x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Amintiri din comunism cu nepotul lui Foriş

0
Autor: Lavinia Betea Paula Mihailov Chiciuc 07 Mar 2008 - 00:00
Amintiri din comunism cu nepotul lui Foriş


CULISELE ISTORIEI ● În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, arhitectul Ştefan SÎrbu, spune povestea familiei sale
La 10 octombrie 1955, în urma unui decret de graţiere, după şase ani de la arestare, Victoria Sîrbu a fost eliberată din lagărul Miercurea-Ciuc. Nimeni nu-i spusese în ce împrejurări i-a dispărut "tovarăşul de viaţă", Ştefan Foriş, nici ce s-a întâmplat cu fetiţa lor, Vera Victoria, născută în 1945.

CULISELE ISTORIEI ● În exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, arhitectul Ştefan SÎrbu, spune povestea familiei sale
La 10 octombrie 1955, în urma unui decret de graţiere, după şase ani de la arestare, Victoria Sîrbu a fost eliberată din lagărul Miercurea-Ciuc. Nimeni nu-i spusese în ce împrejurări i-a dispărut "tovarăşul de viaţă", Ştefan Foriş, nici ce s-a întâmplat cu fetiţa lor, Vera Victoria, născută în 1945.


  • Jurnalul Naţional: Domnule Ştefan Sîrbu, bunica dvs. Victoria – unul dintre cei trei membri ai Secretariatului PCdR condus de Foriş – a fost închisă după instalarea partidului ei la putere. Cum s-a păstrat momentul ieşirii bunicii dvs. din închisoare în memoria familiei?
Ştefan Sîrbu: Au lăsat-o pur şi simplu, nu avea nimic… Norocul bunicii a fost că, atât cât a stat în închisoarea din Miercurea-Ciuc, paznicele ştiau că face închisoare din cauza lui Foriş. În mod normal, nu avea voie deloc să iasă din curte. O scoteau pe ascuns – era foarte umflată – şi o puneau pe scaun după colţ, ca să o bată un pic soarele. Când a ieşit din închisoare, era deja cu mintea înnebunită.



La limita supravieţuirii  

  • După buletinele medicilor din închisoare, prezenta într-adevăr tulburări de comportament. Poate însă că exageraseră, încercând  s-o ajute...
Nu, bunica avea probleme de psihiatrie. Povestea singură că înainte s-o nască pe mama, fiind însărcinată, o luase razna în momentul când a suferit un accident în tramvai. Tramvaiul a deraiat, toţi au început să sară, ea, fiind însărcinată, nu avea cum să fugă. Atunci a închis ochii şi şi-a spus: "Dumnezeu cu mila". Norocul ei a fost că tramvaiul s-a oprit în bordură. Dar, evident, să porţi un copil... Mama se naşte la 24 aprilie 1945. Iar bunica păstrase copilul numai pentru că  mai "avusese" un băiat. Fusese însă un avort provocat, pentru că era război şi nu putea să-l păstreze. Nu ştiu cum nimeni dintre cei mai apropiaţi lor nu povestesc asta. Foriş a suferit când bunica a renunţat la sarcină. Şi când mai află şi că a fost băiat… Acesta fusese şi motivul pentru care Foriş se despărţise de Lotti – prima soţie –, pentru că nu voia să rămână însărcinată. Deşi avuseseră o viaţă bună, el era atunci profesor la Cluj… A doua soţie a fost Tatiana Bulan. Cu Lotti ştiu că fusese căsătorit legal. Numai că Lotti divorţează în acea perioadă de patru ani când el este închis şi, culmea, rămâne atunci însărcinată...


  • Cu Schraer, avocatul care îi apăra pe comunişti şi era totodată informator al Siguranţei…
Există o fată care poartă numele de Foriş,  numai că Lotti îşi reia numele Foriş după 1968.


  • Spuneaţi că gardiencele de la Miercurea-Ciuc o protejaseră oarecum pe bunica dvs...
Da, era considerată soţia lui Foriş. La eliberarea din închisoare însă, când îi caută actele, nu i le-au găsit în arhiva închisorii. Şi îi spun: "Dar tu trebuia să mori!". Sentinţa în proces fusese opt ani muncă silnică. Teroarea în timpul închisorii – nu ştiu dacă scrie undeva – era că au ţinut-o fără să facă nimic. Asta a înnebunit-o!

