x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Amigdalita lui Gil Dobrică

0
Autor: Paul Rogojinaru 18 Dec 2007 - 00:00
Amigdalita lui Gil Dobrică


N-a avut de la naştere acea voce inconfundabilă. Şi totuşi, după o vreme, nu se ştie de ce, Dumnezeu şi-a adus aminte de el. Insă, pe undeva, i-a creionat acelaşi destin ca al lui Iov, cel din vechime. L-a făcut să sufere fizic, ca să-l poată blagoslovi cu har. Aşa a ajuns Gil să aibă o voce dumnezeiască. Căci măna şi voinţa Celui de Sus au fost...

N-a avut de la naştere acea voce inconfundabilă. Şi totuşi, după o vreme, nu se ştie de ce, Dumnezeu şi-a adus aminte de el. Insă, pe undeva, i-a creionat acelaşi destin ca al lui Iov, cel din vechime. L-a făcut să sufere fizic, ca să-l poată blagoslovi cu har. Aşa a ajuns Gil să aibă o voce dumnezeiască. Căci măna şi voinţa Celui de Sus au fost...


Se spune că trei sunt momentele care incheagă şi punctează viaţa unui om: naşterea, nunta şi moartea. Gil n-a avut parte să joace la propria-i nuntă. A căntat şi a dansat la alţii. Chiar dacă a iubit şi la răndu-i a fost iubit de femei, nici una nu a intrunit condiţiile pentru a deveni doamna Dobrică. Cel Sfănt l-a logodit insă cu soarta. Pe cănd avea 17 ani, o amigdalită l-a dus pe masa de operaţie. După ce i-au fost scoase amigdalele... minune!... S-a trezit cu o voce apropiată de cea a vestitului Ray Charles. Aşa a inceput noua naştere a lui Gil Dobrică. La Craiova, in casa in care a locuit şi el, nu a mai rămas decăt doamna Florina Pătru, sora lui mai mică, impreună cu familia. Ne-am pus să povestim despre copilăria lui Georgică, cum il alintau ei, şi despre ultimele săptămăni de viaţă. Nunta am sărit-o din schemă, că n-a fost să fie. Nuntirea cu destinul (am hotărăt impreună) a fost atunci cănd a spus cu altă voce "da" sorţii. Şi nu in biserică, ci pe un pat de spital. Dar tot in straie albe se spune că a fost. Olteancă autentică, ii turuia gura cu verva cu care vrăbiuţele moşesc primele zile insorite ale primăverii. Am inregistrat cu doamna Florina o casetă intreagă de amintiri, că i-am şi zis: "Doamnă, trăserăm noi o casetă, dar dacă stăteam de vorbă cu o familie de ardeleni se puneau două".


FOTBAL CU CÃ...RPE. Doamna Florina făcuse din sufragerie un mic muzeu, un altar de inchinăciune pentru fratele său. Erau tablouri cu el din tinereţe şi pănă spre apus, zeci de poze de la intălnirea cu Ray Charles, magnetofoanele lui, CD-urile, televizoarele, hainele purtate etc. Cănd povesteşte nu mai e tristă. L-a plăns destul in jumătatea de an scursă de cănd a murit. Mai ales că vrea să-l păstreze vesel in minte şi-n viforniţa amintirilor, cum vesel a fost el insuşi viaţa intreagă. "Ne-am născut in Călăraşi, lăngă Dăbuleni şi Bechet, aproape de Dunăre. Ne-a fost fericită copilăria, că eram mulţi, şi cănd sunt mulţi şi veselia e mai mare. Imi aduc aminte că ii plăcea să joace fotbal, ştiţi cu cine? Cu Vergică Şovăilă, ăl de este primar acum in Călăraşi. Pe atunci nu erau mingi de cauciuc, ca acum, sau nu aveau ei. Dar puneau multe cărpe străns legate cu nojiţe şi băteau ghemotocul ăla toată ziua. Venea acasă cu buricele deştelor julite, că mai jucau şi desculţi. Avea şi momente cănd nu ii plăcea să stea cu prietenii. Şi atunci il luam eu şi cu fratele geamăn, ba la grădină, ba să culegem bumbacul. Georgică, hai să ne bumbăcim, aşa ii ziceam."


