A fost ucis românul Radu Pintilie?

Autorităţile argentiniene au trimis zilele trecute statului român un răs­puns cu privire la stadiul cercetărilor pri­vitoare la moartea românului Ra­du Pintilie, pierit la începutul acestui an într-o închisoare argentiniană în ur­ma unui incident cu multe semne de întrebare. În mesaj, ministrul Jus­tiţiei din ţara pampasului i-a dat asi­gu­rări omologului român că ancheta este în derulare şi că se are în vedere „realizarea expertizelor şi inves­ti­ga­ţiilor corespunzătoare cu toată opera­ti­vitatea posibilă”. În tot acest timp, părinţii ce şi-au înmormântat fiul în ţărâna natală, în comuna Scânteia, Iaşi, se întreabă dacă nu cumva tărăgănarea anchetei se face cu sco­pul de a ascunde o eventuală vină a celor de la închisoare şi de a-i acoperi pe cei vinovaţi.

Pentru că părinţii lui Radu nu se pot împăca în veci cu ideea că fiul lor s-a sinucis dându-şi foc, mai ales că nici nu era fumător, iar regulamentele de detenţie inter­zic deţinerea de substanţe inflamabile. Vă reamintim că pe 8 ianuarie 2011 a fost declarat decesul românului, la câteva zile după un „accident” sufe­rit în Penitenciarul nr. 4 din oraşul ar­gentinian Santa Rosa. Familia nu în­ţelege nici astăzi cum de tânărul nu a putut fi salvat. Ei au aflat de la cei cu care au stat de vorbă – avocatul tâ­nă­rului, personalul de la Ambasada română de la Buenos Aires şi alţii – două variante despre ceea ce s-a întâmplat cu fiul lor. Li s-a spus că Radu prezenta arsuri pe circa 90% din suprafaţa corpului, dar şi că el ar fi ieşit pe picioare din celulă. „Pi­cioa­rele cică nu erau arse, doar faţa îi era complet distrusă, acum Dumnezeu ştie cum o fi fost!”, spune Lenuţa Pintilie, mama tânărului care împlinise 26 de ani în noiembrie 2010.

Nici o oficialitate nu a contribuit cu bani după incident
Pe lângă ipoteza uciderii ce pla­nează veridic asupra cazului, există date certe care arată că, aşa „accidentat” cum era, românul putea fi sal­vat. Accidentul s-a petrecut ziua, în jurul orei 10:30. Părinţii ştiu că băiatul lor nu dormea niciodată la acea oră. „Probabil l-au adormit cu ceva şi i-au dat foc”, spune Petru Pin­ti­lie, tatăl tânărului. După incident, deţinutul român a fost tratat în micul oră­şel Santa Rosa, deşi nu existau spe­cialişti în arsuri. La unul dintre spi­tale nu a fost primit, aşa că a fost dus la altul, care l-a acceptat, l-a intubat şi i-a acordat îngrijiri medicale aşa cum s-a putut. Şi asta după mi­nu­te preţioase. Chiar personalul de la Am­basada română de la Buenos Aires a recunoscut că un altfel de tra­ta­ment ar fi primit băiatul dacă ar fi fost dus de urgenţă în capitala Argentinei.

Însă indiferenţa a fost motivată de faptul că tânărul era „netranspor­tabil”, deşi în astfel de cazuri se fo­lo­seşte elicopterul sau avionul. Era şi străin, închis pentru probleme cu le­gea, şi, mai mult, cheltuiala nu s-ar fi jus­tificat, cu toate că Radu Pintilie tre­buia să primească de la închisoare 1.500 de euro, bani pentru care muncise şi cu care voia să se întoarcă acasă. O altă nedumerire pe care o au pă­r­­inţii săi se referă la faptul că ni­meni nu a suportat nici un leu cheltuială pentru fiul lor. Aşa că au împru­mu­tat cei 7.000 de euro necesari pentu ca trupul tânărului să fie adus în România. Chiar şi transportarea si­criului de la Bucureşti la Scânteia i-a costat alte milioane bune. „E posibil ca ambasada să nu facă astfel de cheltuieli, dar măcar închisoarea în curtea căreia a murit un om ar fi putut contribui cu ceva”, este de părere ta­tăl lui Radu.

Alte şi alte nedumeriri bântuie visele soţilor Pintilie din Scân­teia. După discuţiile avute cu un alt fiu al lor, Paul, aflat într-o în­chi­soare din Brazilia, au emis ipoteza că Radu ar fi fost omorât pentru că a vorbit ce nu trebuia şi cu cine nu trebuia şi că a fost eliminat pentru că se afla în posesia unor informaţii pre­ţioase. Părinţii spun că lichidarea ar fi fost comandată după ce a intrat din în­tâmplare (în căutarea ajutorului pentru fratele său) în contact cu câţiva traficanţi de droguri. De altfel, Radu a fost arestat în septembrie 2009, la doar câteva luni după ce plecase din România. Tânărul încerca să ajungă în Brazilia, să-i plătească un avocat fratelui arestat.