  • Da, şase ani de singurătate, zăvorâtă între patru pereţi. Alţi cinci înainte – 1944-1949 – terorizată de "răspunsul partidului". Iar până atunci, clandestinitatea şi războiul... În  închisoare implora să muncească...
Asta mi-a povestit-o şi mie, că era groaznic pentru ea. Începuse să facă tot felul de chestii, numai să aibă activitate între pereţii celulei. Dar atunci când i se mai spune şi că trebuia să moară...! Ea ştia că trebuia să reziste, să supravieţuiască, să se întoarcă să-şi crească copila. I-au dat totuşi drumul – asta a povestit-o de foarte multe ori – şi a fost urmărită în tren de o persoană care i-a pus două ţigarete pe măsuţă, dar nu a stat cu ea tot drumul... A înţeles că este supravegheată, dar ajunsă în Gara de Nord a zis că trebuia să se strecoare. Când a ajuns în stradă s-a gândit încotro s-o apuce. "Unde să mă duc, nu ştiu pe nimeni, unde stă, cine, unde, ce face!?" Şi şi-a amintit de un cumnat – a lui era cea mai apropiată casă de Gară. Unchiul Jeca, fratele bunicii, avusese o primă soţie, care stătea în acea casă cu fratele ei la stradă şi în aceeaşi curte – pe Strada Dreaptă. Şi bunica s-a dus, ştia că fratele ei nu se înţelegea foarte bine cu soţia, şi când a ajuns la casă a rămas în poartă. Tanti Polea i-a făcut semn cu mâna să intre. A intrat şi, de fapt, acolo locuia fetiţa ei – mama mea – cu mătuşa lui Foriş, Vilma, închiriind o cameră.



Cu şobolanul în bocanc

  • Deci, intrând aproape din întâmplare, şi-a găsit fetiţa!
Da. E o poveste – nu ştiu cât de adevărată, pentru că nu am auzit-o povestită nici de mama, nici de bunica. Mama era la şcoală. Atunci când se întoarce de la şcoală şi când i se spune că i s-a întors mama, fetiţa exclamă: "Vai, dar eşti cu părul alb!". Asta povestea bunica. Alte povestiri sunt că a suportat un şoc şi a sărit s-o bată, că nu e mama ei şi să plece!


  • Fetiţa construise, probabil, o imagine de mamă-zână... Sosise o epavă umană după anii de izolare şi suferinţă...
Vilma era paralizată, era a doua pareză, după ce fusese jefuită de rude din partea familiei. Victor, băiatul celui mai mare frate al bunicii, Iulian. A furat nişte cârpe, aşternuturi, ce-a găsit...


  • Femei lipsite de apărare...
Când Vilma-neni vine acasă, deschide dulapul şi vede că nu mai are lucrurile, a făcut un şoc şi a paralizat.


  • Unde-a lucrat bunica dvs. după eliberare?
La început, aproape un an, toţi povesteau cum dormea foarte, foarte mult. Încerca să se refacă. Venise din închisoare umflată. Era atât de deformată, încât nici nu-şi mai simţea picioarele. Povestea că într-unul din bocancii pe care-i primise la eliberare, când a ajuns acasă, găsise un şobolan mort. Tot drumul ea nu simţise hoitul în bocanc.


  • Îşi pierduse sensibilitatea...
Da, o pierduse din cauză că o injectau în închisoare cu tot felul de somnifere, ca să o calmeze. Probabil că făcea urât în crizele de nebunie. Asta susţin o parte din rude, verişori din partea bunicului. Pe de altă parte, putea să fie din cauza reumatismului. Toată copilăria mea, bunica suferea din cauza reumatismului.