STÃ...NGACI, DAR SÃ...RITOR "Sămbetele şi duminicile le stăteam cu el la şosea pe o bancă, că noi stăteam chiar aproape de şosea, a treia casă. Şi ce credeţi... eu il ţineam in braţe, că era mic, şi mi-a căzut, şi in momentul ăla şi-a frănt măna dreaptă. De atunci a inceput să facă totul cu măna stăngă şi stăngaci a rămas in toate. Dar absolut in toate. Cănd era deja mare s-a dus la munte să schieze şi dintr-o greşeală şi-a fracturat piciorul şi a stat cu el in gips 3 luni la Predeal. Ulterior s-a dus să cănte la munte pentru nu ştiu ce patron şi şi-a fracturat iaraşi piciorul, şi-a rupt nişte coaste şi măna dreaptă. Era foarte priceput in schimb la munca cămpului. Ii plăceau caii, avea un cal Mugurel. Insă el incăleca pe toţi caii, poate il simţeau că are suflet bun. Tăticu’ il lua mereu la lucrul cămpului, la cosit. Nu pregeta de la treabă. Cănd trebuia să-i aducă lemne mămichii, el era săritorul. Mititel cum era, fugea să ia lemne şi le aducea cu brăţucul lui ăl stăng, că nu putea cu dreapta. Mămica zicea, săraca: uite, ăsta e vrednic şi Florina, ăilalţi sunt nişte leneşi, puturoşi. Cănd se ducea să ia apă, se ducea la cişmeaua Alepirei (aşa era porecla) şi aducea găleata pe jumătate plină cu măna a stăngă, că pe dreapta i-o fracturasem eu. Şi mămica zicea: Doamne, de ce ajutor imi este, pe ăsta-l oprim să rămănă şi pentru vite şi pentru cai şi pentru pămănt, căruţă... Că era foarte muncitor..."


LA PESCUIT DE "JUVEŢI". "O pasiune a lui era pescuitul. Işi scotea răme de cu seara, le punea intr-o cutie, işi lua mămăligă pentru nădit şi in zori pornea. Eu muream, că vroiam să merg şi eu, dar el zicea: nu, tu rămăi acasă. Şi mie imi plăcea să merg, că eu socoteam peştii cu măna şi scoicile le scoteam cu piciorul. Dar el cănd căuta scoici se băga cu capul pănă la fundul apei. Şi am impresia că de aici i s-a tras, că avea o otită la urechea stăngă. Le scotea cu măna şi mi le dădea mie să le bag repede in traistă. Ne plăceau scoicile, le făceam măncare, scoici umplute, scoici cu usturoi... Dar el prindea peşti, să ştiţi! Cănd ajungeam acasă mămica zicea: ia uite!, mănca-l-ar mama, ne adusă şi nouă juveţi... Că ea aşa zicea la peşti, "juveţi", ca Nea Mărin. In vacanţe insă il luam pe Mitrulică cu acordeonul şi mergeam in port la Bechet, la Dunăre. Veneau şi dăbulenii şi călărăşenii, sărăţenii, becheţenii, toţi in costume populare şi, Doamne, ce frumos era! La căminul popular se ţineau seri literare cu poezii, căntece, dansuri şi toţi din familie eram prezenţi. Cănta şi Georgică, dar el nu cănta melodii populare, cănta căntece şcolăreşti, că era mic..."


MÃ...SURA LUI GIL. Am mers la Călăraşi să vedem locurile unde a copilărit Gil Dobrică. La primărie, domnul Şovăilă (prietenul şi vecinul din copilărie al lui Gil) făcea ultimele retuşuri la alegerile pentru parlamentarii europeni care se desfăşurau a doua zi. Forfotă mare, zi cu năduf pentru domnul primar. Dar cănd a auzit că e vorba de Gil a lăsat totul baltă. Ii era viu in minte, ca şi cum s-ar fi intămplat ieri. "La noi era un joc cu banul de metal. Aruncau banii ambii jucători de un gard şi dacă pica ban lăngă ban dădeai cu palma şi-i atingeai şi pe ăla şi pe celălalt, luai banii. El avea măinile foarte mari. Şi cănd am văzut noi aşa, că mereu ne lua banii, că avea măinile căt lopata, i-am făcut o măsură după palma noastră. Am făcut un băţ şi cu el măsuram distanţa. Dar era şi şmecher. La noi se puneau dovleci şi floarea-soarelui. Primăvara, cănd se semănau, mai rămăneau seminţe şi de colo, şi de colo. Semănatul era exact atunci cănd caisele incepeau să crească. Ei aveau doi caişi tare frumoşi in curte. Şi făceam schimb: un buzunar de caise pe un buzunar de seminţe. Bine-nţeles că ieşea in căştig, că seminţele noastre erau mai mici decăt caisele lui şi umpleau mai bine buzunarul. Şi ca să vedeţi că ii plăcea să cănte de mic, vă spun că ieşise pe ecrane filmul "Vagabondul". Fredona in neştire melodia filmului, dănd din măini şi din picioare, pănă ne scotea din minţi pe toţi..."


