru Draghici a marcat puternic represaliile din vremea lui Gheorghiu-Dej. Longeviv ministru de Interne si sef al Securitatii, el a fost exclus din PCR in 1968 de Nicolae Ceausescu pentru a dovedi ca Romania intra intr-o alta epoca. Un interviu cu fiul lui Draghici deschide noi ferestre spre un trecut deloc limpede generatiilor si de ieri, dar si de astazi.
CV Alexandru Draghici- S-a nascut in 1913 in localitatea Tisau, judetul Buzau;
- Intre anii 1935-1944 a fost inchis la Doftana; n Dupa 1944 - secretar al PMR organizatia Bucuresti;
- A fost cel mai longeviv si puternic ministru de Interne comunist: 1952 - 1965;
- 1952, Directia Generala a Securitat ii Poporului este incorporata in Ministerul Afacerilor Interne (MAI) si Draghici devine, automat, si seful Securitatii;
- 1965 - Gheorghe Gheorghiu-Dej moare. Draghici este schimbat de la conducerea MAI si numit viceprim-ministru;
- 1968 - este exclus, la cererea lui Nicolae Ceausescu, din PCR. Isi pierde si postul de viceprim-ministru. Devine sef la IAS Buftea;
- 1972 - iese la pensie;
- 1989 - i se cere sa faca o cerere de reprimire in PCR. Refuza.
- 1991 - fuge, impreuna cu sotia lui, Marta Draghici, in Ungaria, pentru a scapa de ancheta care urma sa inceapa la Bucuresti;
- 1992 - Guvernul roman face o cerere de extradare, dar autoritatile ungare refuza sa-i dea curs favorabil;
- 1993 - moare la Budapesta.
Se spune ca pentru pacatele parintilor platesc adesea si copiii lor. Fiul lui Alexandru Draghici este insa convins ca tatal sau nu si-a incarcat constiinta cu nici un fel de fapte reprobabile. Si tocmai de aceea nu-si poate explica de ce trebuie astazi sa poarte un razboi cu fantomele trecutului. Are procese pe rol, unul pentru o casa nationalizata din care a fost evacuat, altul pentru plata unor despagubiri. Mai e si Marele Proces al Comunismului, care se judeca numai pe coli de hartie. Si in constiintele oamenilor. De cativa ani, impreuna cu sotia sa, Lucia Draghici, care a participat si ea la acest interviu, incearca sa se descurce prin hatisurile tranzitiei. Fiul celui care a condus Ministerul de Interne in vremea lui Dej si-a deschis o mica afacere din care incearca sa scoata profit. Trebuie sa se lupte cu trecutul si cu reticenta celor care tresar si acum cand aud rostit numele Alexandru Draghici. Crede ca numai pentru vina de a fi "fiul tatalui sau" a fost si evacuat din casa in care a locuit. Acum traieste intr-o locuinta modesta, alaturi de sotie, fiica lor de numai 12 ani si cativa caini pe care-i iubeste si-i ingrijeste. In plus, in aceeasi casa mai stau doua batrane: mama lui - Marta Draghici, sotia fostului ministru de Interne, si sora acesteia.
Jurnalul National: Unde s-a nascut tatal dumneavoastra? Alexandru Draghici: S-a nascut in 1913, in comuna Tisau, o localitate situata la vreo 40 de kilometri de Buzau. Parintii lui erau oameni simpli, tarani, eu nu i-am cunoscut deloc, nu i-am mai apucat, pentru ca intre mine si tatal meu e o diferenta foarte mare de varsta, lipseste practic o generatie. Am fost doar de cateva ori la Tisau. Stiu insa ca tata n-a avut legaturi foarte stranse cu familia.
De ce?! (ofteaza) E greu de spus. Probabil ca era genul de om care n-a vrut sa profite de pe urma functiei lui, spre deosebire de altii din perioada respectiva... El nu a avut chestia asta, de a-si ajuta rudele apropiate. Tata era cel mai mic dintre frati. Consider eu ca a fost o chestiune de educatie. De influenta de partid. Nu considera ca trebuie sa aduca avantaje familiei.