În vârtejul vremii

  • Vilma-neni, mătuşa pe care Foriş o iubise foarte mult, încât îi lasă prin testament bunurile sale – nişte obiecte cu valoare afectivă, în fapt –, cu ce se ocupa?
Fusese bogată. Dar după ce a venit în Bucureşti (din Ardeal – n.r.) a ţinut o cantină la colţul Străzii Academiei, unde erau hrăniţi, printre alţii, şi copiii de ilegalişti ai căror părinţi erau în închisori. Unul dintre ei a fost Andrei Pintilie, băiatul lui Ilie Pintilie. Cantina era a ei, am şi actele de când venise cu soţul – bijutier, deschisă prin anii ’30, ’30 şi ceva… Când bunicii locuiau în Pasajul Victoriei, ea stătea în aceeaşi locuinţă cu bunicii. Când vine bunica din închisoare, mama avea 11 ani. Vilma-neni moare imediat după ce vine bunica, pentru că şi-a dat seama că a predat ştafeta. A trecut prin nişte experienţe neplăcute, s-a tot mutat, nu a avut niciodată încredere în familia bunicii. Dacă Foriş şi mama lui erau dispăruţi pentru familie, sora mamei, Maria Sîrbu, era membru în Comitetul Central.


  • Cum?
După război. Nu a fost căsătorită niciodată. A făcut multă închisoare… Tanti Marusea intră în închisoare prin 1933...


  • Nu cu ea vrusese să se însoare Gheorghiu-Dej în închisoare?
Ba da. Se spune şi că unchiul Vania, fiul ei cel mare, ar fi copilul lui Gheorghiu-Dej.   


  • Maria Sîrbu ce profesie avea?
După război a fost profesor universitar la Facultatea de Geografie din Bucureşti. Ajunge şi directorul Institutului de Geografie. Preda geografia URSS. Dar examenul de asistent universitar îl dăduse înainte de război, la începutul anilor ’30. Condamnarea ei fusese ani buni de actualitate – numai că ea era ţinută bine ascunsă şi nu o găseau. Şi totuşi nu respectă ce-i spusese unchiul Jeca – să nu se prezinte la examen pentru postul de asistent universitar la Facultatea de Geografie: "Tu oricum nu o să iei, ai făcut facultatea la Iaşi!"... Dar a luat examenul. Aşa au găsit-o şi au prins-o. A intrat pentru zece ani la închisoare.


  • Până la 23 august 1944?
Nu ştiu sigur, până la începutul lui 1944, poate.



"Buni" şi "răi"

  • Cum ajunsese la condamnare?
În procesul cu Liceul cu predare în limba rusă din Cetatea Albă, la sfârşitul anilor ’20. Sora cea mai mică a fost eliberată pentru că era minoră. În familia bunicii au fost şapte fraţi, trei băieţi şi patru fete.


  • Şi toţi au venit în Bucureşti din Basarabia?
Ultima care vine a fost Adelaida, noi îi spuneam tanti Adela, căsătorită Boreiko. A venit ultima pentru că rămăsese în Basarabia ca să aibă grijă de casă. De fapt, după ce se pune frontiera sovietică (1940 – n.r.), ea rămâne în Basarabia sovietică. Pe urmă, când românii intră în Basarabia (iunie 1941 – n.r.), ea e mutată, a ajuns până în Siberia cu frontul, pentru că stătea în spatele frontului. Adelaida Boreiko ajunge în România după moartea lui Stalin. Până atunci nu am putut s-o ajutăm. În rest, toţi fraţii au venit în anii ’20-’30, cu studiile... Se mai duceau în Basarabia, acasă la Samoilovka.   


  • Fetele Maria, Elena şi Victoria devin comuniste...  Dar cum a plănuit Dej să se însoare cu Maria Sîrbu oare? Cum ajunseseră apropiaţi? Ea asistent universitar, el muncitor cu patru clase?!
Dar erau deţinuţi politici, aveau zile pentru... erau tot felul de familii care... Primeau tot felul de lucruri în Închisoarea Doftana, unchiul Vanea mai avea – sper să n-o fi distrus-o – o tuşieră făcută de Gheorghiu-Dej pentru tanti Marusea. Sunt acele casete faimoase de lemn care de multe ori între pereţi aveau şi mesaje... La ieşirea din închisoare, Maria Sîrbu se declară cu cinci ani mai tânără. Şi aşa a rămas în acte până la moarte – născută în 1909. După ce a stat 11 ani în închisoare, s-a gândit că a pierdut o groază de timp din viaţa ei şi se voia mai tânără.