CRAIOVA. La inceputul anilor ’60 familia Dobrică s-a mutat in Craiova. Se cam terminase copilăria cu grijile ei mici şi marea ei veselie. Incepea o altă perioadă, a asumării răspunderii. Adolescenţa urma să aibă responsabilităţi. Tot veselă, gesticulănd larg şi trăind intens fiecare frază rostită, doamna Florina continuă şirul poveştii: "Pănă in clasa a şaptea a avut numai note bune. Ce e drept, nu lua coroniţă, că erau ăilalţi: ai popilor, ai inginerilor, invăţătorilor, primarilor, notarilor etc... dar el invăţa şi iar invăţa. Cănd a venit la Craiova şi a făcut şcoala profesională a zis: mai intăi mă apuc de muzică, că asta-mi place! Dar fratele cel mai mare l-a sfătuit: măi, Georgică, mă, fă şi tu o calificare ca să ai in viaţă o păine in mănă! Şi intr-adevăr a făcut şcoala profesională pentru strungărie la 7 Noiembrie. După aceea a intrat şi la seral. Săracul de el se scula dimineaţa, mergea la serviciu, venea de la serviciu, mănca ce mănca şi iar se ducea la seral. De la seral venea acasă, iar mănca şi iar pleca in ture de noapte, cănd cădea. Ajuns la serviciu de noapte, el nu putea să doarmă. Alţii mai aţipeau pe căte un scaun, dar el bătea in strung cu nişte chei pe ritmuri auzite de el la magnetofon. Mai tărziu a recunoscut că de aici i s-a dezvoltat parcă mai mult pofta pentru muzică."


BINECUVÃ...NTATA AMIGDALITÃ.... "La un moment dat a făcut o bronşită, cum să spun... o rinofaringită... faringită mai mult, şi a fost cu amigdalele la pămănt. A fost operat şi-n momentul cănd l-au operat a căpătat vocea lui Ray Charles. El pănă atunci nu avea timbrul ăla al lui Ray, nici in discuţii şi nici in căntece. Şi a inceput să cănte la restaurantul Periniţa, la restaurantul Minerva la Sala Maura unde veneau mulţi nemţi, suedezi, polonezi, francezi, oameni care aveau bani. Şi aşa l-au depistat. De la Casa Studenţilor i-au spus să meargă la Bucureşti că acolo se căştigă o păine ca lumea şi acolo poate să se afirme. A plecat la Bucureşti şi i-a găsit pe Liviu Ciulei şi pe Sergiu Nicolaescu care l-au bagat in filme. Caramitru insă era invidios. Ba că n-are facultate, ba că n-are decăt liceul, ba că e un căntăreţ banal... El cănta insă numai in engleză şi il căutau securiştii să ii ia atestatul. De aceea nu a mai căntat atunci 5-6 ani, cănta insă pe la nunţi şi pe la botezuri. A vrut să se relanseze după Revoluţie, dar a fost greu. Primul disc scos la Electrecord a fost un disc mic ce conţinea «Hai acasă», «Unde a fost visul» şi «Rugă pentru părinţi». Aici s-a supărat Hruşcă zicănd că i-a furat melodia, că, vezi Doamne, Păunescu a scris-o pentru el. El săracu’ a fost insă un om care nu s-a exteriorizat, ci a zis: lasă-i să se procopsească ei, că mie nu-mi trebuie viaţă urătă şi viaţă amărătă..."


