Iată cine a aruncat în râpă obiectele din casa Elodiei

La 8 octombrie 2007, după mai bine de o lună de la dispariţia avocatei Elodia Ghinescu, anchetatorii au găsit, într-o râpă situată la 4,6 Km de Poiana Braşov în direcţia Râşnov, mai multe obiecte ce proveneau din locuinţa comună a soţilor Cioacă - Ghinescu. 8 saci negri, din polietilenă, în care fuseseră transportate ambalaje de parfumuri, cărţi, reviste, fotografii, caietul de sarcină al Elodiei, perne decorative etc. Obiecte ce proveneau din dormitorul conjugal, respectiv din zona cu cea mai mare concentrare a stropilor de sânge, aflată între pat şi baia de serviciu, dar şi din baia mare a locuinţei.
Pe două sticle de parfum, pe partea exterioară a unei mănuşi chirurgicale, precum şi în partea interioară a unui sac a fost identificat, prin expertize genetice, sângele victimei Elodia Ghinescu. Într-un alt sac din polietilenă a fost găsit un fir de păr de-al ei.
Bunurile din râpă au fost recunoscute de bona şi, respectiv, de menajera familiei, dar şi de mama şi fratele Elodiei, stabilindu-se că ele provin din apartamentul soţilor Cioacă-Ghinescu. Mai mult, cu ajutorul fotografiilor, a fost stabilită şi corespondenţa dintre sticluţele de parfum fotografiate la cercetările la faţa locului efectuate în 5 şi 11 septembrie 2007, pe de o parte, şi ambalajele aferente acestora găsite în râpă, pe de altă parte.
În aceeaşi râpă, printre aceste obiecte, a fost găsită o uniformă de poliţist şi o pereche de chiloţi bărbăteşti. Şi pe uniformă, şi pe lenjeria intimă a fost găsit ADN-ul inculpatului Cioacă, dovadă că aceste haine îi aparţineau. În rechizitoriul prin care Cristian Cioacă a fost trimis în judecată, procurorii Romulus Varga şi Maria Militaru au reţinut că, după comiterea crimei, “inculpatul (n.r. - Cristian Cioacă) a adunat în saci din polietilenă de culoare neagră toate obiectele care puteau să se murdărească cu sângele victimei, atât în timpul agresiunii cât şi în timpul operaţiunilor de transfer al cadavrului în baia principală, de tranşare şi de pregătire pentru transport în vederea ascunderii”.

 Poziţia lui Cioacă

Râpa în care au fost aruncate obiectele incriminatoare e situată în apropierea unui spaţiu ce poate fi folosit drept refugiu auto. E un loc în care oamenii aruncă frecvent gunoaie şi resturi de materiale de construcţii. Însă zona în care au fost aruncaţi cei 8 saci e una greu accesibilă. Nu e la stradă, pentru a ajunge în acel loc trebuie să cobori, de la drumul asfaltat, o pantă abruptă şi apoi să înaintezi în pădure.  

“Obiectele au fost împrăştiate pe o suprafaţă cu lungimea de circa 80 de metri, iar în punctul cel mai îndepărtat de şosea a fost găsită uniforma de poliţist a inculpatului”, se precizează în rechizitoriul Parchetului General. “Locul exact în care a fost găsită uniforma este singurul din zona în care au fost împrăştiate obiectele aruncate în care o persoană, indiferent de înălţime, nu poate fi văzută de la liziera pădurii, dinspre parcare. În plus, modul în care au fost aşezate cele două piese ce fac parte din uniforma de poliţist exclude categoric posibilitatea ca aceasta să fi fost trasă în acel loc de animale sau ca poziţionarea să fie rezultatul acţiunii unor factori naturali”.