  • În timp ce între Gheorghiu-Dej şi sora ei mai mare fuseseră – erau – asemenea relaţii apropiate, începe tragedia Victoriei Sîrbu...
Dar şi sora cealaltă, Elena Pavel, era "generator" de nume de cinematograf pe bulevard, Liceul "Iulia Haşdeu" i-a purtat numele câţiva ani şi pe urmă a dispărut brusc.


  • De ce? Murise în închisoare ca deţinută comunistă...
Elena Pavel fusese revendicată de basarabeni ca erou naţional comunist. Iar basarabenii au spus că aceia care erau comuniştii lor luptaseră întotdeauna pentru întoarcerea Basarabiei la patria-mamă. Şi atunci, evident că activiştii comunişti români au scos-o... Deşi Ştefan Pavel, soţul ei, era în funcţie pe vremea lui Dej.
va urma


´Rog să fiu pusă la muncă…"

După "procesul Pătrăşcanu" (aprilie 1954), Victoria Sîrbu a fost dusă în închisoarea Dumbrăveni, unde "a avut o comportare bună", după cum scriu paznicii şi ofiţerii în rapoarte. "Sînt însă momente – după cum aflăm din raportul datat martie 1955 – când deţinuta prezintă simptome de alienaţie mintală vorbind mult despre lucruri aiurea." În iulie 1954 i s-a permis să adreseze o petiţie comandantului închisorii. "Rog să fiu pusă la munca pe care credeţi că o voi putea îndeplini, scrie ea. Această muncă îmi este necesară din toate punctele de vedere: trebuie să recuperez măcar cât voi putea din răul făcut, în al doilea rând este groaznic de greu şi distrugător să stai între patru pereţi numai cu gânduri ca într-un mormânt izolat complect de viaţă şi fără nici o treabă. Voi fi foarte fericită să merg la uzină." Solicită, de asemenea, învoirea de a trimite rudelor sale o carte poştală ca să anunţe că este în viaţă şi se va reîntoarce la fetiţa ei. Singurul lucru de care declară că ar avea nevoie este "o pereche de pantofi solizi de lucru". "Nu se aprobă" este rezoluţia aşternută peste implorările ei.

O fişă medicală din septembrie 1954 dovedeşte starea gravă a sănătăţii Victoriei Sîrbu, suferindă de afecţiuni nervoase, renale şi pulmonare. Urmare a decretului emis în toamna lui 1955, şi Victoria Sîrbu a fost graţiată la 10 octombrie 1955, în momentul eliberării condamnata aflându-se la Miercurea-Ciuc.

 

Oameni în răspântiile politicii

Ştefan Foriş a fost ultimul lider al PCdR din ilegalitate (1940-4 aprilie 1944). "Arestat" chiar de tovarăşii săi şi învinuit de trădare, fiind etichetat "colaborator al Siguranţei", a fost ucis în 1946. Acordul asupra acestei crime a fost dat de toţi membrii Secretariatului PCR de-atunci (Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu), iar execuţia s-a petrecut în împrejurări greu de imaginat (fostul agent sovietic Pantelimon Bodnarenko, ajutat de şoferul său, de asemenea, sovietic, l-a lovit în cap cu o rangă şi l-a îngropat pe ascuns în curtea unei clădiri din Aleea Alexandru). Mama lui Foriş, care deranja cu căutarea fiului, a fost dusă la Oradea, unde după o vreme i s-a găsit cadavrul: aruncat în Criş, cu o piatră legată de gât.  

Foriş condusese partidul împreună cu Ştefan Koffler (condamnat şi executat în 1954, în aceeaşi noapte cu Lucreţiu Pătrăşcanu) şi  Victoria Sîrbu. Foriş şi Victoria Sîrbu au avut împreună o fetiţă, Vera Victoria, născută la sfârşitul lunii aprilie 1945.

În 1949, şi Victoria Sîrbu va fi arestată, anchetată şi condamnată la opt ani muncă silnică şi confiscarea întregii averi (1954), sub aceleaşi acuzaţii ca şi Foriş, Koffler şi Pătrăşcanu. Bolnavă grav, ca şi soţia lui Pătrăşcanu, a fost pusă în libertate în toamna lui 1955.