LA "GORNIŢÃ...". "In fiecare vară, in fiecare primăvară, el era aici. Se trezea de regulă pe la 9 dimineaţa. Stătea noaptea foarte tărziu şi se uita la toate cele trei televizoare odată pe care le avea aici. Vedea cam toate emisiunile, dar in special filmele ii plăceau extraordinar de mult. Stătea de obicei pănă pe la 3-4 dimineaţa. Se uita in continuu. Pe urmă adormea. Bine, mai şi dormea cănd vedea filme, că ne şi zicea: mă, veniţi şi voi, că nu mă simt eu bine cănd văd singur filme; vreau şi eu aşa... vreau şi eu gălăgie, vreau şi eu la gorniţă (aşa se zicea la noi la Călăraşi, la gorniţă, adică la lume multă), vreau şi eu să stăm mai mulţi la un loc. Atunci noi veneam şi stăteam lăngă el pe scăunele. Se culca pe la 3-4 noaptea şi se trezea pe la 8-9 dimineaţa. Se scula şi atunci soţul ii făcea ouă fierte moi, cum ii plăceau lui, un pate de ficat, cafea şi i le aducea sus. Ii mirosea cafeaua şi zicea: tataie, vezi, mă, că toată casa miroase a cafea, adu-mi şi mie o cafea... Bea cafeaua şi apoi zicea să-i scoatem măsuţa afară. I-o scoteam, ii puneam un scaun şi-l aşezam sub bolta de viţă-de-vie la o bere, la o cafea şi la citit ziare, că tataie se ducea să cumpere ziarele. După masa de prănz se răcorea la furtunul cu apă din curte şi mai stătea de vorbă. Il mai chema pe doctorul Titinel Ducă, mai un vecin care e toboşar - Aurel Arjoca, mai dădea un telefon lui Sorin Cărţu... aşa ii trecea ziua."


FINALUL. Seara, pe la 5-6, se culca zicănd: măi, pe la năsucul meu ăl mic şi delicat a venit un pui de somn. Şi trăgea căte un pui de somn. Apoi zicea să venim cu toţii că au inceput ştirile la televizor. Insă in ultimile 3 luni a fost atăt de grav că nu mai putea. In ultima vreme a dormit cu Marin (soţul) pe care-l scula din 5 in 5 minute. Ii spunea: mă, scoală, mă, că nu mai pot de oase, scoală-mă! Marin il lua cu o mănă dintr-o parte, cu o mănă din alta şi-l scula. Mă, nu mai pot de durere, nu mai pot de şale... zicea. Tuşea, tuşea ingrozitor şi expectora. O dublă pneumonie, ştiu eu ce o fi fost, complicaţia cu picioarele, că erau umflate peste măsură de la genunchi in jos şi-l dureau de murea. Eu ii dădeam Milurit, care se dă la gută, ii dădeam şi Diclofenac... doar, doar i-or mai trece durerile. Şi zicea: nu mai pot, mă, ce mă fac...? De unde o fi venit boala asta la mine... Aşa a murit, săracul, in chinuri!"... Abia acum vocea ii scade şi-o podideşte plănsul. Faţa chinuită de viaţă i se intunecă şi pe obrajii cutaţi de bătrăneţe se preling două lacrimi albe, ca două boabe de lumină, in amintirea celui care a fost Gil Dobrică.


MORMÃ...NTUL. Pe la jumătatea lunii aprilie a acestui an, cănd văntul primăverii valsa sprinten printre muguri blonzi, se săvărşea din viaţă Ray Charles al nostru, inconfundabilul Gil Dobrică. Nu s-a stins sonor, căntănd pănă in ultima clipă, ci sfios şi tăcut, aşa cum fusese, in fond, toată tinereţea pănă la intămplarea cu operaţia de amigdalită. In aerul inalt, o fanfară tănguitoare dăduse de veste cerului că incă un suflet de pămăntean vine să bată timid la porţile păzite straşnic de Sfăntul Petru. O mănă de prieteni il conduseseră atunci pe ultimul drum. Florile şi pomii infloriţi din cimitirul Ungureni sugerau că Gilache va ajunge "la un loc cu verdeaţă" şi dincolo de tăriile albastre ale cerului. Se muta doar dintr-un rai terestru intr-un rai al ingerilor. Acum ceva vreme, cănd am fost la mormăntul lui, peste intreaga Craiovă venise iarna. Tot alb in jur, ca o primăvară ingheţată. Tot flori, dar reci ca un fior al morţii ce-ţi brăzdează şira spinării. Tot pomi, dar goi şi cenuşii ca nişte suflete răstignite pentru păcate de neiertat. In aprilie, Gil plecase in lumina vie a primăverii, acum totul era mohorăt, trist. Numai zăpada dădea o strălucire rece locului.