Cristian Cioacă a negat cu vehemenţă, şi organelor de cercetare penală, şi jurnaliştilor, că el ar fi aruncat aceste obiecte. Mai mult, nu părea să-şi aducă aminte de ele, deşi, conform martorilor, lucrurile proveneau din casa în care locuia. “Cu privire la obiectele găsite în râpă, cu excepţia fotografiei în care apare el cu victima, inculpatul declară în 22.10.2007 că nu le recunoaşte şi nu poate spune cu certitudine dacă au fost sau nu în locuinţa lor. Nu poate preciza nici dacă unele dintre obiecte au aceleaşi caracteristici cu cele aflate în locuinţă. Memoria extrem de selectivă, pe care inculpatul o invocă implicit atunci când recunoaşte exclusiv fotografia în care apare şi el, este un indicator puternic al relei-credinţe. Obiectele din râpă au fost recunoscute chiar şi de fratele victimei, care avea un contact mult mai limitat cu apartamentul inculpatului. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul declară că “nu pot spune nimic în legătură cu uniforma de poliţist găsită în acea râpă şi nici nu ştiu dacă din casă îmi lipseşte vreo uniformă de poliţist. Eu nu ştiu nici câte uniforme de poliţist am în casă”. Cu ocazia judecării cererii sale de înlocuire a măsurii arestării preventive, în şedinţa din 28.12.2012 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală, inculpatul a declarat că hainele de poliţie nu îi aparţin. Apartenenţa a fost stabilită prin teste genetice, concluzionându-se că, dintre obiectele găsite în râpă, pantalonii de uniformă şi chiloţii bărbăteşti găsiţi i-au aparţinut cu certitudine inculpatului, iar cu privire la cămaşa de uniformă acesta este indicat ca posibil contributor în amestecul de profile genetice găsit pe materialul textil. Menţionăm că pantalonii de uniformă au fost găsiţi sub cămaşă, motiv pentru care au fost mai puţin expuşi acţiunii condiţiilor de mediu. În plus, cu privire la cămaşă, s-a stabilit că are mărimea indicată de inculpat cu ocazia solicitării de haine de serviciu (a se vedea în acest sens cererea de echipament de la 14.10.2003, care poartă semnătura inculpatului). În râpă a fost găsită şi o emblemă purtând gradul “inspector principal”, pe care îl deţinea inculpatul la acea dată”, se precizează în rechizitoriu.

Întoarcerea la “locul faptei”

Cioacă a sugerat, în repetate rânduri, că acele obiecte au fost “plantate” în râpă de către familia victimei, pentru a-l incrimina. În sprijinul teoriei lui, Cioacă susţine că aceste obiecte ar fi rămas la socrii lui, la Râşnov, în perioada în care el şi Elodia  renovau apartamentul. Însă, martorii audiaţi au spus că văzuseră recent acele obiecte în casă. Mai mult, în râpă a fost găsit şi cordonul de la un halat de casă de-al bonei, dar şi câteva din pernuţele cumpărate de Elodia după naşterea copilului, deci, implicit, după renovare. “În plus”, se subliniază în rechizitoriu, “ideea că lenjeria de corp nespălată a inculpatului ar fi fost păstrată o perioadă lungă, de ordinul anilor, la domiciliul socrilor săi, este de-a dreptul ilară”.

Procurorii Parchetului General au stabilit că “aruncarea în râpă a obiectelor găsite la 08.10.2007 a fost realizată de inculpat în două tranşe. În sprijinul acestei afirmaţii relatăm succesiunea locaţiilor în care a fost evidenţiat fotografic preşul din baia aferentă dormitorului, cu ocazia cercetărilor la faţa locului efectuate în cauză: în 5 septembrie 2007 era aşezat pe gresia din baie, în 11 septembrie 2007 era în maşina de spălat, impregnat cu o substanţă de culoare închisă, probabil sol, iar în 8 octombrie 2007 este găsit în râpa dintre Poiana Braşov şi Râşnov.”

Covoraşul din baie dinamitează teoria conspiraţiei pe care se bazează apărarea lui Cristian Cioacă. Faptul că acest obiect se afla în casa lui la data de 11 septembrie 2007, pentru ca mai apoi, pe 8 octombrie 2007, el să fie găsit printre obiectele din râpă, indică, fără niciun dubiu, autorul acestor operaţiuni de ştergere a urmelor.

Cum? E simplu. Pe 6 septembrie 2007, Cioacă schimbase deja ambele yale ale uşii de acces în apartament, predându-i-le lăcătuşului împreună cu câte 3 chei originale. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Institutul Naţional de Criminalistică, rezultă că în cele două yale au fost folosite doar chei originale. “Din informaţiile obţinute de la producători a rezultat că una dintre yale era comercializată cu 4 chei originale, iar cea de a doua cu 3 chei originale”, se precizează în rechizitoriu. “Din declaraţia martorei T.E. (n.r. - bona) rezultă că cei doi soţi aveau doar trei seturi de chei de acces, un set fiind la inculpat, un al doilea la victimă, iar cel de al treilea fiind păstrat pe un suport în interiorul apartamentului, fiind folosit de către bonă pentru a ieşi cu copilul la plimbare. Acest set de chei nu rămânea niciodată la bonă şi nu era lăsat altor membri de familie sau unei alte persoane. Ca urmare, nicio altă persoană nu ar fi putut să intre în apartament, neavând chei potrivite. De altfel, în declaraţiile sale, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că victima ar fi plecat cu cel de al patrulea set de chei, care în fapt nu a existat”.

Însă cel puţin covoraşul din baie a fost aruncat în râpa plină de probe incriminatoare  după schimbarea acestor yale de la intrarea în apartament. Iar singurul care putea intra şi ieşi din casă cu acel covoraş era doar... Cristian Cioacă!