Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Eu votez DNA” se vrea un manifest care să insufle o mişcare de susţinere a instituţiei catalogată de mulţi drept o armă prin care regimul Băsescu – Macovei îşi loveşte adversarii. Subtitlul “explicativ” al volumului subliniază şi ţinta acţiunii: de ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie. Mesajul are însă efect de bumerang – interviul cu Papici Lucian chiar ne convinge că merită să cerem reformarea din temelii a instituţiilor anticorupţie. Iată însă cât l-au “muncit” pe Papici stenogramele din dosarul presupuselor fraude la un examen de avansare pe posturi în Justiţie, publicate de Jurnalul Naţional în 2011. Interviul îi alocă un loc important:
“ V-a mai făcut Ponta plângere penală? A declarat în presă că va face plângere penală.
Aşa a zis, că va face plângere penală pentru că l-aş fi şantajat pe acel procuror de la Parchetul Curţii de Apel Piteşti. Este vorba despre dosarul cu fraudarea examenelor din magistratură. Ulterior a ieşit şi preşedintele şi oarecum i-a ţinut isonul când a spus că în cazul în care procurorii anticorupţie se poartă aşa cu un coleg de-al lor, cum o să se poarte cu un amărăştean?
Preşedintele Băsescu?
Da, preşedintele Băsescu. Cu toate acestea, judecătorii de la ICCJ l-au condamnat pe acel procuror la o pedeapsă de trei ani cu executare, sentinţă nedefinitivă.”
Cristian Ghinea îi serveşte lui Papici mingea pentru a scăpa de eticheta de şantajist pusă de Băsescu. Rodul presiunii asupra “denunţătorului” trebuia să fie băgarea la apă a unor “ţinte” desemnate de DNA. Or, Papici dă evident alte înţelesuri acţiunii lui în care nu a mai fost sprijinit de procurorul Dumitru:
… “Ulterior, el a mers pe un alt drum, probabil constrâns şi de avocaţii săi. Dar discuţia aceea era autorizată de instanţă. Eu discutam în cunoştinţă de cauză, nu aveam cum să-l şantajez pe acel procuror.”
Marea problemă era publicarea dovezii şantajului de către Jurnalul Naţional. Tandemul Papici – Ghinea merge ca pe roate:
“ Discuţia dintre dumneavoastră şi acel procuror pe care-l acuzaţi a apărut în Jurnalul Naţional.
Da, fiindcă a fost pusă la dispoziţia părţilor procesuale de către instanţa de judecată.
Dar de ce-aţi pus transcrierea discuţiei la dosar?
Am pus-o fiindcă ne-a solicitat-o instanţa de judecată. În apărarea lor, au solicitat şi această înregistrare. Noi am furnizat-o instanţei de judecată, Înaltei Curţi care a pus-o la dispoziţia apărării pe principiul egalităţii armelor; imediat apărătorul i-a dat-o acestui individ care s-a dus cu ea în presă şi a apărut pentru prima oară în Jurnalul Naţional, presupun.
Ca o mare exclusivitate...
Ca o mare exclusivitate. Dar unde era şantajul, acolo e discutabil, e o discuţie între doi magistraţi – am fost doi procurori de caz acolo, eu şi Elena Botezan de la Cluj – cu un alt magistrat. Deci unde era constrângerea, chiar şi implicită?”
În continuare, procurorul Papici trimite indicaţii spre instanţa de judecată, uitând că afirmaţiile lui, publicate într-o lucrare alături de Daniel Morar, au mare greutate în reţeaua celor “cu naşu în suflet”:
“ Ce s-a întâmplat cu cazul?
Toţi au fost condamnaţi acolo, inclusiv fostul adjunct al procurorului general, doamna Georgeta Gabriela Ghiţă.
.............
Deci vorbim despre un caz în care oamenii aceştia traficau influenţă în justiţie.
Unii dintre ei încercau să obţină o funcţie în magistratură cu ajutorul celorlalţi implicaţi, contra unor sume de bani. Personajele implicate în acest dosar făceau parte din diverse structuri ale Justiţiei: un fost judecător de la ICCJ şi fost membru al CSM, devenit între timp notar public (Gheorghe Bucur); un fost adjunct al procurorului general, doamna Georgeta Gabriela Ghiţă, care între timp devenise procuror-şef birou Proprietate intelectuală; procurorul aşa-zis şantajat, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care voia să devină procurorul general al acestei unităţi de parchet, Gheorghe Dumitru; de asemenea, a mai fost urmărit penal Eugen Cojocaru, fost procuror-şef la Resurse umane în Parchetul General în anii 2000.
Şi această doamnă a depus şaptezeci de plângeri la CEDO?
Nu, a formulat cereri şi memorii pe faza procesuală a urmăririi penale, invocând jurisprudenţa CEDO, iar procurorii de caz au trebuit să răspundă obligatoriu prin acte rezolutive.
Şi a fost condamnată până la urmă.
A fost condamnată nedefinitiv la doi ani cu suspendare, în timp ce persoana aşa-zis şantajată a luat trei ani cu detenţie.
Şi acum este în închisoare?
Încă nu, nu e definitivă soluţia, a fost în completul de trei, în primă instanţă, acum urmează recursul la completul de cinci de la ICCJ.”