CU RAY CHARLES PE CRUCE. La cimitir am fost insoţiţi de nea Marin (soţul doamnei Florina) şi de nepot. Era o după-amiază plumburie, ca sufletele indoliate ale celor doi. Cănd am intrat in cimitir, la prima intersecţie am făcut la dreapta. Am trecut pe lăngă nişte morminte grandioase, adevărate temple, ale unor foşti bogătaşi ai Craiovei. Căt de trufaşi şi stupizi sunt unii oameni, chiar şi in faţa eternei şi implacabilei morţi. După alte căteva sute de paşi, in stănga, pe o alee ingustă, am ajuns la mormăntul lui Gil. Doar o piatră de cavou şi o cruce albă. Intr-un oval era gravată o imagine cu Ray Charles şi Gil, cănd aceştia işi dau măna in unica lor intălnire la Cerbul de Aur de la Braşov din 1994. "Ia uite, domnule, că cineva nu l-a uitat. Arde o lumănare aprinsă lăngă crucea lui...", zice nea Marin aplecădu-se, făcăndu-şi semnul crucii şi sărutănd marmura rece. Intre Florea Dobrică şi Nicoliţa Dobrică, Gil işi doarme somnul in familie. In josul crucii stau scrise versurile lui Adrian Păunescu: "Dar de moarte nu se scapă/ Că e surdă şi mioapă/ Pune pleoapă peste pleoapă/ Şi-şi trimite prada-n groapă... Noapte bună, Gil Dobrică!" Ne-am inchinat, la răndu-ne, şi ne-am retras cu capul plecat şi paşi şovăitori, ca la ieşirea cu icoană din biserică. Peste cimitirul Ungureni ciorile croncăneau (nemuzical) a pustiu. "Hai acasă!", am zis către ceilalţi, şi vocea uşor răguşită a Maestrului parcă s-a ridicat din mormănt săgetăndu-mă. Pentru o clipă m-am simţit la malul mării, pe care el a iubit-o atăta, cănd răsunau plajele de melodia lui dată zilnic la Radio Vacanţa. Aveam lacrimi in colţul ochilor. Rămas bun, Gil Dobrică!...




● David Ohanesian / Oedip: "Eu voi muri in plină lumină" ● Florea Dumitrache - "Corsarul roib" a murit in zori ● Octavian Paler - "A murit ca un romantic" ● Dobrin, steaua mea norocoasă ● Adrian Pintea - In galop... cineva pe un cal de cinema ● Florian Pittiş - Prima scrisoare ● Ralu Filip - "Nu trageţi, dom’ Semaca…!" ● PF Teoctist - "De multe ori beam apă din copita animalului" ● Jana Gheorghiu - "Salut, prieteni!" ● Antonie Iorgovan - Juristul rău de gură, cu suflet de aur

Citeşte mai multe despre:   pană,   dobrică,   gil dobrică,   cănd,   ediţie specială,   insă,   zicea,   măna,   ray charles

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Document-bombă. Dragnea cere anularea hotărârii prin care a fost condamnat. DNA încearcă să pună batista pe țambal

Document-bombă. Dragnea cere anularea hotărârii prin care a fost condamnat. DNA încearcă să pună batista pe țambal
Galerie Foto Situație explozivă în dosarul judecat, în apel, la Completul de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în care, pe fond, președintele PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat, în vara anului...

„Cu mâinile legate” și cu sufletul la gură

„Cu mâinile legate” și cu sufletul la gură
Adrian Onciu este numit un maestru al suspansului românesc. După trei romane care i-au ținut pe cititori cu sufletul la gură, autorul a lansat recent un nou volum plin de mister a cărui acțiune se petrece chiar...

Semnalul de alarmă transmis de durerile de abdomen apărute noaptea

Semnalul de alarmă transmis de durerile de abdomen apărute noaptea
Unii oameni suferă o cascadă de tulburări în sistemul digestiv, în mijlocul unor stări emoţionale. Când aşteaptă să intre la un examen, la un interviu pentru loc de muncă, aceşti emotivi sau stresaţi se...

Capul listei PNL pentru europarlamentare, bani grei din contracte cu statul

Capul listei PNL pentru europarlamentare, bani grei din contracte cu statul
Galerie Foto Jurnalist, până săptămâna trecută, când a devenit politicianul în care Partidul Național Liberal își pune toate speranțele în alegerile europarlamentare de anul acesta, realizatorul TV Rareș Bogdan se...

