Lotul Becali: condamnaţii au urmat o decizie CSAT

Schimbul de terenuri, impus de construirea unui obiectiv militar din strategia de apărare
George Becali, Dumitru Cioflină şi Victor Babiuc execută pedepse cu închisoare pentru că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat curs acuzelor făcute de procurorii DNA. Sentinţa a căzut ca o lovitură de trăsnet pentru cei trei inculpaţi şi familiile lor, stârnind numeroase reacţii în întreaga societate românească dar şi străinătate. Nu putea trece neobservată sentinţa care trimitea în puşcărie un fost ministru al Apărării şi Justiţiei în câteva cabinete, un general care a condus Armata română ca şef al Statului Major General şi a fost implicat în procesul de aderare la NATO, cât şi a unui om politic, şef de partid, europarlamentar, deputat şi finanţator al campioanei României la fotbal. Notorietatea şi popularitatea celor aflaţi în boxa acuzaţilor au făcut dintr-un proces cenuşiu, fără mize juridice sau economice semnificative, o “trambulină” mediatică excepţională pentru a arăta că justiţia română este intransigentă, şi schimbările politice nu ostenesc lupta împotriva corupţiei.

Instanţa Supremă – completul de cinci judecători –, pentru a da bine în poză la Bruxelles, a aruncat la coş sentinţa anterioară, a completului de trei magistraţi, care îi achitase pe cei trei inculpaţi. Sentinţa de achitare nu a fost acceptată de procurorii DNA care au atacat-o cu succesul ştiut în recurs. Interesant este că de la achitare la condamnare nu au apărut probe noi, ceea ce stârneşte mari confuzii în magistratură şi induce ideea că oricând justiţia din România poate face din alb-negru, potrivit interesului de moment.

Probe importante în favoarea lui Babiuc, Becali, Cioflină nu au fost reţinute de Înalta Curte. Procurorii DNA au condus o anchetă incompletă şi părtinitoare, potrivit avocaţilor. Suntem în măsură să prezentăm câteva din argumentele care fac din procesul “Schimbului de terenuri” o judecată strâmbă, nedreaptă. Culmea, cei trei condamnaţi din “raţiuni de stat”, sacrificaţi pe “altarul Schengen”, au urmărit în realizarea schimbului de terenuri îndeplinirea unor hotărâri ale Consiliului Suprem de Apărare a Ţării!

Să reţinem câteva aspecte ale acestui dosar care a făcut atâtea valuri.
În primul rând, faptele au o vechime de cel puţin 15 ani, schimburile de terenuri făcute datând din anii 1997-1999. Deci, judecăm şi apreciem acum realităţi din secolul trecut, cu gândirea din deceniul 2 al noului mileniu! Între timp, România a intrat în NATO şi UE, procesul de aderare la alianţa politico-militară schimbând radical cerinţele Armatei şi  organizarea ei. Apoi, legislaţia în domeniul proprietăţii statului şi cea privind transferul de proprietăţi, drepturile asupra terenurilor, practica retrocedărilor au suferit şi ele transformări de substanţă.
În consecinţă, interpretările juridice ale speţelor la care se referă dosarul au altă abordare în 2013, momentul deciziei magistraţilor, faţă de acuzele formulate de procurori, la începutul investigaţiilor, în urmă cu mai bine de un deceniu. Chiar şi sursele anchetei jurnalistice care au prezentat cazul respectiv în publicaţia noastră, în anul 2001, au acum alte poziţii faţă de autorii de atunci, intraţi în alte combinaţii.

