Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Don Lorenzo, alias Laurenţiu Mircea Popescu, vrea să-şi schimbe imaginea publică dezastruoasă. A declanşat în acest sens manevrele specifice de la care i s-a tras şi porecla de mare combinator în stil sicilian – Don Lorenzo. A pătruns în coloanele publicaţiei noastre profitând de independenţa editorială a redactorilor dar utilizând ca trambulină de promovare o emisiune a TVR şi un nume absolut anonim în publicistică dar sonor în show bizz. Sub fraze generoase şi îndemnuri care nu pot fi respinse, “frontispiciul” lansării unei emisiuni tv părea asigurat în stilul bombastic al luptelor K1:
“Credeţi că NU mai există valori, modele reale, eroi adevăraţi care să ne inspire şi care să ne dea sentimentul de mândrie naţională? Dimpotrivă, aceşti eroi AU EXISTAT dintotdeauna şi există şi astăzi, pretutindeni, lângă noi!”.
Sub asemenea auspicii este lansat însă un personaj controversat în lumea medicală şi criticat de comunitatea ştiinţifică pentru tarele morale grave care i-au însoţit cariera. Numele propus de amintita emisiune era Laurenţiu Popescu. Alegere din punctul de vedere al multor oameni revoltătoare. În acest sens am primit numeroase reacţii la redacţie care exprimau nedumeririle pentru promovarea ca model a personajului care are în bagajul autobiografic, între altele, şi o sancţiune de turnător la Securitate. Simpla lectură a arhivei de articole, pe internet, ar fi putut să-l facă pe aducătorul de serviciu să aibă cel puţin îndoieli asupra demersului.
Reluăm câteva din motivele pentru rezervele noastre în promovarea lui Laurenţiu Popescu drept model şi deschizător al campaniei “mândru să fii român”.
Articolele din presă au reţinut de-a lungul timpului “portrete” în tuşe acide ale academicianului.
“Din acuzaţiile care planează asupra lui Laurenţiu Mircea Popescu, supranumit, în stil sicilian, Don Lorenzo, nu lipsesc, aşa cum vom arăta în continuare: ascensiunea bazată pe colaborarea cu Partidul Comunist Român şi accente de spionaj în Statele Unite ale Americii şi Europa; o carieră construită pe baza unui sistem clientelar politic; impostură ştiinţifică şi academică; nenumărate declaraţii în fals şi fraude economice; deturnări de fonduri europene alături de personaje celebre din acest domeniu; fraudă ştiinţifică bazată exclusiv pe autocitări; descoperiri ştiinţifice care par că nu există” – cum scria publicaţia “Ghimpele”.
Cea mai gravă, însă, care îl scoate din start din categoria “mândru să fii român” este acuza de turnător plătit la Securitate. În noiembrie 2011, “Caţavencii” publicau un document din arhivele CNSAS care proba suspiciunile ce planau de mult timp asupra lui Laurenţiu Mircea Popescu. Potrivit acestor documente, Popescu fusese racolat de Securitate în 1986, sub numele de cod “Preda”. Pentru turnarea unui biofizician, Petre Frangopol, “modelul” Popescu Mircea Laurenţiu, născut în 15.04.1944 la Câmpulung Muscel, a primit ca recompensă 900 (nouă sute lei) din fondul cheltuieli informative speciale. Frangopol, un eminent cercetător român, era urmărit de Securitate şi prin intermediul lui Don Lorenzo, fiind suspectat că ar fi fost racolat de agenturile străine de spionaj. Comunitatea ştiinţifică a reacţionat cu numeroase luări de poziţie faţă de activitatea de turnător a academicianului Popescu; doar Academia Română a rămas mută. Ziaristul Gheorghe Poga dezvoltă subiectul şi publică recent în “Ghimpele” un dosar substanţial al “operei” lorenţiene.
Ascensiunea uluitoare cu dosar “beton”
“Element valoros şi tânără speranţă a medicinei şi mai ales a Partidului Comunist Român, Laurenţiu Mircea Popescu a beneficiat de studii post-doctorale în străinătate în anii 1970 şi 1980 ai secolului trecut. Însă, din dorinţa de a sparge toate barierele regimului şi limitările Partidului Comunist, la propunerea Securităţii, Nomenclatura şi-a dat acordul de reprofilare a lui Laurenţiu Mircea Popescu ca informator al Securităţii Statului.