Fraţii Băsescu şi-au băgat nevestele la “înaintare”, în afacerile controversate ale familiei

Fraţii Băsescu şi-au băgat nevestele la “înaintare”, în afacerile controversate ale familiei
Galerie Foto Schimbare de strategie în ceea ce priveşte business-urile controlate de familia ex-prezidenţială. Două dintre afacerile cele mai scandaloase în spatele cărora se află fostul preşedinte al României, Traian...

Motivarea CCR privind protocoalele: Justiția nu a putut fi înfăptuită în numele legii

Motivarea CCR privind protocoalele: Justiția nu a putut fi înfăptuită în numele legii
Galerie Foto Motivarea Deciziei CCR, prin care a s-a constatat încălcarea gravă a Constituției prin încheierea protocolului secret între SRI și Parchetul General, condus, în 2009, de Laura Codruța Kovesi, devoalează modul...

Cum îi facem pe copii să citească din plăcere

Cum îi facem pe copii să citească din plăcere
Cum îi învăţăm pe cei mici să iubească lectura? Este o întrebare pusă de mulţi părinţi. Copiii se plâng de multe ori că nu înţeleg materia la clasă iar unele romane sunt prea greoaie pentru ei. Aşa...

Cum deosebim durerile de coloană de cele provocate de calculii renali

Cum deosebim durerile de coloană de cele provocate de calculii renali
Durerile de spate sunt cauzele cele mai frecvente în lume ale cererilor de concedii medicale. Cei mai mulţi oameni au fost necăjiţi cel puţin o dată de aceste dureri, dar puţini îşi dau seama exact dacă...

Eveniment istoric: Regele Carol al II-lea va fi înmormântat lângă fiul său, Regele Mihai

Eveniment istoric: Regele Carol al II-lea va fi înmormântat lângă fiul său, Regele Mihai
Controversatul rege al României, Carol al II-lea, care nu şi-a găsit încă, metaforic vorbind, odihna veşnică, va fi reînhumat alături de fiul său, Regele Mihai. Amintim că, la capătul unei vieţi zbuciumat...

Kovesi, dublă urmărită penal. Colegă de dosar cu “paraditorii” Onea și Negulescu

Kovesi, dublă urmărită penal. Colegă de dosar cu “paraditorii” Onea și Negulescu
Fosta șefă a DNA are două dosare penale în care Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a început urmărirea penală împotriva ei. Pe lângă dosarul “Jakarta”, anchetatorii au pus-o pe Laura...

Absolvenţi de Medicină seduși de sistemul sanitar din Vest. Acum, vor să trateze bolnavii de acasă, ca în Occident

Absolvenţi de Medicină seduși de sistemul sanitar din Vest. Acum, vor să trateze bolnavii de acasă, ca în Occident
Galerie Foto În timp ce, anual, mii de doctori aleg să muncească în spitalele de peste hotare, atraşi nu doar de salariile mari, ci şi de condiţiile şi facilităţile care li se oferă acolo, sunt şi câţiva – din...

Cel mai toxic aliment din lume - Românii îl consumă ca pe o delicatesă

Cel mai toxic aliment din lume - Românii îl consumă ca pe o delicatesă
Faptul că somonul crescut în condiţii artificiale ar putea fi lipsit de beneficii pentru sănătatea organismului nu mai este o noutate. Mai multe cercetări efectuate de-a lungul timpului au constatat că...

Povestea inginerului timișean care a renunțat la viața de corporatist

Povestea inginerului timișean care a renunțat la viața de corporatist
Un inginer din Timiş, care a lucrat timp de mai mulți ani într-o companie multinaţională, a decis să renunțe la slujba bine plătită, pentru a-şi deschide o afacere în domeniul agricol. Citeste continuarea...

Decretul prezidențial care a adus în “sistem” generația care a instaurat statul paralel

Decretul prezidențial care a adus în “sistem” generația care a instaurat statul paralel
Galerie Foto Un decret prezidențial, semnat de fostul președinte al României, Emil Constantinescu, în primăvara anului 1998, face, astăzi, demonstrația modului în care “s-au aliniat astrele” în procuratura din România

Ce boală gravă poate ascunde o răguşeală prelungită

Ce boală gravă poate ascunde o răguşeală prelungită
Oamenii se sperie, uneori, de o mică ameţeală, sau ignoră simptome aparent banale, cum ar fi o răguşeală, deşi acestea ar putea semnala boli grave. Care sunt suferinţele din nas, gât, urechi considerate cu...
Serviciul de email marketing furnizat de