Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După un an şi jumătate, anchetatorii au găsit singurul vinovat în dosarul copilului rătăcit la Rânca: mortul e de vină.
Mama lui Costi Velcev, băieţelul de 7 ani dispărut în iulie 2009 la Rânca (Gorj ), vrea să ducă o cruce în locul unde au fost găsite rămăşiţele fiului ei. Pentru liniştea sufletului acestuia. Pe 18 octombrie anul trecut, procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj i-au trimis femeii acasă hârtia care pune cruce pe dosarul morţii fiului ei. Şi au confirmat varianta întâiului poliţist de la Gorj, comisarul-şef Salvador Caragea, care ştia dinaintea legiştilor că băiatul a murit de frig din prima noapte, la +14 grade Celsius. Astfel, comisarul-şef Caragea şi-a acoperit acţiunile haotice din primele ore de la dispariţie şi faptul că nu a ţinut cont de proceduri. "Moartea minorului nu s-a datorat acţiunii sau inacţiunii unei persoane, fiind consecinţa epuizării şi a refrigeraţiei", se specifică în rezoluţia trimisă de Parchet familiei. Cazul lui Costi Velcev e un manual de "aşa nu" pentru cei responsabili să caute copii dispăruţi.
Pe 23 iulie 2009, un băiat de 7 ani, venit în vacanţă la munte cu bunicii lui, a dispărut. În acea zi, pe la ora 17:00, băiatul a ieşit din cabană şi s-a dus în spatele vilei, la bunicul care pregătea un grătar. Costi era încălţat cu papuci de casă: "Nu i-am mai dat sandalele, că m-am gândit că merge pe aleea de beton până la terasa unde era grătarul. A ieşit şi...", povestea bunica băiatului, Nadejda Arbuz, la câteva ore de la dispariţie. Există martori care spun că în jurul orei 18:30 au văzut un copil în papuci de casă mergând pe drumul din spatele cabanei. L-au întrebat unde merge, dar copilul n-a fost prea vorbăreţ. Au fost ultimele persoane care l-au văzut pe Costi în viaţă.
Experienţa altor cazuri, statistica şi cărţile de specialitate spun că primele ore de la dispariţie sunt cruciale. Dar ca şi în alte cazuri de copii dispăruţi, poliţiştii din Gorj au făcut cea mai gravă greşeală: au irosit timpul. Bunicii lui Costi povestesc că imediat ce şi-au dat seama că băiatul a dispărut au pornit în căutarea lui. După două ore de bătut pe la uşile cabanelor şi de căutări prin staţiune şi în jurul ei cu maşina, oamenii au cerut ajutorul Salvamontului. "Ne-am gândit că băiatul n-a putut ajunge departe şi ei ne-ar putea ajuta, cunoscând zona, muntele", spune vecinul care i-a însoţit pe bunicii lui Costi în vacanţa de la Rânca. Un salvamontist cu ATV a căutat copilul până pe Vârful Păpuşa, dar în jur de ora 22:00 a revenit în staţiune fără veşti. Atunci au sunat la 112.
În această primă noapte, întreaga responsabilitate a căutării copilului de 7 ani a fost lăsată pe umerii postului de poliţie al oraşului Novaci, deşi procedurile în astfel de cazuri vorbesc despre înfiinţarea urgentă a unui Centru de monitorizare, condus de şeful IPJ. Acest centru a fost organizat de facto abia după 12 ore de la dispariţia copilului, lucru contrazis de un comunicat al IPJ Gorj de la acea dată: "Imediat de la sesizarea dispariţiei, în zona turistică a fost instituit un punct de comandă, condus de adjunctul şefului IPJ Gorj, care coordonează activităţile de căutare". Situaţia ar fi trecut neobservată dacă băiatul ar fi fost găsit de poliţiştii din teritoriu şi dacă, cumulate, toate aceste abateri de la proceduri nu ar fi condus la tragedie.