Ce scoala a facut? O scoala de lacatusi, ceva de genul asta, pentru ca el, ca meserie, era lacatus la CFR.
V-a povestit de ce a aderat la convingerile comuniste si nu la cele legionare? Era un fiu de taran plecat la numai 17 ani la Bucuresti. Isi gasise de lucru in atelierele CFR. Asta spune multe, cred eu. Apoi mai era si anturajul... Si poate ca si factura lui umana l-a indreptat spre Partidul Comunist. El, personal, nu mi-a povestit insa nimic, niciodata, despre cum a aderat la partid.
Cand a fost arestat si inchis la Doftana? In ""35 avea 22 de ani. Asta este si perioada in care a cunoscut-o pe mama. S-au intalnit in inchisoare. Mama fusese arestata prin ""43, iar tata era deja acolo. El fusese condamnat la 15 ani de puscarie ca ilegalist. Mi-a spus doar ca motivul arestarii fusese apartenenta sa comunista. A facut 10 ani de inchisoare si in ""44, cu o saptamana sau doua inainte de 23 august, a evadat. Evenimentele care au urmat au fost salvatoare pentru ei, pentru ca altminteri imi imaginez ca ar fi fost destul de dificil sa scape. A fost judecat in grupul Anei Pauker. Era singurul roman din grup, pentru ca, la vremea respectiva, foarte putini romani aderau la miscarea comunista. Restul erau evrei sau unguri.
Ca si mama dumneavoastra, Marta Draghici... Mama e unguroaica, intr-adeva r. Dar nu si evreica, asa cum s-a mai scris. S-a nascut in Bucuresti. Tatal ei, pe vremea primului razboi mondial, a fost inchis in lagar, asa cum se proceda cu toti cei care veneau din Imperiul Austro-Ungar. Dar mama n-a avut de suferit pentru ca ar fi fost unguroaica...
Sunt unii care spun ca, datorita tenului mai inchis pe care-l avea, si tatal dumneavoastra ar fi fost de etnie rroma. E adevarat? Nu. Este prima oara cand aud acest lucru.
Care a fost povestea de iubire dintre parintii dumneavoastra? S-au cunoscut in inchisoarea Vacaresti. Apoi stiu ca s-au reintalnit in libertate si prin ""47 s-au casatorit.
S-au casatorit din dragoste? Da.
Nu-i aducea flori, nu era atent cu dumneaei, n-ati surprins nici un gest de tandrete? Ba da. I-a adus flori. Acum pot sa spun cu toata convingerea ca mama a avut o influenta destul de mare asupra lui. Ea sustine ca nu avea influenta si ca tata nu-i povestea nimic de la serviciu, ca nu comunica cu ea. Cel putin in astia, ultimii 20 de ani...
Si pe perioada cat a fost ministru de Interne? Nu discuta cu ea problemele de serviciu.
Mama dumneavoastra a fost vreodata angajata, a avut serviciu? Imediat dupa eliberarea din inchisoare a fost numita adjunct de sef de sectie la Comitetul Central, dar, la un moment dat, prin ""53-""54, a trebuit sa se retraga, pentru ca tata devenise ministru. Ori se daduse o hotarare ca nu pot lucra ambii soti ca demnitari. In Doftana l-a cunoscut pe Gheorghe Gheorghiu-Dej.
V-a povestit despre aceasta intalnire? Nu foarte mult. Nici eu n-am insistat... Vedeti, noi, eu si sora mea, am fost crescuti un pic altfel..., am avut o copilarie mai ciudata. Ni se spunea tot timpul "nu ai voie sa vorbesti, nu ai voie sa-ti spui parerea". Era chestia asta, cu ascultarea in casa.
