x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Anchete Coşmarul unei mame

Coşmarul unei mame

de Andreea Sminchise    |    24 Aug 2011   •   21:00
Coşmarul unei mame

Dragos Vasile Lupu a disparut din Buhusi, judetul Bacau, pe 2 august 1996. Avea 7 ani si a plecat de la blocul bunicii, situat langa gara, spre casa in care locuia cu mama si cu sora sa, aflata la 500 de metri departare. N-a mai ajuns niciodata.

Abia pe 8 august 1996, politistii din Buhusi au inregistrat sesizarea disparitiei. Pana atunci trimisesera familia pe drumuri, "sa-l caute bine". La inceputul anchetei le-au luat declaratii mamei si bunicii, apoi l-au anchetat zile in sir pe Viorel Lupu, tatal baiatului, crezand ca i-a facut vreun rau fiului, ca sa nu mai plateasca pensie alimentara. Barba­tul se scutura si acum ca dupa un cosmar cand isi aminteste: "Eu n-aveam legaturi cu baiatul. Il mai vedeam pe strada si atat. Nici nu-mi zicea «tata». Dar sa-i fac rau pentru 300 de lei... Era un kil de salam atunci. Dar eu nu aveam munca, d-aia nu plateam pensia. Ca n-aveam de unde. Da’ sa-l omor?? Copilul meu?? Doamne fereste!".

Oamenii legii l-au dat pe Dragos in urmarire si i-au trimis fotografia pe la centrele de plasament. N-au primit nici un raspuns. Si nici n-au facut nici un fel de alte cautari. Subsolurile blocurilor din zona n-au fost verificate niciodata, iar cand mama a cerut un caine "de urma sau d-ala care gaseste cadavre" sa-l duca in padure la Racova, i-au spus ca e nevoie de prea multe aprobari. "«Haideti, doamna! Ati innebunit? Trebuie aprobare de la Bacau, de la Bucuresti... Si copilul o fi fugit», mi-au spus atunci", isi aminteste Ma­riana Enache, mama baietelului. Asa ca a luat cainele ei din batatura, care nu se mai ridica de pe hainele lui Dragos de cand disparuse, i-a legat la gat o caciula de-a baiatului si i-a zis "Cauta!". Ca-n filme. Catelul s-a dus pana in padurea din apropiere si a dezgropat un sac din plastic. "Eu cand am vazut sacul ala, am lesinat. M-au luat de-acolo. Dar nu era decat un caine mort, ingropat de cineva...", povesteste cu groaza mama.

Dragos era un copil istet, dezghetat, obraznic si slab mort. Copiii ii ziceau "scaletu’" (n.r. – scheletul). "Stia sa spuna cum il cheama, al cui e, unde sta... Si era slobod la gura. Mai injura daca nu-i convenea ceva. Aveam incredere in el. Stia unde tin banii in casa, si pe vremea aia um­blam cu marci, dar n-a luat niciodata din ei decat daca-i spuneam eu. Facea si ne­bunii. Mai arunca cu apa de la balcon peste oa­menii de pe stra­da, mai facea pipi pe scara blocului, ca sa-l enerveze pe seful de scara, care era politist si cu care aveam mereu scandal. Odata, imi aduc aminte ca si-a van­dut caciula din cap ca sa ia o paine calda de la brutaria de langa casa. Cand l-am intrebat de ce a facut asta, mi-a zis ca ii era pofta de paine si ca nu-i pare rau de caciula, ca-i aduce turcul alta. Alta data, suparat pe mine pentru nu stiu ce, mi-a aruncat toate hainele in hipoclorit... Cand venea de la gradinita la maica-mea, arunca gentuta si striga din usa: «Eu sunt, mamaie, ma duc la fotbal». Si dus era. Pana iesea maica-mea din ca­mera, el era jos. Dar de lipsit de-acasa n-a lipsit niciodata. Dar inainte sa dispara s-a intamplat ceva ciudat. Vreo cateva zile la rand mi-a venit acasa cu niste dulciuri scumpe. Cand l-am intrebat de unde le are, mi-a zis ca «de la domnul ala cu camasa alba cu maneca scurta, il stii tu». Nu stiam despre cine vor­beste. Si i-am zis sa nu mai ia. N-a mai venit cu dulciuri acasa, dar eu stiu daca nu cum­va le lua si le man­ca pe stra­da?", spune mama.