A luat legătura cu câţiva oameni despre care se crede că ar fi fost traficanţi şi odată cu care a şi fost reţinut. Mai mult decât atât, în decembrie 2010 terminase de efectuat pedeapsa, dar, culmea!, în loc să fie eliberat a fost transferat în altă în-chi­soare, cea în care şi-a pierdut viaţa şi despre care spunea că este plină de indivizi răi. Chinuit de remuşcări, fratele din Brazilia le-a scris recent părinţilor. Le-a spus că şi-a plâns fra­te­le în tăcere zile în şir, că ar fi trebuit să piară el în locul lui Radu şi că acesta a murit fiindcă nu i-a ascultat sfatu­ri­le: „Trebuia să-mi trimită bani prin poş­tă, nu să se expună venind la în­chi­soare”. Punând toate cap la cap, pă­rinţii au ajuns la concluzia că o ten­tativă de ucidere a fiului lor a exis­tat şi în prima închisoare, în care el spu­nea că se înţelegea bine cu toată lu­­m­ea. „Era chiar îndrăgit în închi­soa­­re, că le făcea tuturor gogoşi cum în­văţase el acasă.

Dar, la un moment dat când am vorbit la telefon, era confuz şi a spus: «Mamă, mor». Avuse­se o gripă, dar nimeni nu a încercat să-l trateze sau să-i ducă la medicul în­­chi­sorii. La gripă se ştie că delirezi, aşa se explică cum de a uitat acest mo­­ment”, mai spune mama. În plus, pă­rinţii suspectează că cei care l-au om­orât pe Radu i-au vândut şi or­ga­nele. Când s-a pus problema efec­tuă­rii unui test ADN, soţilor Pin­til­ie li s-a sugerat că expertiza costă cam mult. Aşa că au renunţat, şi aşa nu l-ar fi adus înapoi sănătos cu această me­­todă. L-au îngropat în colţul micului cimitir al satului. Au co­borât oda­tă cu sicriul de plumb în care a fost pus conform uzanţelor internaţionale şi tainele unei morţi care ridică  des­tu­le semne de întrebare. „O fi fost, n-o fi fost corpul lui aco­lo… Au spus că ne trimit telefoa­nele lui şi alte lu­cruri personale, deocamdată nu le-am primit”, spun ei, gân­dindu-se că toa­te sunt folosite în in­ves­tigarea  ca­zu­lui, pentru buna derulare a an­che­tei.

Multă tristeţe şi puţine speranţe
Familia are 14 copii, zeci de nu­rori, gineri şi nepoţi, majoritatea ple­caţi peste hotare. Tatăl lui Radu, care este bolnav de cancer şi poate muri oricând, ar vrea să afle înainte de a se stinge adevărul despre sfârşitul fiului său: „Era un copil inimos, inteligent, deosebit, ştia patru limbi străine şi studia în închisoare. Toată lumea îl iubea aici că era foarte priceput, repara computere, fetele îi scriau că se sinucid atunci când le părăsea. La înmormântare au fost mai bine de 400 de oameni şi nici măcar nu era duminică”. Mama spune că a avut o pre­simţire că nu-l va mai vedea. Iar acum nu i-a mai rămas decât să aştepte. „Doamna consul ne-a spus că ancheta ar putea dura chiar ani. Dacă nu s-a rezolvat în cazul Teo Peter, o să se rezolve la noi?”, se în­trea­bă tatăl lui Radu. Doamnei Le­nu­ţa i s-au aburit ochelarii, nu pridideşte în a-şi şterge lacrimile. Mâinile îi tre­mură pe actele trimise o dată cu si­criul.

Disfuncţie multiorganică, arsuri, sună implacabil motivul morţii băia­tului. „Vrem şi noi să ştim ade­vă­rul! Am dori totuşi ca autorităţile române să insiste să se descopere vinovaţii. În alte ţări, dacă se întâmpla aşa ceva, cu siguranţă că reprezentanţii acelui stat ar fi făcut demersuri energice în acest sens. Noi nu ne-am lăsat copiii de izbelişte, ştiam tot timpul ce e cu ei, vorbeam la telefon, ne scriau. Nu au mers în străinătate să se ţină de boacăne. Atunci de ce i s-a în­tâm­plat acest lu­cru?” Cel mai mic co­pil al familiei Pintilie are numai 4 ani. Suferă şi el pentru moartea fra­te­lui. Nu mai are cine să îi aducă bunătăţi din străinătate, iar pă­rin­ţii îndatoraţi pâ­nă peste cap nu mai au cu ce să-i cum­pe­re dulciuri. Ziua de 4 ianuarie, ziua tra­ge­diei, va fi una ex­trem de tristă pentru familia Pintilie pentru totdeauna.

„Ultima oară, Radu mi-a spus: «Mamă, mai e atât de puţin, abia aştept să vin, să vă văd pe toţi sănătoşi». Spu­nea că vrea să vină aca­să şi să înceapă o viaţă nouă.” Radu i-a impresionat în bine până şi pe oamenii de la Ambasada Ro­mâ­niei în Argentina. „A avut o compor­tare bună pe perioada detenţiei. Cei de la ambasadă ne-au promis că, dacă nu va fi convenabil rezultatul, ne dau ei avocat. Nici ei nu cred că Radu s-a sinucis. Dar eu nu sper că se mai des­co­peră vinovatul”, a mai spus Lenuţa Pintilie, care se teme acum să nu-l piardă la fel şi pe feciorul din Brazi­lia: „E foarte bolnav, a slăbit mult, spune că îl doare stomacul, nu poate să mănânce”.