Era disciplina? Nu disciplina, ci teama de a nu fi ascultati. In perioada Ceausescu, atunci cand voiam sa vorbim intre noi, ieseam din casa si discutam. A avut vreodata tatal dumneavoastra momente de tandret e cu copiii lui? Cand eram mai mici se mai juca cu noi, ne scotea in oras... Dar nu se ocupa foarte mult de noi. Eu si sora mea am fost crescuti separat, fiecare de cate o guvernanta nemtoaica. In ""73, cand a plecat in Germania, intr-un azil de batrani, mi-era cea mai apropiata persoana... Eu si sora mea n-am avut niciodata program comun si nici o relatie foarte apropiata.
Ce fel de om era acasa? Executa ordinele mamei prin casa. Era destul de tacut. Nu avea iesiri necontrolate, era destul de calm, iar daca izbucnea vreun scandal, el iesea afara, ca sa evite discutiile.
Ce sfaturi de viata va dadea, ca tata? Sa nu fie incalcata legea, ce e bine, ce e rau, sa nu faci rau... Dar astea le stiam deja de la guvernanta mea, eram bine directionat... Si facusem liceul german, eu si sora mea.
Mama dumneavoastra era o femeie cocheta? Da, ii placea sa se aranjeze. Toti cei care aveau situatie in vremea respectiva se duceau la Paris, in capitala modei. Se ducea si mama, cam o data pe an, sa-si cumpere toalete. Si acum e cocheta, desi are 86 de ani...
Unde isi petreceau vacantele? Au fost mai multe case. La vremea respectiva, demnitarilor li se repartizau diferite locuinte. Erau locuinte de serviciu. Eu cunosc casa in care m-am nascut, in ""64. Iar in ceea ce priveste stilul de viata... Practic, serviciul si functia pe care o avea implica o viata personala destul de retrasa. Ministerul de Interne avea, la vremea aceea, foarte multe probleme. Era o lupta continua cu acei asa-zisi dusmani. Nu prea isi petreceau vacantele, nu stiu decat de o plecare, in Italia, in ""60. In rest, mare, munte, ca ceilalti...
"Era concurent cu Ceausescu, nu prieten"
Fiind inchis, Alexandru Draghici n-a avut cum sa lupte pe front. Si-ar fi dorit asta? N-as crede asta. A stat 10 ani la puscarie pentru niste convingeri politice si inseamna ca avea o credinta totala fata de ideologie. Sunt convins ca face parte din acea generatie de comunisti care, daca primeau un ordin, il executau!
Dupa 23 august 1944, care a fost ascensiunea lui? A fost secretar de partid pe Bucures ti. Apoi, in perioada ""52-""53 - ministru adjunct la Interne si, dupa aceea, ministru plin. In ""65, dupa venirea lui Ceausescu la putere, a fost viceprim-ministru, pana in ""68.
Ca ministru de Interne, avea un grad in armata. Cum l-a obtinut, daca n-a fost nici macar soldat? A fost o chestie politica, pe linie de partid. Eu l-am intrebat cum de a putut sa accepte postul de ministru de Interne. Si mi-a spus ca la vremea aceea, in momentul in care primea o insarcinare de la partid, nu putea sa o refuze, pentru ca ar fi avut repercusiuni. Neplacute!
Cine l-a sprijinit in cariera? Dej, in mod sigur! A contat in primul rand faptul ca fusese inchis pentru convingerile comuniste. E o chestie de istorie si de modul de organizare. Fiecare conducator, in momentul in care vine la putere, isi pune in functii oamenii lui. Si acum e la fel si asa va fi mereu...
Avea o relatie buna cu Gheorghiu-Dej? Foarte buna, l-a apreciat si au fost chiar prieteni. Ieseau impreuna la plimbare, mergeau pe jos fara garzile de corp si discutau.