Arhitectul Ştefan Sîrbu, care a avut amabilitatea de a ne vorbi despre întâmplările deosebite petrecute în această familie, este fiul mijlociu al Verei-Victoria. Se înrudea, prin bunicul său Stefan Foriş, şi cu soacra lui Grigore Preoteasa, de la familia căruia au primit ajutor după ce Victoria Sîrbu a revenit din închisoare. În ceea ce priveşte rudele bunicii, o altă soră a Victoriei Sîrbu, Elena Pavel, decedase în vremea cutremurului din 1940 într-o închisoare unde ajunsese ca şi condamnată comunistă. Elena Pavel fusese căsătorită cu Ştefan Pavel, alt fost ilegalist, fost ministru de Interne (1952-1957) în chiar perioada când cumnata sa, Victoria Sârbu, este arestată, anchetată şi condamnată. O altă soră a Victoriei Sîrbu, Maria, este, după cum reiese din interviu, în relaţii mai mult decât apropiate cu Gheorghiu-Dej. Din documentele păstrate în arhivele închisorii reiese că, într-adevăr, Gheorghiu-Dej făcuse cerere pentru a i se aproba căsătoria cu ea. Celor doi deţinuţi politici nu le-a fost însă aprobată căsătoria.

Pe lângă ineditul unor informaţii referitoare la relaţiile dintre foştii ilegalişti, înainte şi după ce Partidul Comunist a ajuns la putere,  din cele relatate de dl Ştefan Sîrbu reies multe aspecte care tipizează lumea deosebită a "revoluţionarilor de profesie" ajunşi la putere sau condamnaţi la eliminare.
Citeşte mai multe despre:   special,   mama,   gheorghiu-dej,   fusese,   inchisoare,   bunica,   bunicii,   ştefan,   foris,   sîrbu,   fori

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Statul i-a închis Elenei Udrea firma care a lucrat pământurile lui Băsescu

Statul i-a închis Elenei Udrea firma care a lucrat pământurile lui Băsescu
Galerie Foto Firma pe care Elena Udrea a înfiinţat-o, în anul 2013, care a lucrat, în arendă, terenurile pe care Ioana Băsescu le-a achiziţionat în localitatea Nana, judeţul Călăraşi, a fost închisă de Tribunalul...

Povestea omului care a făcut din modă un show planetar

Povestea omului care a făcut din modă un show planetar
Galerie Foto Creatorul de geniu, personajul enigmatic şi designerul plin de vervă creatoare, Karl Lagerfeld, a plecat din această lume marți, la vârsta de 85 de ani. Stilistul şi fotograful cel mai cunoscut din lume, directorul...

Firma din Ploieşti s-a împrumutat la bănci înainte de a plăti avionul privat pentru Jakarta

Firma din Ploieşti s-a împrumutat la bănci înainte de a plăti avionul privat pentru Jakarta
Galerie Foto Compania Conti SA Ploieşti, care a plătit, la cererea lui Sebastian Ghiţă, în aprilie 2011, mare parte din contravaloarea cursei aeriene a Ţiriac Air, pentru aducerea din Indonezia a lui Nicolae Popa, s-a...

Martin Sodomka, de la inginer, la scriitor de cărţi pentru copii

Martin Sodomka, de la inginer, la scriitor de cărţi pentru copii
Oare cum se construieşte un automobil? Doi prieteni, şobolanul Arnie şi vrăbioiul Bill, îi învaţă pe cei mici care sunt piesele din care e compusă o maşină. Povestea a fost imaginată de scriitorul ceh Martin...

De ce fetele sunt predispuse la deviaţiile de coloană

De ce fetele sunt predispuse la deviaţiile de coloană
Părinţii se îngrijorează şi dau fuga la medic cum li se pare ceva nelalocul lui în coloana copiilor, la picioruşele micuţilor. Unele alarme sunt nejustificate. Interviu cu profesor doctor Mihai Jianu,...

