x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Amiralul cu pensie de sergent

Amiralul cu pensie de sergent

de Doru Iordache    |    18 Ian 2011   •   20:57
Amiralul cu pensie de sergent

Pe contraamiralul în retragere Gheor­ghe Becheş toată lumea îl cunoaşte ca un om blajin, cumpătat, cu vorba dulce. A văzut multe în viaţa sa şi nu se lasă bătut cu una cu două. Acum însă pare că a ajuns la capătul răbdării. L-am găsit intrigat şi revoltat. Spre sfârşitul anului trecut a fost diagnosticat cu cancer la colon. A suferit o intervenţie chirurgicală în Spitalul Clinic de Urgenţă Constanţa. A prins vremuri grele în spital. Numai lipsuri. A te opera în spitalul constănţean în această perioadă de criză este ca şi cum te-ai duce să iei masa la restaurant, plăteşti totul şi laşi şi bacşis. Amiralul spune că a stat internat în spital zece zile şi şi-a plătit totul, mai puţin serviciile medicale şi cazarea. A înţeles că altfel nu se poate şi a acceptat să cheltuiască aproximativ 10.000 de lei cu spitalizarea. Acum se simte mai bine, dar trebuie să facă un tratament costisitor, pe care în condiţii normale şi l-ar fi permis. Însă speranţele i-au fost spulberate când a primit pensia.

În decembrie anul trecut a pri­mit pensie 3.080  RON, iar în ianurie, 1.827. A calculat o reducere de 59,32%. Asta l-a deprimat, pentru că a realizat că i-au fost reduse şansele de viaţă. Recunoaşte că nu mai poate continua cu astfel de venituri, pentru că nu-i ajung banii pentru medicaţie şi celelalte cheltuieli. Cu toate acestea, în urmă priveşte cu mândrie. Principalele nave ale Marinei Mili­tare au trecut prin "mâinile" contraamiralului de flotilă în retragere Gheor­ghe Becheş.

Şi-a început cariera militară la vârsta de 17 ani, când a fost admis la Şcoala Superioară de Marină. A ieşit la pensie în anul 1997, la vârsta de 65 de ani, cu gradul de contraamiral. Are o vechime, cu tot cu sporurile acordate de lege, de 45 de ani şi nouă luni. Pe parcursul carierei a început ca şef serviciu de luptă Artilerie şi Arme sub Apă pe navă Vânător de submarine numărul doi din cadrul fostului Divizion 50 Mangalia şi a terminat ca inspector pentru Marina Militară la Inspectoratul Ministerului Apărării. Pe parcursul carierei a urmat cursurile Academiei Navale din Sankt Petersburg şi ale Academiei Tehnice Militare Bucureşti. În 1964, Gheorghe Becheş a fost transferat de la Academia Navală din Sankt Petersburg la Aca­de­­mia Tehnică Militară Bucureşti, ca urmare a declaraţiilor politice anti-URSS ale lui Nicolae Ceauşescu. După absolvirea Academiei, Gheor­ghe Becheş a ocupat mai multe funcţii de comandă în mari unităţi, iar în 1978 a fost încadrat la Direcţia Tehnică şi de Înzestrare din cadrul fostului Comandament al Marinei Militare. În 1990, a fost numit şef al Direcţiei Tehnice şi locţiitor al comandantului Marinei Militare. Pe parcursul carierei a coordonat importurile speciale de tehnică navală din cadrul Programului Naval de dezvoltare a Marinei Române.

A făcut parte din delegaţia care în anii ’80 a negociat achiziţionarea submarinului Delfinul din clasa Kilo, şi zece ani mai târziu, în 1990, a participat la negocierea şi achiziţia navelor purtătoare de rachete Zborul, Pescăruşul şi Lăstunul şi a tehnicii de luptă şi navală de la bordul fregatei Mărăşeşti şi a altor bastimente. Amiralul povesteşte că ruşii au cerut pe submarin 66 de milioane de dolari, dar comisia română a negociat şi s-a semnat contractul pe suma de 61,5 milioane de dolari. Exceptând submarinul Delfinul, care zace de ani în şir la chei, fregata Mărăşeşti şi cele trei nave purtătoare de rachete reprezintă încă principala forţă de lovire a Marinei Militare.

Din păcate, pentru unul dintre artizanii înzestrării Marinei Militare, soarta se arată crudă tocmai acum la bătrâneţe. Când era tânăr a primit o locuinţă. Un apartament într-o casă naţionalizată. În anul 1996 a cumpărat-o conform legii. Mai apoi a apărut un moş­te­nitor. Timp de 11 ani, amiralul Gheor­ghe Becheş s-a judecat cu moştenitorii, chiar şi cu unul decedat, iar în final a pierdut apartamentul. Ironia sorţii am putea spune. Ar fi putut primi o altă locuinţă în blocurile construite atunci, dar "loteria" re­par­ti­ţi­i­lor, care părea una norocoasă atunci, acum s-a dovedit ghi­nionistă pentru familia Becheş. O altă ironie a sor­ţii este şi pensia pe care acum o pri­meşte. Una egală cu a unui subofiţer.

×