El era deci omul lui Dej. Ca si Ceausescu, pe care tatal dumneavoastra l-a cunoscut la Doftana. Erau prieteni in ""44? Prietenia e o chestie relativa... Proveneau din aceeasi generatie si asta poate ca e si motivul pentru care intre ei era mai mult o concurenta decat o prietenie. Nici o clipa, din ce mi-a povestit tata, nu pot sa afirm ca intre el si Ceausescu a fost prietenie! In momentul in care a devenit ministru de Interne a preluat automat si postul de sef al Securitatii. L-a speriat aceasta provocare? A primit postul cu un pic de teama. Implica o mare raspundere. Contextul istoric de atunci era complicat. La vremea aceea, el spunea ca erau sute de mii de oameni arestat i, fara o baza legala. S-a pus problema trierii detinutilor la vremea respectiva. El a mostenit de la Teohari Georgescu o situatie destul de dificila, cu multi arestati abuziv. Arestari s-au facut si dupa ""52...
Arestari s-au facut si dupa ""64, se fac si astazi. Nu incerc sa-l disculp, a apartinut unui sistem si arestarile care s-au facut in perioada lui s-au facut cu cunostinta tuturor celor ce faceau parte din sistem.
Si ordinele se discuta, nu se executa? Era vorba de niste oameni, totusi, care aveau familie, destine. Pai toti avem familie si destine!
Ce rol a jucat tatal dvs. in anihilarea Anei Pauker? Nu stiu ce rol a jucat. Perioada respectiva mi-e necunoscuta, am citit doar niste carti in care se incearca reabilitarea ei. Nu cred ca a putut el, ca persoana, sa aiba un rol in problema asta. Atunci incepea ascensiunea lui Dej, iar tata nu era intr-o functie importanta. Era secretar de partid pe Bucuresti. Nu avea nici un cuvant de spus.
Dar in procesul lui Lucret iu Patrascanu, lucrurile stau cu totul altfel... Da, lucrurile stau altfel. Exista aceste stenograme care au aparut si in presa - asta a fost unul din punctele pe care se bazeaza si eliminarea lui in perioada lui Ceausescu. Acuzele care se aduc pentru perioada respectiva.
V-a vorbit vreodata de Patrascanu? Da, mi-a vorbit destul de el. Problema este ca... la un moment dat si-a pus problema sa vada daca lucrurile sunt sau nu sunt normale. Probabil ca era un gen de lupta pentru putere. Exista si niste influente care au venit de afara. Asta era impresia lui...
Dumnealui si-a pus totusi problema ca ceva ar fi in neregula in acest proces? Sigur. Evident. Si, practic, se pare ca Lucretiu Patrascanu a fost unul dintre punctele nevralgice ale perioadei lui Dej. Si n-a fost singurul. A fost si Foris inainte.
A avut impulsul de a trece de cealalta parte a baricadei in procesul Patrascanu? Nu putea sa treaca de cealalta parte a baricadei si nici nu cred ca ar fi vrut. V-am spus. Era genul de comunist convins. Era un gen de om care nu accepta... era mai legat de lege, de regulamente. Problema e ca aceea a fost o perioada destul de tulbure. Pentru toata Romania. E foarte greu sa judeci acum aceste lucruri. Sa nu uitam ca in perioada respectiva eram dupa razboi, o influenta foarte puternica si o ocupatie sovietica. Trebuie judecat in contextul istoric existent, pentru ca diferentele sunt foarte mari.
De unde primea ordine? Cine-i dicta arestarile? Biroul Politic. Asculta de Gheorghiu- Dej.
Asculta de ofiterii sovietici? A ascultat de ofiterii sovietici o anumita perioada insa, oricum, ei au fost eliminati de catre el. Dej a avut ambitia asta. Moscova intotdeauna a avut o influenta destul de mare. Cand am spus ca au fost probleme cu organizarea Securitatii ma refeream si la problemele cu ofiterii sovietici. A reusit sa-i elimine treptat. Controlul lor asupra Romaniei era destul de puternic. Ei, in final, au fost retrasi, asta a fost dorinta conducerii de partid.