Operaţiunea “Jakarta”. Cum a ”lucrat”  Kovesi, în aceeaşi zi, şi extrădarea lui Popa, şi arestarea lui Vîntu

Operaţiunea “Jakarta”. Cum a ”lucrat”  Kovesi, în aceeaşi zi, şi extrădarea lui Popa, şi arestarea lui Vîntu
Galerie Foto Dosarul în care Laura Codruţa Kovesi este acuzată de luare de mită, abuz în serviciu şi mărturie mincinoasă devoalează modul în care operaţiunea “Jakarta” a fost pusă la punct şi fabricată, cu scopul...

Suspecta Kovesi, la un pas de suspendarea din magistratură

Suspecta Kovesi, la un pas de suspendarea din magistratură
Laura Codruța Kovesi, urmărită penal de Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție pentru fapte deosebit de grave, legate de modul în care a fost finanțată aducerea în  țară, în anul 2011,...

Darius, micul filantrop care i-a cântat lui Dalai Lama

Darius, micul filantrop care i-a cântat lui Dalai Lama
Galerie Foto Darius Condurache (11 ani) este un tânăr saxofonist şi pianist român care cântă la diverse evenimente organizate pe teritoriul Marii Britanii, în general cu scop caritabil, debutul în cariera sa făcându-l în...

Scamatorie marca Mircea Băsescu: Din datornic la stat, să transformi statul dator la tine

Scamatorie marca Mircea Băsescu: Din datornic la stat, să transformi statul dator la tine
Mircea Băsescu, fratele fostului președinte Traian Băsescu, încearcă să pună mâna pe 1,1 milioane de lei de la stat, printr-o compensare a unei restituiri de TVA neefectuate de Direcția Finanțelor Publice cu...

Dan Voiculescu: Globalizarea forțată anulează personalitatea și creativitatea individului

Dan Voiculescu: Globalizarea forțată anulează personalitatea și creativitatea individului
Profesorul Dan Voiculescu vorbește, în cadrul unui interviu acordat jurnalistului Ion Cristoiu, despre presiunea globalizării forțate, ca efect al postcapitalismului. Dialogul, pornit de la lucrarea “Doctrina...

Respingerea cărnii şi a pâinii, semne în cancerul de pancreas

Respingerea cărnii şi a pâinii, semne în cancerul de pancreas
Cancerul de pancreas este o boală parşivă fiindcă durerile nu apar decât târziu, dar alte simptome anunţă totuşi instalarea acestei maladii maligne. Despre aceste semne explică profesor doctor Mircea Beuran, de...

Profesorul Dan Voiculescu: Trăim un moment de recalibrare politică și socială

Profesorul Dan Voiculescu: Trăim un moment de recalibrare politică și socială
Interviu eveniment acordat de profesorul Dan Voiculescu renumitului jurnalist Ion Cristoiu. Profesorul Voiculescu trage un semnal de alarmă: capitalismul devine din ce în ce mai puțin sustenabil, iar planurile pentru...

Sechestrul penal pe moșia lui Băsescu, menținut de instanță. Afacerile omului din spatele fraudei cu terenuri prosperă

Sechestrul penal pe moșia lui Băsescu, menținut de instanță. Afacerile omului din spatele fraudei cu terenuri prosperă
Galerie Foto Ioana Băsescu, fiica cea mare a fostului președinte, Traian Băsescu, încearcă, fără succes, să radieze din cărțile funciare ale terenurilor agricole achiziționate în 2013, la Nana, a sechestrelor penale...

Hoda Barakat: Fac experimente pe personajele mele ca un om de ştiinţă nebun

Hoda Barakat: Fac experimente pe personajele mele ca un om de ştiinţă nebun
Hoda Barakat este o scriitoare libaneză de succes în întreaga lume. Locuieşte în Paris de mulţi ani însă scrie doar în arabă, limba de care s-a reîndrăgostit. Autoarea a fost recent în România să-şi...

Audit pentru angajați, de la distanță

Audit pentru angajați, de la distanță
Dezvoltarea tehnologiei a dus într-o nouă eră și domeniul HR, care beneficiază astăzi de foarte multe produse mult mai ieftine și mai rapide decât în trecut. Simpla abonare la un site în spatele căruia se...
Serviciul de email marketing furnizat de