Acuze aberante
De ce sunt şubrede acuzele procurorilor DNA? Să ne referim pe larg la situaţia lui Victor Babiuc, trimis în judecată prin rechizitoriul din 2 noiembrie 2010, “pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată” prevăzut de art. 248 rap. La art. 248(1) c.p.
Ce i se impută inculpatului? În calitate de ministru al Apărării Naţionale a aprobat – la doar câteva zile de la numirea în această funcţie – proiectul Programului de pregătire operativă a teritoriului pentru apărare pentru perioada 1997-2000, în care, fără o justificare a nevoilor operative ale forţelor sistemului naţional de apărare intervenită în perioada iulie 1996 – ianuarie 1997 şi fără avizul Statului Major General (SMG), este inclus un obiectiv nou la Ştefăneşti.
A aprobat efectuarea schimbului de terenuri cu învinuitul Becali George cu încălcarea dispoziţiilor legale privind regimul juridic al bunurilor proprietate publică şi cu încălcarea dispoziţiilor privind circulaţia juridică a terenurilor.
A aprobat efectuarea schimbului de terenuri în lipsa unui aviz din partea Direcţiei legislaţie şi Contencios.
A aprobat efectuarea schimbului de terenuri în condiţiile în care anterior fiica sa, Babiuc Ioana, încheiase cu Becali George un contract de vânzare-cumpărare pentru o suprafaţă din terenul pentru care Cioflină Dumitru aprobase efectuarea schimbului.
Să mai reţinem că prin presupusele fapte infracţionale s-a produs un prejudiciu de 448.378 USD, reprezentând diferenţa de valoare între terenul predat la schimb de către MApN şi cel primit de la Becali George.
A fost ales locul comandamentului la Ştefăneşti, pentru a face un “şmen” cu terenuri în favoarea lui Becali? Acuza este demontată chiar de programul de pregătire a teritoriului pentru apărare, elaborat de persoane cu responsabilităţi importante din cadrul Statului Major al Armatei Române şi din Oficiul Central de Stat pe probleme Speciale.
Pentru prima dată, aşa cum rezultă din declaraţiile unor militari de carieră cu vechime îndelungată în MApN, despre Punctul Comandă Ştefăneşti s-a discutat începând din anul 1952, pentru ca, în final, autorităţile menţionate mai sus să decidă poziţionarea obiectivului în teritoriu.
La 17 ianuarie 1997, prin  Hotărârea nr. 9/1997, CSAT – autoritate condusă de preşedintele ţării având în compunere şefii serviciilor de informaţii, şeful consilierilor prezidenţiali, consilierul prezidenţial pentru Securitate, mai mulţi miniştri, cărora li se adaugă secretarul CSAT – a aprobat includerea în strategia Programului obiectivul de la Ştefăneşti.

Procurori cu falsuri
Din momentul în care obiectivul a fost înscris în strategia de apărare, MApN avea obligaţia să treacă la executarea lucrărilor.
Din actele de urmărire penală şi din cele rezultate în urma cercetării judecătoreşti se poate observa că persoanele din conducerea Statului Major General (SMG) au apreciat că trebuie identificate circa 100 ha teren compact alături de obiectivele militare existente la Ştefăneşti.
Plasarea obiectivului la Ştefăneşti este motivată strategic şi funcţional prin existenţa în zonă a altor obiective militare. Şeful SMG a declarat că “schimburile de terenuri s-au efectuat pentru extinderea perimetrului cazărmii 917 Bucureşti – Ştefăneştii de Jos, inclus în Programul de pregătire a teritoriului pentru apărare în perioada 1997-2000, aprobat de CSAT prin Hotărârea nr. 9 din 17 ianuarie 1997”.
Preocuparea conducerii armatei ţării a început din 1952, dar trebuia să se îndeplinească anumite condiţii, printre care şi aceea a asigurării unei suprafeţe compacte de cel puţin 100 ha, să existe fondurile necesare pentru un obiectiv important strategic. Întrucât exista o lipsă de fonduri şi MApN nu putea să cumpere terenuri, responsabilii din minister au optat pentru schimbul de terenuri.
Din declaraţiile martorilor – generalii Chelaru, Mincu, Ghiţaş, Stănăşilă şi colonel Creţu, care ocupau funcţii importante în SMG, nu se confirmă versiunea cercetată de procuror cu privire la o alternativă pentru Ştefăneşti Punctul de Comandă Buftea. Această versiune a fost apreciată de martori ca fiind nereală, iar harta depusă la dosarul penal fără să se ştie de cine este un “înscris pirată, cu atât mai mult cu cât la Direcţia Operaţii din SMG nu s-a înregistrat propunerea pentru un PC la Buftea. Martorul Chelaru, fost şef al SMG, în declaraţia dată instanţei a motivat de ce acest document este “pirat”, el neavând înscrise datele de identificare cerute de regulamentele militare în materie. DNA a folosit această versiune, utilizând documentul respectiv, care este în cele din urmă un fals şi pe care regulamentele şi militarii de profesie nu-l evaluează.

