Amor intelectual, desfrau si drame

De obicei, pentru intelectuali, mediile studentesti favorizau cel mai mult legaturile carnale, viata boema - cu tot cortegiul presupus de aceasta. Observatia ii apartine lui Lucian Nastasa, cercetator stiintific principal la Institutul de istorie „G. Baritiu" din Cluj, autor al lucrarii „Pentru o istorie a cuplurilor in mediul intelectual romanesc", din care vom reda extrase in randurile ce urmeaza.

Client fidel de bordel

Dan Barbilian (Ion Barbu), unicul fiul al unui magistrat, viitor matematician universitar si poet cu uimitoare efuziuni filosofice, a avut o tinerete de aventurier sexual, profitand carnal de tot ceea ce se putea. Inca din ultimele clase de liceu adoptase un mod de viata epuizant, cu nopti pierdute in jocul de carti, betii, aventuri cu femei usoare etc: „M-am inhaitat cu (Simon) Bayer si (Tudor) Vianu. Literatura, chefuri…", cu „nimicuri in definitive". Indeosebi imediat dupa sfarsitul primei conflagratii, frecventau casa uneia din iubitele sale, Maria Zalic, ori bordelurile din cartierul bucurestean Crucea de Piatra. De altfel, facuse pentru Maria o adevarata pasiune, dorind s-o ia de sotie, desi ea era mai in varsta si mama a trei copii.

Viata sa aventuroasa a dus la un soi de izolare a sa, pana si cei mai buni prieteni ocolindu-l sau evitand orice contact. El isi continua insa escapadele cu Miriam, o cantareata de culoare, invitata in 1921 de Constantin Tanase pentru cateva spectacole pe scena „Carabus", cu rezultatul vizibil in versurile „Malaga si Femeie" sau poema „Un personaj eteroman".

Jefuit de o prostituata

Ajuns in 1921 in Germania, pentru specializare la Gottingen, viata sa se deruleaza intr-o veritabila destrabalare. La cateva zile numai se inchide intr-un hotel din Wilhelmshohe cu fiica aventuriera a unui magistrat din Cassel, aflata in vilegiatura, traind - dupa propria lui marturisire - ca „un porc si promiscuu", cu toate ca „cantitatea nu ma poate consola de calitate". Mai mult chiar, ajunge sa fie jefuit de o prostituata, povestindu-i lui Tudor Vianu evenimentul cam in felul acesta: „Pe strazile cu afluenta echivoca in care ma angajasem, o uratenie de curva si batrana si murdara isi incalceste privirile in ale mele. (…) Din cabotinaj sexual, din blestemata mea nevoie de contrast si tocmai fiindca eram epuizat, multumit si fara nici o apetenta… iau curva cu mine. (…) Curva trebuia sa stea pana dimineata. Pe la doua insa se razgandeste; se scoala din pat si se imbraca incet. (…) Curva imi scuteste toate plictiselile, descuie singura si nu cere nici un ban"; i se furasera deja 3.000 de marci, „deficitul acelei seri de umilire crestina a carnii".

Acest incident este departe de-al potoli, continuandu-si „cariera de amant universal", dominat de o singura ambitie: „imbunatatirea rasei teutone printr-un puternic influx de sange valah". Amuzante sunt performantele sale, pe care tinea sa le impartaseasca amicilor sai: la 6 aprilie 1923 anunta deja cea de 2064-a femeie ce-i „cazuse la pat". O pedanterie de matematician sau orgoliul de a se autoflata in ochii prietenilor invidiosi? Cert este faptul ca anul mentionat marcheaza intalnirea lui cu Gerda Hossenfelder, fiica unui medic din Cottbus, care peste numai doi ani ii va deveni sotie si se va stabili cu matematicianul-poet in Romania, dupa ce acesta a urmat in tara o cura de dezintoxicare (consuma cocaina). Evenimentul matrimonial va marca totodata si inceputul unei perioade de stabilitate umana.

Aventurile lui B.P. Hasdeu

Un alt „fiu risipitor" al intelectualilor este B.P. Hasdeu care, la 17 ani, si-a luat titlul de print. Era risipitor, brava si manifesta cinism in relatiile cu femeile, fara a avea un ideal bine definit. In anii adolescentei, B.P. Hasdeu se lasa antrenat cu mare usurinta in aventuri sexuale fara a-l interesa catusi de putin aspectul, etnia, cultura, rangul ori varsta partenerelor. Mai mult, din toate aceste aventuri - deloc putine si inregistrate cu destula scrupulozitate in insemnarile lui jurnaliere - , Hasdeu facea bravada, povestind tovarasilor de chefuri cat mai multe detalii din viata lui sexuala. De altfel, o parte din aceste excese se regasesc in „Duduca Mamuca", un roman aproape biografic care a si scandalizat in 1863 pe puritanii ieseni.

