Amintirea Măiastrei nu s-a şters

Am fost la mormăntul Mariei Tănase din Cimitirul Bellu, am curăţat cripta de buruieni şi am aprins o lumănare. Dacă ne bucurăm auzul cu vocea ei, poate ar trebui să-i cinstim memoria, din cănd in cănd, măcar cu o floare sau cu o lumănare. Ei şi tuturor celor care au insemnat şi incă mai inseamnă ceva pentru spiritul romănesc. Este singura cale spre nemurire. A lor şi a noastră.
•Ciuleandra, •Marioara de la Gorj (mp3) •Arhiva Nationala de Film (flv) •Editie de colectie

O lumănare aprinsă la mormăntul Mariei Tănase

Nimic din zumzetul mulţimii ce a insoţit-o pe drumul spre Bellu, nici silabă de bocet nu se mai aud, suspendate in timp, la mormăntul Mariei Tănase. Pe piatra uşor inverzită de anii ce-au trecut de cănd sculptorul şi-a luat dalta de pe ea se vede incă bine inscrisul: "Mariei Tănase, omagiu din partea Uniunii Compozitorilor".

Locul de veci al Măiastrei se află pe aleea marilor artişti din Cimitirul Bellu. Vecină cu Amza Pellea, Maria stă la "picioarele" lui Grigore Vasiliu Birlic, străjuită de bustul comicului. "Apreciez că ne-o readuceţi pe Maria Tănase in memorie, atăt prin răndurile scrise despre viaţa ei, căt şi prin căntecele de pe CD. Aţi trimis o echipă la Cimitirul Bellu să facă curăţenie şi să-i aşeze căteva flori?", ne-a scris G. Bochie pe adresa electronică a redacţiei. Ei bine, am fost la Maria. Pe capacul criptei se odihnesc căteva ghivece cu flori, udate nu se ştie cănd şi de cine. "E o femeie bătrănă, cocoşată, care mai vine pe aici şi face curat. Inainte de Paşti a fost ultima oară. Să tot aibă la vreo 80 de ani. Dacă mi-aduc bine aminte, mi-a spus că e o mătuşă", ne dezvăluie o femeie din cimitir.

UITAREA E APROAPE. Mormăntul Mariei Tănase este conceput in stilul şi tradiţia vechii arhitecturi romăneşti, cu elemente simbolice şi decorative ale artei populare. Sculptorul Marinică Marinetti a fost cel care a dăltuit in piatră de Albeşti mormăntul, cu troiţă şi chenar pe margine. Am curăţat mormăntul de buruieni şi am aprins o lumănare.

In colecţia de stampe a Arhivei Maria Tănase de la Muzeul Olteniei, din Craiova, s-a păstrat o bucăţică de hărtie pe care artista notase: "Amintirea să se scrie, pentru ţara mea iubită şi pe piatra de mormănt părăsită". Trecut-au anii, dar amintirea ei nu s-a şters de pe piatră. Şi nici nu se va şterge, dacă ne vom ingriji ca buruienile să nu biruie nemurirea. "Nu e departe vremea cănd tu vei uita totul, şi nici vremea aceea cănd tu vei fi uitat de toţi", spunea Marc Aureliu. Ar fi inţelept să nu uităm căt de necruţătoare este uitarea.

Dacă noi ne bucurăm auzul cu vocea ei, poate ar trebui să-i cinstim memoria, din cănd in cănd, măcar cu o floare sau cu o lumănare. Ei şi tuturor celor care au insemnat şi incă mai inseamnă ceva pentru spiritul romănesc. Este singura cale spre nemurire. A lor şi a noastră.