Generali şi miniştrii, martori în proces, contrazic DNA
De ce s-a făcut schimbul de terenuri între MApN şi George Becali?
În primul rând trebuie avut în vedere demersul Direcţiei Domenii şi Construcţii Militare, care a trimis la cabinetul ministrului raportul nr. 7182/26 august 1996, în care se motivează necesitatea extinderii perimetrului cazărmii de la Ştefăneşti, raport pe care şeful SMG l-a aprobat şi a ordonat măsurile necesare extinderii perimetrului cazărmii. De asemenea, se ştie că Armata nu avea bani pentru achiziţia de terenuri, dar nici nu avea voie să vândă terenurile pe care le administra. Singura modalitate era schimbul de terenuri.
În sensul celor de mai sus se pot invoca declaraţiile unor martori care au deţinut, în timp, importante funcţii în Armata română: ministrul Gheorghe Tinca, ministrul Ioan Mircea Paşcu şi generalii Popa Florentin, Săndulescu, Bucşe, audiaţi la 5 ianuarie 2012, Constantin Degeratu, audiat la 10 ianuarie 2012, precum şi Stănăşilă şi Mincu, audiaţi la 6 februarie 2012, col. Cristian Creţu, audiat la 10 ianuarie şi alţii.
Becali avea terenurile plasate pe teritoriul necesar Armatei pentru PC Ştefăneşti, impus de hotărârile CSAT amintite. Aşadar, unde este interesul imobliar al generalilor?
George Becali a înregistrat la cabinetul ministrului Apărării, la 29 august 1998, o ofertă în vederea realizării unui schimb de terenuri cu MApN, oferta constând în cedarea suprafeţei de 27 ha teren în zona comunei Ştefăneşti pentru 27 ha în zona comunei Voluntari, jud. Ilfov. Oferta a fost prezentată ministrului Babiuc Victor la 30 august 1998, rezoluţionată de ministru cu menţiunea “Dl. Gl. Stănăşilă, discuţii”. În ziua următoare martorul Stănăşilă Constantin, în calitate de şef al Direcţiei Construcţii şi Domenii Militare, îl informează pe Babiuc Victor că oferta ar putea interesa ministerul în vederea măririi suprafeţei de teren deţinută la Ştefăneşti în scopul realizării hotărârii nr. 9/1997 a CSAT.
Oferta lui Becali George a fost examinată în cadrul MApN de direcţiile competente, inclusiv de Direcţia Juridică şi Contencios. Şi răspunsurile de la Ministerul Agriculturii şi de la Justiţie arată instanţei că schimbul era valid juridic.

Terenul schimbat nu era al statului
În cele din urmă, Babiuc Victor a avizat favorabil propunera de efectuare a schimbului de terenuri.
În cursul procesului, jurişti de mare competenţă au susţinut că paguba nu există deoarece terenul dat la schimb la 4 iunie 1999 nu era proprietate de stat şi nu aparţinea domeniului public.
Este adevărat că în cursul urmăririi penale şi în rechizitoriu DNA a susţinut că Statul român ar fi fost proprietarul terenului dat la schimb de MApN ca făcând parte din domeniul public al statului. Nu ne însuşim această opinie întrucât Statul român nu a făcut dovada că este proprietarul acelui teren dat la schimb de MApN. Văzând disp. Art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, terenul nu poate fi calificat ca aparţinând domeniului public al statului. De asemenea, după cum am arătat mai sus, schimbul s-a realizat în condiţiile Legii nr. 54/1998, terenul fiind folosit numai pentru agricultură nu făcea parte din domniul public al statului. În acest sens – a se vedea Legea nr. 213/1998, anexa 1 pct. 23. În consecinţă, terenul făcea parte din domeniul privat al statului.

CSAT, făcut complice de procurorii DNA
Din cele de mai sus rezultă că dreptul de proprietate al statului asupra bunurilor din domeniul public sau din cel privat al statului nu se prezumă, el trebuind dovedit.
DNA a dorit să arate instanţei că statul a fost păgubit prin schimbul de terenuri. Expertul ales a făcut evaluările ca în cazul unor vânzări-cumpărări, fără a avea relevanţă pentru el că în 1997-1999 piaţa imobiliară nu era formată, iar suprafeţele în analiză erau terenuri agricole. De aici sumele care bat spre 1 milion de euro ca avantaj pentru Becali. Mai mult, este ignorat şi de instanţa supremă faptul că Armata nu făcea schimbul pentru scopuri imobiliare, ci răspundea cerinţelor unui ordin decurgând din Hotărârea CSAT.
Aşadar a fost CSAT complice cu ministrul Babiuc şi şeful MSM Cioflină? A vrut CSAT să-l facă bogat peste noapte pe George Becali? Procurorii au invocat şi “mita” dată ministrului Babiuc, cu un teren în folosul fiicei acestuia. Or, terenul a fost cumpărat cu acte în regulă, la preţul pieţei, de fiica lui Babiuc înainte de schimbul de terenuri. DNA întreabă acuzator în instanţă de ce nu s-a construit Punctul de Comandă de la Ştefăneşti? Întrebarea trebuie pusă nu celor condamnaţi cu false argumente ale acuzării, ci miniştrilor care au urmat după anul 2000.
Condamnările în acest dosar sunt încă o dovadă a labilităţii actului de justiţie. Ele se întorc ca un bumerang şi lovesc exact în credibilitatea instanţei supreme, care se încarcă încă o dată cu o sentinţă care nu slujeşte în nici un fel adevărul şi nu se bazează pe probe.