Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În cazul validării Referendumului care va avea loc, la sfârşitul acestei săptămâni, cu referire la redefinirea familiei şi dacă scrutinul va întruni majoritatea de voturi cerută pentru inserarea în Constituţie a faptului că, în România, prin familie se înţelege doar căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, o decizie recentă a Curţii Constituţionale urmează a rămâne fără obiect. Este vorba despre Decizia CCR 534 din 18 iulie 2018, prin care autorităţile române sunt obligate să ofere drept de şedere pe teritoriul statului nostru, în calitate de soţ, de acelaşi sex, al unui cetăţean american căsătorit cu un român, în Belgia. Revizuirea Constituţiei va anula, practic, posibilitatea de a interpreta noţiunea de “soţi” altfel decât relaţia matrimonială dintre un bărbat şi o femeie. Asta, în condiţiile în care cuplul gay care a câştigat, în această vară, procesul la CCR a invocat chiar faptul că prevederile din Codul Civil care interzic statului român să recunoască căsătoriile între persoane de acelaşi sex, încheiate în străinătate, sunt neconstituţionale.
Unul dintre efectele validării Referendumului care va avea loc sâmbătă şi duminică poate desfiinţa Decizia CCR din vara acestui an, când, cu majoritate de voturi şi cu trei opinii contrare, Curtea Constituională a României a decis că prevederile articolului 277, alineatele 2 şi 4, din Codul Civil, sunt constituţionale numai în măsura în care acestea “permit acordarea dreptului de şedere pe teritoriul statului român, în condiţiile stipulate în dreptul european, al soţilor cetăţeni ai statelor membre UE şi/sau cetăţeni ai statelor terţe din căsătoriile între persoane de acelaşi sex, încheiate sau contractate într-un stat membru UE”.
Concret, CCR a luat în discuţie, atunci, excepţiile de neconstituţionalitate invocate de către cetăţeanul român Relu Adrian Coman şi de cetăţeanul american Robert Calbourn Hamilton, care au atacat în instanţă autorităţile române, pe motiv de discriminare, deoarece nu permiteau cetăţeanului american dreptul de şedere în România, pe perioadă îndelungată, în calitate de soţ al românului. Cei doi s-au căsătorit, în 5 noiembrie 2010, în Belgia şi, ulterior, au decis să se stabilească, ca şi familie, în România, cerând transcrierea certificatului de căsătorie belgian la Ambasada României de la Bruxelles. Acest lucru nu a fost permis, fiind invocat, de către statul român, faptul că interpretarea noţiunii de “soţ” sau “soţie”, prevăzută în legislaţia internă, nu se poate realiza decât prin raportare la dispoziţiile din Codul Civil care, la art. 227, alineatele 2 şi 4, arată că, în România, căsătoriile dintre persoanele de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate, fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini, nu sunt recunoscute şi că dispoziţiile legale cu privire la libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre UE şi Spaţiului Comunitar European se aplică în mod corespunzător.
Dreptul naţional versus dreptul european
Ei bine, CCR, prin decizia a şase din cei nouă judecători, a considerat că România nu poate respinge dreptul la şedere pe teritoriul său, al unui cetăţean care nu este membru al unui stat UE, dar care este căsătorit cu un cetăţean al unui stat UE, bazându-şi decizia pe răspunsurile primite de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Aceasta a precizat că “un stat membru nu poate invoca dreptul său naţional pentru a se opune recunoaşterii pe teritoriul său, exclusiv, în scopul acordării unui drept de şedere derivat din căsătoria încheiată cu un cetăţean al UE de acelaşi sex”.
Prin urmare, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile din Codul Civil nu pot constitui un temei pentru autorităţile competente ale statului de a refuza dreptul de şedere al unui cetăţean străin, căsătorit cu un român, deşi sunt persoane de acelaşi sex. “Ori de câte ori, cu ocazia şederii efective a cetăţeanului UE într-un stat membru (Belgia), altul decât cel al cărui resistorant este (România) a fost întemeiată sau consolidată pe o viaţă de familie, în acest din urmă stat membru efectul util al drepturilor pe care respectivul cetăţean al UE le are prevede ca viaţa de familie a acestuia să poată fi continuată la reîntoarcerea sa în statul membru al cărui resistorant este, prin acordarea unui drept de şedere derivat membrului familiei (soţului de acelaşi sex)”, arată, în motivare, Curtea Constituţională.
Redefinirea termenului “familie” va schimba totul
Se poate observa că judecătorii CCR se raportează la termenul de “familie”, atunci când decid că prevederile din Codul Civil în vigoare nu poate interzice dreptul la şedere, pe teritoriul României, al unui cetăţean străin, fiindu-i recunoscută calitatea de soţ al unui cetăţean român de acelaşi sex. Chiar dacă această calitate nu este, totuşi, legal recunoscută. Asta, deoarece, în Constituţia aflată în vigoare, termenul de “soţi”, ca membrii unei familii constituite ca urmare a unei căsătorii, nu este definit exact ca uniunea dintre persoane de sex opus.
Tot Curtea Constituţională a validat, însă, drept constituţională Legea adoptată de Parlamentul României, prin care urmează ca, la sfârşitul acestei săptămâni, să fie supusă unui Referendum naţional modificarea articolului 48 din Legea Fundamentală, în sensul că “familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.
În situaţia în care aceste modificări vor fi validate, prin vot, de către cetăţeni, noua definiţie a familiei va anula, practic, efectele Deciziei CCR din vara acestui an, în ceea ce priveşte recunoaşterea dreptului de şedere pe termen nelimitat pe teritoriul României ca urmare a calităţii de soţ al unui cetăţean străin, dintr-un stat ne-membru UE, căsătorit cu o persoană de acelaşi sex cetăţean al României. Modificarea Constituţiei va da, astfel, o claritate superioară a prevederilor din Codul Civil aflat în vigoare, care prevăd atât faptul că, în România, căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu sunt permise, cât şi faptul că aceste căsătorii încheiate în alte state ale Uniunii Europene nu sunt recunoscute în ţara noastră.
Au fost trei judecători care au considerat că cererea cuplului este inadmisibilă
Unul dintre judecătorii Curţii Constituţionale care au făcut opine separată în cazul Deciziei nr. 534/2018 este magistratul Mona Pivniceru. Aceasta a considerat că excepţia de neconstituţionalitate invocată de cuplul gay, în speţa cu pricina, trebuia respinsă, pentru că nu întrunea condiţiile prevăzute în Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene. Mai mult, Mona Pivniceru a arătat că intrarea şi şederea cetăţeanului român pe teritoriul statului al cărui resistorant este nu intră în sfera de jurisdicţie a instanţelor UE, ci în dreptul intern al statului respectiv. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu membrii familiei acestuia. Mai mult, magistratul arăta că recunoaşterea unei căsătorii încheiate în străinătate între persoane de acelaşi sex este contrară articolelor 48 şi 147 din Constituţia României, aflate în prezent în vigoare.
Cu opinie separată s-au pronunţat şi judecătorii CCR Ştefan Minea şi Petre Lăzăroiu, care arată că acordarea dreptului de şedere al unui cetăţean al unui stat terţ este permisă dacă nu aduce atingere articolului 277 din Codul Civil. Cei doi magistraţi au considerat, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate invocată în speţa respectivă trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Codul Civil nu recunoaşte căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, încheiate pe teritoriul altor state. CCR a impus, însă, recent, autorităţilor să recunoască un astfel de mariaj.
Decizia Curţii a invocat o Directivă europeană şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a UE, în condiţiile în care, în Constituţie, termenul de “soţi” nu este definit suficient de clar.
