Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Popescu de la Dâmboviţa este o sintagmă sinonimă obrăzniciei în politică. Dacă nu este suficientă pentru caracterizarea baronului de Dâmboviţa, putem adăuga cu documente şi marele jefuitor al banului public. A stat în fruntea Consiliului Judeţean ca un bulibaşă discreţionar, crezând că este mai veşnic decât munţii Bucegi. A sfidat populaţia nu cu inteligenţa sau realizările în folosul obştii, ci cu burdihanul lui etalat la ceremoniile pe care le adora. Inventa aniversări, se agăţa de sfinţi şi domnitori, având pretenţii de ctitor la toate şuşanelele care începeau cu dangăt de clopot şi se terminau în triluri de manelişti. A consumat cu frenezie banii contribuabililor, a hăcuit cu prietena lui Udrea rezervaţii naturale, deschizând cu fanfare asasinarea speciilor rare şi turnând asfalt sub Babele.
După alegerile locale din iunie, Florin Popescu, care tocmai pierduse şefia Consiliului Judeţean Dâmboviţa, a avut un atac de panică, bătăile inimii au luat-o razna şi, potrivit unor ştiri de presă, a fost internat de urgenţă în spital. Popescu avea toate motivele să fie îngrijorat peste poate. În lunile care au urmat, controalele au scos la iveală cum aruncau banii pe fereastră instituţiile Consiliului Judeţean Dâmboviţa. Cu tupeu maxim, simţind însă că protecţia de la Cotroceni, a naşului aflat în suflet, funcţionează, Popescu Florin candidează pentru un loc în Parlamentul României. Imunitatea este şi ea o platoşă într-o situaţie de cercetare penală, care poate ajuta.
Spre amuzamentul urbei, în aprilie 2012, Popescu a reclamat că hoţii i-au spart casa în timp ce el se afla în imobil şi i-ar fi furat un televizor! Viloiul are (doar) 317 mp suprafaţă construită şi o curte de vreo mie de mp, aşa că hoţii aveau pe unde se furişa. Pe pereţii de la Consiliul Judeţean a apărut într-o noapte, după "marea efracţie", un graffiti răuvoitor – hoţul strigă hoţii! Oare de ce?
Când hoţii se gândeau cum să-i şutească televizorul din viloi baronului de Dâmboviţa, Popescu se afla în campania electorală. În 4 iunie, Consiliul Judeţean oferea, cu o săptămână înainte de alegeri, un mare spectacol popular. Plăţile erau pe măsura scopului nobil: Invent Media SRL ridica un onorariu de 99.324 de lei pentru a o sui pe scenă pe Maria Cârneci. La un asemenea preţ ar fi putut cânta la Târgovişte, în onoarea lui Popescu Florin, tot juriul de la Vocea României, şi tot rămâneau ceva miişoare ca rest. Scena a costat (doar) 44.500 de lei, sumă care este la concurenţă cu păţania fostei colege de la PDL – Ritzi, căreia tot de la o scenă supraevaluată i s-a tras procesul. Pe lângă manifestări care marcau taman în ajun de alegeri 500 de ani de la atestarea judeţului Dâmboviţa, jupân Popescu, a plătit din banul public o sumă enormă pentru materialele promoţionale. Oricum, formele care lucrau la afişajul electoral se cam amestecau cu cele pentru 500 de ani. Facturile tăiate pentru materiale de promovare şi diverse imprimate au uşurat bugetul autorităţii judeţene cu 212.000 de lei, aproape 50.000 de euro. Mare aniversare, mare cheltuială, mare om, domn Popescu! Şedinţa extraordinară a Consiliului Judeţean Dâmboviţa, prezidată evident de Popescu, a costat şi ea 61.242 de lei. Una peste alta, festivităţile care au lăsat vistieria goală au costat 520.417 lei. Precis rămân în analele fiscului local, şi cronicarii vor vorbi peste sute de ani cum baron Popescu arunca banii pe ferestre spre onorarea înaintaşilor şi convingerea electoratului contemporan. Nerecunoscători, dâmboviţenii nu l-au ales pe ctitorul de chermeze poleite cu aur! Popescu Florin este în linia marilor trişori cu banul public care au umplut în alte ţări din UE tribunalele şi în multe cazuri au înfundat puşcăriile.
O serie de documente ieşite la iveală după "căderea" lui Popescu din funcţie arată cum fostul preşedinte al Consiliului Judeţean transformase publicitatea în scopuri sociale într-o afacere de partid. Firma Ad Hoc Advertising, cunoscută ca furnizoare importantă de materiale promoţionale pentru PDL, se "îngrăşa" înaintea campaniei electorale din contracte excepţionale ca volum. În 2011, cei de la Ad Hoc semnau cu CJ Dâmboviţa contracte în cascadă pentru pliante, broşuri care să încurajeze consumul de fructe în şcoli. Asta seamănă cu proverbul bulgăresc "să-i vinzi grădinarului castraveţi" pentru că Dâmboviţa este cel mai mare producător de fructe din ţară. Promovarea turistică a judeţului a adus în 2011 un contract de o jumătate de milion de lei, iar restul, până la 833.327 lei, au avut ca finalizare perioada campaniei electorale de la locale. Aceeaşi firmă a fost angajată să livreze afişe pentru PDL în judeţ, iar la Bucureşti făcea şi Baconschi, la externe, un mic târg cu Ad Hoc Advertising.
De unde atâta curaj? Popescu era în reţeaua Blejnar, avea "acoperirea" lui Boc şi prietenia cu Elena Udrea. De la Ministerul Dezvoltării curgeau fonduri europene – acum sub anchetă şi tăierile de panglici dădeau impresia că Dâmboviţa înfloreşte.