Dupa ani de desfrau, plini de oboseala si dezgust, Hasdeu s-a insurat cu Iulia. Dar aventurile au continuat si, datorita repetatelor infidelitati ale lui B.P. Hasdeu, din 1881 cuplul trece printr-o lunga perioada de criza, camuflata prin plecarea celor doua Iulii (sotie si fiica) la Paris. Desi nu i-a putut fi credincios, Hasdeu i-a purtat recunostinta sotiei sale, caci, publicand „Domnita Rosanda" (1868), el o dedica „Scumpei mele sotii (…), aceasta mica incercare, scrisa din indemnul sau si sub inspiratiunea iubirii sale". La numai un an de la moartea ei, Hasdeu declara ca sotiei datora cea mai mare parte din succesele lui intelectuale: „Iulia mea nu numai ma mangaia la munca, dar imi facea nesimtite nevoile", descriind doar o infima parte din tot ceea ce a insemnat ea in viata lui...

Initiati la Paris si Viena

O tinerete la fel de trepidanta, dar mai ferita de ochii curiosi ai lumii a avut si scriitorul Mihail Sebastian. Iesind in 1930 din atmosfera „deprimanta" a Bucurestiului, Sebastian va cunoaste la Paris o cu totul alta lume, oferindu-i noi dimensiuni ale existentei intelectuale si in relatia cu semenii. In locul actritelor si figurilor inexpresive din tara, va avea de-a face cu „midinete, studenti, femei maritate, englezi, pederasti, lesbiene, o lume mare si diversa, cu fete noi, cu obiceiuri surprinzatoare", care-i vor schimba mult din conceptiile si apucaturile sale.

Lucian Blaga a invatat amorul la Viena. Spre senectute, el ii marturisea lui Gh. Grigurcu ca-si incepuse viata sexuala la 16 ani, rememorand melancolic prostituatele vieneze de care avusese parte; este, poate, si explicatia nenumaratelor carti postale reprezentand nuduri expediate Corneliei in anii vienezi.

Relatia dintre Lucian Blaga si Cornelia Brediceanu s-a fundamentat in 1916 la Viena, unde ambii erau studenti, el la filozofie, ea la medicina. In „Hronic", Blaga relateaza intalnirea lor in sala de lectura a bibliotecii universitare. La varsta maturitatii, Lucian Blaga isi consumase ardorile vizavi de sotia sa Cornelia, dupa 20 de ani de convietuire pasiunile temperandu-se, pentru a nu mai constitui stimulii necesari marii creatii poetice. In cautarea eternului feminin, Blaga descopera pe Domnita Gherghinescu-Vania, sotia prim-procurorului general din Brasov.

Sotia Cornelia a dat dovada de maxima intelegere, desi probabil in interior suferinta nu poate fi descrisa, acceptand aceasta legatura, tacit, cu delicatete, preferand mai curand s-o tina sub control decat s-o transforme intr-o criza majora. Aproape la fel s-au petrecut lucrurile prin anii 1946-1948, cand Blaga s-a simtit atras de Eugenia Muresanu din Cluj, sotia unui preot, pe care o vizita frecvent.

Material prelucrat de Adriana Oprea-Popescu

Alexandru Odobescu s-a sinucis din dragoste

Nu putem lasa deoparte aceste pasiuni sub aspectul consecintelor tragice. Iar cazul cel mai celebru ar fi Al. Odobescu. Desi trecuse prin viata consumandu-se in mai multe pasiuni arzatoare, in urma carora nu au lipsit deceptiile, Odobescu a invatat prea putin din acestea. Prin 1891, Odobescu - om insurat si cu o fiica - a cunoscut pe profesoara de geografie Hortensia Racovita, mai tanara cu 30 ani decat el. Fusese casatorita cu Al. Davila, de care a divortat, si s-a recasatorit cu Dumitru Racovita, care a murit in 1891. Odobescu a facut pentru aceasta o adevarata pasiune, care i-a adus multa suferinta si umilinte, fara sanse prea mari de ameliorare.

Chiar sotia lui, Sasa, a propus Hortensiei Keminger sa se casatoreasca cu acesta, insa ea nu a acceptat. Refuzul a determinat pe Odobescu sa se sinucida, luand o doza puternica de morfina in noaptea de 8/9 noiembrie 1895, pentru ca in ziua urmatoare sa-si afle sfarsitul. Chiar in acel an, Hortensia s-a recasatorit cu un profesor de geografie. Peste ani i s-a descoperit jurnalul intim, extrem de laborios si de interesant. In ce priveste relatia cu Odobescu gasim doar cateva fraze. Atat a insemnat Odobescu pentru ea.

CONTINUARE: Morala proletara a baronilor rosii