Activitatea de turnător desfăşurată de Laurenţiu Mircea Popescu a vizat numeroşi cercetători români, precum şi cercetători străini din laboratoarele şi universităţile unde era trimis de PCR să conferenţieze.
După momentul 1989, Laurenţiu Mircea Popescu înregistrează o accelerare fulminantă a carierei şi a funcţiilor. În 1991 devine profesor, iar din 1993 şef al Catederei de Biologie Celulară şi Histologie la UMF “Carol Davila” din Bucureşti. În 1993 devine membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, în 1995 – membru corespondent al Acadamiei Române, titularizat în 2001. În perioada în care a ocupat un fotoliu de senator social-democrat, Popescu a făcut parte şi din Consiliul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică, subordonat Ministerului Educaţiei, care dirija fondurile pentru cercetare ştiinţifică. Anul 2004 a însemnat şi finalul funcţiei de rector al UMF “Carol Davila”, pe care Don Lorenzo a deţinut-o timp de 3 mandate, începând cu 1992. Conform informaţiilor prezentate în presa de la acea vreme, care a mediatizat intens cazul, Popescu a reuşit în primă fază fraudarea alegerilor, însă Ministerul Educaţiei s-a autosesizat, iar alegerile au fost reluate. Totuşi, fraudarea alegerilor şi reluarea acestora la UMF “Carol Davila” a însemnat prelungirea mandatului de rector al lui Laurenţiu Mircea Popescu în mod nefiresc.
Din 2006 până în 2011, Don Lorenzo a ocupat funcţia de Preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale. Conform statutului, mandatul de preşedinte este de patru ani; prin urmare, alegerile pentru funcţiile principale din Academie trebuiau organizate în octombrie 2010. În schimb, aceste alegeri au avut loc abia pe 18 noiembrie 2011, rezultând ocuparea abuzivă a funcţiei pentru o perioadă de un an. După organizarea
alegerilor din 18 noiembrie 2011, în urma cărora Popescu a pierdut influenţa asupra Academiei de Ştiinţe Medicale, organizaţia academică a fost evacuată de acelaşi Laurenţiu Mircea Popescu din cămăruţa în care îşi avea sediul în incinta Institutului “Victor Babeş”.
Jurnalul Naţional a prezentat pe larg manevrele interminabile făcute de
Popescu pentru a nu permite desfăşurarea alegerilor. Academicianul Victor Voicu şi prof. dr. Mihai Coculescu au relevat practicile penale utilizate de Popescu Laurenţiu ce se dorea legat de scaun.
“Scăpări” în CV
Aşa cum arăta şi presa vremii, Laurenţiu Mircea Popescu prelease conducerea Institutului “Victor Babeş” din Bucureşti prin diverse stratageme la limita legalităţii. Mecanismul central al ascensiunii în cadrul Institutului “Victor Babeş” s-a bazat pe votul unanim al membrilor consiliului de administraţie, care îi datorau diverse titluri de cercetare sau universitare, precum şi pe ajutorul unui vechi coleg de partid, Caius Traian Dragomir (dosar penal în urma constatării de către Curtea de Conturi a României a unui jaf de 1 milion de dolari în perioada în care a activat ca ambasador al României la Paris), şi a cuprins două tehnici esenţiale: înlăturarea oamenilor incomozi şi înlocuirea lor cu pseudocercetători uşor de manipulat.
Se aşteaptă acum şi raportul de evaluare făcut de Ministerul Cercetării la Institutul “Babeş” care, potrivit unor surse, este dafavorabil activităţii de manager a lui Popescu Mircea Laurenţiu.
“Modelul” Popescu are multe pete la activ care îl fac incompatibil cu sugestia jurnalistică de PR de a-l transforma în mândria neamului. Opera ştiinţifică a maestrului Don Lorenzo este şi ea în centrul unor controverse. Academicianul Popescu prezintă telocitele drept o descoperire epocală. Mulţi oameni de ştiinţă sunt rezervaţi, alţii o spun explicit: nu există! Nu ne pronunţăm în acest sens neavând competenţa necesară.
În final o informaţie pierdută din CV-ul academicianului. După plângerile despre munca trainică de turnător la Securitate al colegilor de laborator, Laurenţiu Popescu figurează încă pe funcţia de preşedinte al Federaţiilor Europene a Academiilor Medicale. Se gândeşte!