Disperarea le-a impins pe cele doua femei sa caute copilul si pe alte cai. "Am um­blat prin ghicitoare, prin popi care deschid car­tea, pe la d-astia de zic ca vorbesc cu spiritele... Toti au zis ca baiatu-i mort. Si eu ma rog in fiecare zi sa imi vina in vis, sa-mi spuna unde e", zice cu tristete bunica. "Am avut si eu suspiciunile mele. Am banuit-o pe ne­vasta lui Viorel Lupu, ca ar fi vrut sa-mi faca rau din gelozie, ca el voia sa ne-mpacam. L-am banuit pe politistul care era sef de scara la maica-mea, ca mereu aveam sicane cu el. Nu stiu ce sa mai cred. Nu vreau sa incarc pe nimeni, nu vreau decat sa stiu ce s-a intamplat. Daca e mort, vreau sa stiu unde e, ca sa pot sa ma duc sa-l plang, sa-i aprind o lumina. Daca-i viu, sa stiu de ce-a plecat.
N-am avut grija de el? I-a lipsit ceva? Nu stiu ce-o fi fost in capsorul lui... Dar, orice s-a intamplat, vreau sa stiu de ce", se framanta mama.

In anul 2000, Mariana s-a mutat in Turcia si a mai nascut o fetita, pe Ka­rina. Apoi l-a parasit pe tatal ei, tur­cul cu care trebuia sa se casato­reasca, si a plecat in Italia. Abia acum, dupa cinci ani de munca acolo, a re­venit in tara, ca sa schimbe pasa­poar­tele fetelor. Nu s-a resemnat, dar spu­ne ca nici nu-si poate permite sa se autodistruga: "Am doua fete de crescut. Trebuie sa fiu intreaga si sa mun­cesc. Dar numai ele stiu cate cos­maruri am noaptea si cum tresar in somn". Sibel si Karina nu suporta sa-si vada mama plangand. Se uita urat la reportofonul care ne inregistreaza discutia si ies pe rand din camera.

Marianei nu i-au mai ramas decat ghiozdanul si camasile pe care i le cumparase lui Dragos ca sa-l trimita la scoala, in toamna lui ’96. Le mangaie si o podidesc lacrimile. "Unde-o fi bietul meu copil?"

Dosarul de disparitie al lui Dragos Lupu e la Politia Buhusi. N-are nici 100 de file. Inspectorul Emil Vlad, care se ocupa de el acum, spune ca politistii au verificat toate informatiile primite: "S-a cautat in centre de plasament, s-au verificat PIN-uri, CIN-uri, tot ce semana cu el. Dar nu s-a gasit nimic. Foarte mult a cautat si familia, dar fara rezultat. In 2009 am primit de la IGPR o solicitare sa trimitem un kit cu fotografii ale baia­tului si ale rudelor – parinti si frati – pentru a se realiza imbatranirea faciala, sa vedem cum ar arata azi. Am trimis, dar n-am mai primit nimic inapoi", spune el. Ultimul document din dosar e din luna februarie a.c. O declaratie a tatalui, care spune ca n-a mai auzit nimic de baiat.

L-ati vazut?
In ziua disparitiei, Dragos Vasile Lupu (foto) purta o camasa verde cu gri deschis, o pereche de pantaloni de trening bleumarin si era incaltat cu sosete si sandale negre. Avea 1,10 m inaltime, parul blond, tuns scurt si ochii verzi. Ii cazuse un dinte din fata. Daca aveti vreo informatie despre baiat, sunati la 112 sau la redactia Jurnalului National.

×
Subiecte în articol: copii disparuti