De Pantiusa v-a povestit? Ati auzit numele acesta rostit in casa? Pintilie. A fost adjunct de ministru. Cu tata nu era in foarte bune relatii. A trebuit sa-l inghita. Parerea mea ca si in cazul Patrascanu, ca si cazul tatalui meu, a aparut pe vremea lui Ceausescu pe baza acestei lupte pentru putere si, practic, trebuiau gasite niste motivatii pentru excluderea tatalui meu. Ele au fost cautate timp de doi ani si s-a mers chiar pana la a vedea daca au fost acceptate cadouri de la ambasadori. Cadouri se fac si-n ziua de astazi si se faceau si atunci.
Si ce cadouri primea? Nu le-a primit niciodata, le refuza intotdeauna si chiar au fost discutii pe partea asta cu Dej. Nu era genul, sa spunem, materialist, interesat de bani. In momentul in care Draghici a venit, inchisorile erau pline de detinuti cu sau fara vina. S-a facut o triere a lor si au fost multi eliberat i. S-au desfiintat lagarele de munca in ""54. Draghici a inchis Canalul Dunarea - Marea Neagra. A interzis bataia in inchisori... Atat cat l-am cunoscut eu, va spun ca era un om de un bun-simt iesit din comun.
Imediat dupa moartea lui Dej a fost inlocuit de la conducerea Ministerului Afacerilor Interne. Cine a fost autorul? Era lupta pentru putere. Dej era pe moarte si in sedinta Biroului Politic al partidului urma sa fie ales succesorul. Doua persoane s-au opus: Ceausescu si tata, care a spus ca, atat timp cat Dej traieste, nu ar fi bine sa se ridice aceasta problema. La moartea lui Dej, tata s-a ocupat de primirea delegatiilor care veneau la inmormantare. A primit telefon de la Maurer, care l-a intrebat: "Unde ai fost azi, la ora 4?", "La birou", "N-am putut sa dau de tine. Noi ne-am intalnit si am hotarat sa fie Ceausescu. Ce parere ai?". "Daca ati luat hotararea fara mine inseamna ca parerea mea nu conteaza! ", a zis tata.
Era si tatal dumneavoastra candidat la succesiunea partidului? Am auzit si varianta asta, insa cel mai sigur era Gheorghe Apostol. Pe el il dorea Dej.
Si de ce a iesit Ceausescu? Cine "a facut cartile"? Maurer a fost cel care l-a sustinut in totalitaste. Era un om si comod, isi dorea puterea, dar credea ca-i este mai usor sa stea in spatele lui Ceausescu si sa-l manevreze. Pe vremea aceea, Ceausescu parea inofensiv... Calculele lui Maurer au fost gresite: in ""72 sau ""73 a fost pus la locul lui, a iesit la pensie drept recompensa.
In ""65 a fost numit viceprim- ministru. Si-a pastrat aceeasi viata? Da. Schimbarea lui din functie a fost prima incercare a lui Ceausescu de a prelua controlul asupra Ministerului de Interne si, automat, asupra Securitatii. Dupa ""68, primele capete care au cazut au fost al tatalui meu si al lui Apostol. Apostol, practic, din ""72 pana in ""88 a fost ambasador in Brazilia si Argentina. Trecuse de varsta pensiei, dar se uitase asta si continua sa fie ambasadorul Romaniei. Ceausescu il dorea cat mai departe. Dupa ce a fost scos din functie, tata s-a intalnit cu diferiti generali care-i spuneau "daca mergeti la Ceausescu, sa va cereti scuze, n-o sa fie nici o problema! ". Numai ca n-a dorit lucrul asta. Pe el l-a afectat extrem de mult caderea asta, excluderea din partid. Nu renuntarea la functie, cat excluderea din partid. In ""89, inainte de Congres, a fost chemat de Nicolae Constantin, seful Comisiei de revizie, si i s-a propus reprimirea in partid. Acum imi inchipui ca a facut chestia asta cand a vazut ca tata n-a participat la "scrisoarea celor 6". Pentru ca imediat dupa asta a aparut oferta din partea lor. Iar el n-a participat la acea scrisoare, pentru ca el nu mai avea legaturi, relatii.