Ce-au făcut poliţiştii în această primă noapte pe care copilul a petrecut-o în pădure? Conform spuselor bunicilor lui Costi, poliţiştii din Novaci au luat declaraţii familiei, au căutat prin jurul cabanei cu lanterne descărcate, au adus un câine de urmă care s-a oprit la 50 de metri de locul unde erau cazaţi, au scotocit prin cabană şi, obosiţi fiind, s-au culcat. Nu înainte de a le reproşa bunicilor că n-au avut grijă de copil şi că nu au anunţat dispariţia mai devreme, pe lumină. Au adăugat că se luminează pe la 5:00 şi vor începe atunci căutările.
Pe la 6:30 dimineaţa, văzând că poliţiştii din cabană nu se trezesc, bunicii au sunat din nou la 112. Li s-a spus că e acolo echipă, de ce sună la Poliţie? "Le-am zis să ne trimită pe cineva care nu doarme", povesteşte vecinul, aprobat de bunică. După discuţii aprinse, poliţiştii s-au trezit. Trecuseră mai bine de 12 ore de când de Costi nu se mai ştia nimic. Pe la prânz au ajuns şi poliţiştii de la Inspectoratul Judeţean Gorj, care au luat alte declaraţii bunicilor.
O a doua greşeală fatală în căutarea lui Costi a fost că, deşi în această zi şeful de inspectorat ar fi putut solicita un elicopter cu termoviziune, ştiut fiind că zona e dificil de acoperit la picior, comisarul-şef Caragea n-a făcut-o. Abia după trei zile solicitarea acestuia a ajuns la Inspectoratul de Aviaţie. A fost punctul în care a început show-ul mediatic pentru a acoperi faptul că primele 24 de ore de la dispariţia copilului au fost irosite.
Pe parcursul primelor zile de căutări, Poliţia a încercat să acrediteze ideea că familia ştie mai mult, că nu colaborează cu Poliţia, că băiatul are probleme locomotorii, deci nu ar fi putut ajunge singur departe. Când nu le-a mai convenit situaţia, căci ancheta stagna periculos de mult, poliţiştii au născocit altceva, intoxicând presa: băiatul are probleme psihice. Lucru infirmat pentru Jurnalul Naţional de mamă şi de educatoarele copilului. În prima săptămână de căutări au defilat sute de poliţişti şi jandarmi, au venit zeci de voluntari, impresionaţi de povestea copilului.
S-au făcut echipe care să acopere munţii, dar, în ciuda numărului mare de oameni, organizarea a lăsat de dorit: nu exista un plan clar şi nici un coordonator al echipelor de căutare. În consecinţă, unele drumuri au fost bătute şi răsbătute, altele au rămas neacoperite. Hărţile de căutare, frumos haşurate, au fost ascunse de ochii presei şi nici azi nu ştim dacă în locul unde au fost găsite, în cele din urmă, rămăşiţele copilului a călcat cineva.
La trei săptămâni de la dispariţia lui Costi Velcev, un văcar care căuta zmeură a găsit în Valea Dâlbanului, o râpă abruptă la câţiva kilometri de staţiunea Rânca, câteva resturi omeneşti. Hainele găsite la faţa locului, recunoscute de familie, şi analizele ulterioare au arătat că aparţineau lui Costi. Hainele au fost înapoiate rapid familiei. În Rezoluţia trimisă mamei o dată cu închiderea dosarului se precizează: "În mod nejustificat şi prin încălcarea dispoziţiilor privind efectuarea urmăririi penale, obiectele de îmbrăcăminte au fost restituite mamei minorului, care a procedat la spălarea acestora, pierzându-se posibilitatea de a fi examinate şi supuse unei expertize tehnico-ştiinţifice, pentru a stabili cauza morţii minorului".
O lună mai târziu, veniţi să aprindă o lumânare la locul unde văcarul le-a găsit copilul, mama lui Costi şi prietenul acesteia au găsit la câţiva metri depărtare şi craniul băiatului. Poliţiştii nu fuseseră în stare să-l găsească pe Costi nici viu, nici mort.
O a treia greşeală majoră a anchetei a fost lansarea ipotezei că băiatul ar fi murit de frig încă din prima noapte. Comisarul-şef de la Gorj, odată blocat pe această pistă convenabilă, a fost de neclintit. Ba chiar a reuşit să-şi impună punctul de vedere la Institutul Naţional de Medicină Legală (INML). Mai mulţi medici specialişti s-au declarat uimiţi de graba cu care INML-ul a decretat din prima că băiatul a murit de frig. "Să pui verdictul hipotermie după ce vezi nişte resturi, la nici două săptămâni, e hazardat şi neştiinţific. Trebuie discutate mai multe ipoteze. E o aiureală", declara prof. dr Vladimir Beliş. "Concluzia de hipotermie este una de excludere, când celelalte variante s-au epuizat", spunea şi prof. dr Gheorghe Alexandrescu, anatomo-patolog în cadrul INML. Conform datelor obţinute de Jurnalul Naţional de la Agenţia Naţională de Meteorologie, în noaptea de 23 spre 24 iulie la Rânca s-au înregistrat 14 grade Celsius.
Despre cum s-a dat acest verdict ne-a lămurit medicul primar legist Mariana Roşu. Discuţia de mai jos a avut loc în ziua în care mama, Olga Velcev, a venit la INML ca să ridice cutia cu rămăşiţele copilului pentru a le îngropa creştineşte. Venită să afle nişte răspunsuri, pe certificatul de deces femeia a avut surpriza să citească: "cauza morţii - neprecizată".
"La început, vă spun sincer, din cauza presiunii Poliţiei, care ne tot suna «Hai, daţi aşa, daţi, daţi», a apărut că e hipotermie. Bine, că ne-am gândit şi noi că la 14 grade n-ar avea cum să îngheţe, dar acolo, fiind la munte, fiind într-o râpă şi copilul mai slăbuţ, se putea să fi căzut în letargie şi apoi să fi murit", explica la sfârşitul anului 2009 dr Roşu.
La anchetarea morţii lui Costi Velcev au lucrat patru procurori. Nu ştim de ce dosarul a fost pasat de la un procuror la altul, iar explicaţia că la schimbarea încadrării se schimbă şi procurorul nu lămureşte cele patru perechi de mâini prin care a trecut dosarul. Deşi după înmormântarea copilului la sfârşitul lui 2009 procurorii dădeau ca sigură închiderea cazului, dosarul a mai stat aşa până în octombrie 2010. S-a dat vina pe o expertiză ADN pentru craniu despre care INML-ul declara, pe de-o parte, că e gata, dar nu e plătită, pe de altă parte, IPJ Gorj spunea că a plătit-o şi cu toate acestea nu ajungea la destinaţie. Întrebat dacă are ce să-şi reproşeze în felul cum a organizat căutările lui Costi Velcev, comisarul-şef de la IPJ Gorj, Salvador Caragea, ne-a declarat telefonic: "Deci activităţile desfăşurate în acest caz au fost permanent după proceduri. Deci, da? Aţi înţeles?". "Şi în prima noapte?" "Deci, ancheta s-a făcut sub coordonarea procurorilor, după proceduri. V-am răspuns, da? Sunt într-o şedinţă", a adăugat Caragea.
Mama lui Costi va trebui să se mulţumească cu concluziile scrise pe o bucată de hârtie: "Moartea lui Constantin Velcev a fost violentă, fiind cel mai probabil consecinţa refrigeraţiei. Muşcăturile produse de animale s-au produs într-un timp relativ lung de la moarte (circa trei-patru zile). Dovadă pentru intervalul de timp specificat mai sus este faptul că examenul bio-criminalistic al hainelor(!!) nu a evidenţiat nici urme de sânge, nici rupturi ale materialului textil, cu excepţia manşetei şi părţii vecine a cracului drept al pantalonului".
Olga Velcev a rămas cu o mulţime de întrebări privind moartea fiului ei. "Ancheta nu mi-a răspuns la nici una. Îmi spun (n.r. — anchetatorii) că fiul meu a ajuns singur în râpă şi că a murit de frig în prima noapte. N-au găsit nici un vinovat. Normal, pentru că nu şi-au bătut capul să găsească ceva. Au vrut să închidă dosarul şi gata", spune femeia. Olga nu va depune nici o contestaţie: vrea doar să fie lăsată să plângă la crucea pe care o va duce curând în munţii în care, nu ştie cum, i-a murit copilul.
